Războiul în vizorul „fratelui mai mare”. China nu vrea să participe la conflictul dintre Rusia și Ucraina, dar Beijingului îi este convenabil ca războiul să dureze cât mai mult

Când se duc discuții despre o posibilă participare a Chinei la războiul dintre Rusia și Ucraina, comentatorii privează adesea Beijingul de subiectivitate. Se vehiculează că Rusia sau Ucraina trag în mod activ China în conflict, sau unele forțe anonime obligă Beijingul să se alăture uneia din părți. Dar este imposibil ca politica SUA să fie influențată semnificativ din exterior. Vedem că sancțiunile economice și presiunile politice n-au putut timp de un an să schimbe cursul politicii externe a Rusiei pe termen scurt. Prin urmare, China va decide dacă va participa la războiul dintre Rusia și Ucraina în dependență de propriile interese și beneficii pe care le va putea obține, scrie novayagazeta. eu.

Poziția Chinei

Să ne întoarcem la discursul „Construirea unei lumi mai sigure” al lui Wang Yi, membru al Biroului Politic al Comitetului Central al Partidului Comunist din China (Comitetul Central al PCC), șeful Biroului Comisiei Comitetului Central al PCC pentru Afaceri Externe la Conferința de securitate de la München din Germania.

După cum a relatat acesta, „… criza din Ucraina nu este ceea ce am dori să vedem, și împărtășim îngrijorările tuturor părților cu privire la extinderea și prelungirea conflictului. China nu participă la criza din Ucraina, dar nu rămânem un spectator indiferent, nu aruncăm gaz în foc și ne opunem folosirii conflictului în interes propriu. Tot ceea ce a făcut China se reduce la o singură frază: să facă apel la pace și să faciliteze negocierile. Vom continua să rămânem de partea dialogului și de partea păcii”.

„A folosi conflictul în interes propriu” – 趁火打劫– se traduce literalmente din chineză ca „a jefui pe timp de incendiu”. China folosește această expresie în raport cu Statele Unite, dar

la un an de la începerea invaziei militare a Rusiei în Ucraina, putem vedea că China, la rândul ei, a reușit deja să scoată câte ceva din casa cuprinsă de flăcări.

Care sunt interesele Chinei în conflictul dintre Rusia și Ucraina?

Departamentul Apărării al SUA a publicat pe 27 octombrie 2022 varianta completă a Strategiei Naționale de Apărare a SUA (NDF) 2022. Potrivit textului, „RPC (Republica Populară Chineză, n.r.) reprezintă cea mai gravă și sistemică provocare, în timp ce Rusia reprezintă amenințări acute – atât pentru interesele naționale vitale ale Statelor Unite în străinătate, cât și în interiorul Statelor Unite. În acest context, în sprijinul unui sistem internațional stabil și deschis și al angajamentelor noastre în domeniul apărării, prioritățile Ministerului sunt:

• Apărarea patriei în fața unei amenințări din ce în ce mai mare din partea RPC […].
• Descurajarea agresiunii, dar în același timp disponibilitatea de a prevala în conflict dacă va fi necesar – se acordă prioritate provocărilor RPC în regiunea indo-pacifică, apoi provocării Rusiei în Europa” etc.

Confruntarea Statelor Unite cu China nu este doar o opțiune pentru mersul de mai departe a evenimentelor, ci este o constatare a faptului împlinit. Dacă Statele Unite se orientează după logica unui conflict inevitabil, atunci China ține cont, fără îndoială, de acest lucru în strategia sa de dezvoltare. Conflictul dintre Rusia și Ucraina este o posibilitate minunată de a distrage atenția Statelor Unite.

Conflictul prelungit și extinderea potențială a lui spre vest, inclusiv asupra regiunii transnistrene și vestul Ucrainei, oferă timp suplimentar pentru pregătirea unui potențial conflict cu Statele Unite. SUA vor continua să furnizeze arme Ucrainei și să trimită pe front consultanți sau instructori. Lasă Statele Unite să lupte, oriunde și cu oricine, principalul să nu fie la granițele Chinei.

China este înconjurată de țările alianței QUAD (Dialogul de securitate cvadrilateral) și AUKUS (alianță militară trilaterală între Statele Unite ale Americii, Marea Britanie și Australia). Dialogul cu Rusia într-o astfel de situație pare nu doar necesar, ci inevitabil. Un vecin loial, cu cea mai lungă frontieră terestră și sisteme active de apărare aeriană, este literalmente cel care îți acoperă spatele. Este oare armata rusă valoroasă din punct de vedere al potențialului uman și dotare tehnică pentru desfășurarea operațiunilor la sol? Nu. Cu siguranță China nu are nevoie de forță vie. Sunt valoroase tehnologiile complexe militar-industriale rusești, aviația și apărarea aeriană? Da. În conflictul militar cu Ucraina, aceste industrii vor suferi din cauza întreruperilor în livrări și producția de componente. Care va fi prețul dictat de China pentru asistență în furnizarea de componente? China va cere protecție într-un viitor conflict cu Statele Unite și secrete tehnice.

Spațiul politic al războiului rus

Nu există premise pentru victoria Rusiei în Ucraina. Războiul poate dura câțiva ani sau se poate încheia chiar mâine prin decizia conducerii politice a Federației Ruse. Victoria sau înfrângerea Rusiei într-o formă sau alta nu are prea multă însemnătate pentru China. Ceea ce este cu adevărat important este păstrarea conducerii politice actuale și a cursului său anti-occidental. Formatul actual al relațiilor ruso-chineze este un sistem complex de acorduri și aluzii care reglementează cele mai importante domenii de interacțiune – livrarea de petrol și gaze, cărbune, cooperarea în complexul militar-industrial etc.

Întreprinderile mici și mijlocii din Rusia și China oricum se vor înțelege, deoarece este vorba de o simplă concurență de piață. Cele mai mari corporații chineze și ruse sunt controlate de stat, iar formatul interacțiunii lor s-a dezvoltat în ultimele decenii nu doar în baza intereselor comerciale, dar și fiind aprobate „de sus”.

Cât timp va dura restabilirea sau construirea acestor relații după plecarea actualei conduceri politice a Federației Ruse este o întrebare foarte bună.

China nu are nevoie de o Rusie democratică, de o Rusie liberă, de o Rusie totalitară etc. China are nevoie de „Putin 2.0.”,

care va continua politica consecventă de apropiere de China și cursul anti-occidental al Rusiei.

Războiul, la fel ca și alegerile, este un moment de mare turbulență pentru autocrații. O schimbare radicală de regim datorată unui complex de factori externi (înfrângere în război, intervenție externă) sau interni (război civil) pare puțin probabilă. China, desigur, va sprijini actualul regim politic din Rusia, dar exact până în momentul în care prejudiciul reputațional depășește potențialele beneficii. Despre ce este vorba? Crimele armatei ruse din Bucea nu au devenit un factor de înfrânare. Putem presupune că folosirea armelor nucleare tactice va impune China să refuze sprijinul politic pentru Rusia, dar, în același timp, este foarte probabil, că va menține comerțul cu bunuri sensibile. Fără îndoială, Chinei i se va cere să condamne deschis acțiunile Federației Ruse. Va putea oare China evita condamnarea directă a conducerii politice ruse în aceste condiții?

Spațiul economic al războiului – Rusia

Atât victoria, cât și înfrângerea Rusiei vor duce doar la o mai mare dependență de China. Schimburile comerciale dintre RPC și Rusia în 2022 au crescut cu 29,3% față de anul precedent și s-au ridicat până la 190,3 miliarde de dolari, arată datele Administrației Vamale Generale (AVG) din Republica Populară Chineză. Exporturile chineze de mărfuri către Rusia au crescut cu 12,8%, până la 76,1 miliarde de dolari, iar importurile din Rusia – cu 43,4%, până la 114,1 miliarde de dolari. Pentru comparație, potrivit datelor Administrației Vamale Generale a Republicii Populare Chineze, în 2022, schimburile comerciale ale Chinei și ale Braziliei au fost de 171 miliarde de dolari, ale Chinei și ale Malaeziei – de 203 miliarde de dolari, ale Chinei și Vietnamului – de 234 de miliarde.

În aprilie 2022, Serviciul Vamal Federal (FCS) a decis să nu publice statisticile privind importul și exportul pentru a „evita estimările incorecte”, prin urmare, putem analiza structura comerțului bilateral prin codurile Nomenclatorului unic de mărfuri al activității economice externe numai cu ajutorul datelor indirecte. Nici organul vamal chinez nu dezvăluie detalii privind veniturile din schimburile comerciale.

În 2021, comerțul exterior al Federației Ruse s-a ridicat la 785 miliarde de dolari, dintre care cu UE a reprezentat 282 miliarde de dolari, cu China – 140 miliarde de dolari și cu CSI – 95,9 miliarde de dolari. Astfel, ponderea Chinei în 2021 a fost de 17,9%.

Nu există date fiabile despre cifra de afaceri comercială a Rusiei în 2022. Dar chiar și cu statisticile existente, putem ajunge la concluzia că ponderea Chinei în cifra de afaceri comercială a Federației Ruse în 2022 a fost de cel puțin 1/3.

Schimburile comerciale dintre RPC și Rusia în 2022 au crescut cu 29,3% din inerție, o tendință constantă în ultimii ani. Aceste cifre ar fi crescut indiferent de sancțiuni și război.

În 2022, au existat probleme cu logistica și livrarea la timp a mărfurilor, probleme cu plățile bilaterale, respectarea de către companiile chineze a sancțiunilor SUA. Dacă China ar fi ajutat serios Rusia, schimburile comerciale ar fi depășit 200 de miliarde de dolari. Exporturile chineze de bunuri către Rusia au crescut cu 12,8% – o creștere naturală care nu demonstrează un nivel de sprijin „strategic” pe care China i l-ar fi putut oferi. Importurile din Rusia au crescut cu 43,4% din contul resurselor energetice, redirecționate de pe piața europeană.

Din punctul de vedere al economiștilor, cine are mai multe resurse câștigă războiul. În orice caz, sunt necesare resurse pentru război și bani pentru militari. În 2023 China va deveni unul dintre cei mai importanți furnizori de venituri din export ai Rusiei. Turcia este un partener economic important, dar și membru al NATO. Creșterea comerțului cu India, un aliat al Statelor Unite, este limitată din motive naturale (lipsa fizică a infrastructurii accesibile, lipsa unei game largi de mărfuri pentru export în Rusia).

China, în calitate de cel mai important partener comercial al Rusiei în 2023, obține un instrument puternic pentru reglementarea fluxului de resurse către Rusia – bunuri financiare, cu dublă utilizare, tehnologii înalte etc. Cetățenii ruși nu ar trebui să simtă lipsă de bunuri, deci, n-ar trebui să aibă întrebări către conducerea politică a țării. China va livra neîntrerupt haine, mașini, aparate de uz casnic și bunuri de larg consum. În cazul unui colaps, complexul militar-industrial rus va primi sprijin din partea Chinei, dar nu în acele volume care să permită obținerea unui succes critic pe front. Acesta nu este un ajutor, ci un „gest de politețe”.

Va dori China să schimbe ceva în aceste circumstanțe? Nu există, deocamdată, motive obiective pentru acest lucru. Dimpotrivă. Nici un furnizor global nu a plecat din China și luptă activ pentru piața chineză. De exemplu, produsele alimentare rusești nu sunt competitive și nu este clar din ce motive consumatorii chinezi ar trebui să abandoneze brusc produsele obișnuite în favoarea celor rusești. Oferta rusă crește, dar cererea chineză pentru multe articole a rămas aceeași sau a scăzut după pandemie și blocaje.

Nu există motive obiective ca importurile de bunuri rusești în China să crească.

Capacitățile pe care le are Federația Rusă nu permit ca exportul de petrol, gaze și cărbune să crească.

Spațiul economic al războiului – Ucraina

În 2019, China a devenit principalul partener comercial al Ucrainei pentru prima dată în istorie. În 2019 exporturile ucrainene în China au reprezentat 7,2%. Tendința de dezvoltare a comerțului a continuat în 2020 și 2021, dar războiul a făcut ajustări semnificative.

Până la sfârșitul anului 2022, cele mai multe mărfuri Ucraina a exportat în Polonia, România și Turcia, China a fost pe locul 4 cu un indicator de 4,35 miliarde de dolari (în 2021, această cifră era de 8 miliarde de dolari). Importul de mărfuri chinezești în Ucraina este puțin mai complicat. Potrivit Serviciului Vamal de Stat (SVS) din Ucraina, în 2022 importul mărfurilor din China a fost de 8,7 miliarde de dolari, iar conform datelor Serviciului Vamal de stat al Republicii Populare Chineze această sumă a fost de 3,3 miliarde de dolari. Organele vamale ale acestor țări n-au comentat motivul acestei discrepanțe în cifre.

Agricultura rămâne baza exporturilor ucrainene – atât producție vegetală (în principal cereale și uleiuri vegetale), cât și produse zootehnice (păsări, bovine vii și carne). China a crescut exporturile ca parte a politicii sale de securitate alimentară.

În 2022, volumul anual al comerțului exterior al Chinei a depășit 5,94 trilioane de dolari. Stoparea completă a comerțului cu Ucraina nu se va reflecta în datele statistice ale RPC. Din punct de vedere economic, Ucraina nu prezintă interes pentru piața RPC. Experții au remarcat interesul Chinei pentru tehnologiile militare sovietice sensibile, dar odată cu creșterea asistenței economice și militare a Statelor Unite pentru Ucraina, pe această zonă de interacțiune poate fi pus punct.

Ucraina poate prezenta interes economic pentru China? Nu. Ucraina poate prezenta interes politic pentru China? Doar ca teritoriu unde vor fi atrase resursele financiare și logistice ale complexului militar-industrial american. Cu cât sunt mai multe tancuri și arme americane sunt în Ucraina, cu atât mai puține sunt în Asia.

Criza „soft power” a Chinei

La 24 februarie 2023, Ministerul Afacerilor Externe de la Beijing a publicat un plan de încetare a războiului din Ucraina, „Poziția Chinei cu privire la soluționarea politică a crizei ucrainene”. Nimeni nu s-a așteptat la un pas serios din partea Chinei, iar planul s-a dovedit de fapt a fi un set de clișee „pentru tot ce e bun și împotriva a tot ce e rău”.

Care este principalul neajuns al planului? Absența unei politici clare și consecvente a Chinei pe arena internațională. Contururile ordinii mondiale, prezentate de SUA și UE, sunt clare și corespund în mare măsură idealurilor democrațiilor liberale. Poziția Rusiei este „nu vrem așa ca acum, vrem multipolaritate”. Niciunul dintre diplomații ruși nu a reușit încă să explice clar arhitectura ordinii mondiale a viitorului. Există o viziune a Turciei ca lider al statelor musulmane turcice din regiune și gânduri destul de originale ale Iranului.

China nu poate articula clar idealurile politice cerute de partenerii săi. Țările partenere vor să facă comerț cu China, dar nu vor așa „ca în China”. Sistemul politic chinez nu poate fi reprodus în alte țări, iar visele comuniștilor ruși din anii ’90 privind modelul „chinez” țin de o realitate alternativă.

Ca parte a planului de reglementare, China solicită respectarea suveranității tuturor țărilor și garantarea independenței și integrității teritoriale a tuturor statelor. În acest caz, China ar trebui să condamne Rusia pentru invadarea teritoriului unui stat vecin. RPC solicită comunității internaționale să creeze condiții și să ofere o platformă pentru reluarea negocierilor. În acest caz, trebuie condamnată Ucraina, pentru că a interzis prin lege potențialele negocieri cu Federația Rusă.

Politica externă a Chinei se reduce la apelul „să facem comerț și să rămânem în afara afacerilor celorlalți” și acesta este unul dintre motivele pentru care guvernele autoritare sunt atât de dispuse să coopereze cu China

și rezolvă cu succes orice probleme care apar. Dar partenerii Chinei au întrebări. China ne va proteja? Și cine și cum va reglementa fluxurile financiare? Cum să convertești yuanul? Cum să controlezi reciproc armele? Care sunt garanțiile din partea Chinei că nu va interveni în afaceri străine? Nu există răspunsuri clare la aceste întrebări.

Coreea de Sud este un prieten și partener al Chinei. Coreea de Sud este un prieten și partener al Statelor Unite. RPDC este un prieten și partener al Chinei. Ce va face China în cazul unui atac militar al RPDC asupra Coreei de Sud? Nu există un răspuns pertinent. Ce va face China în cazul unei invazii militare ruse în Kazahstan, Mongolia sau Vietnam? De asemenea, nu există un răspuns univoc.

În general, nu există cazuri de succes în care China s-a comportat ca o superputere mediatoare care rezolvă eficient crizele internaționale. Până de curând, China a ignorat așa activități în toate modurile posibile, preferând să cumpere guvernele țărilor loiale. Dar țările partenere niciodată nu au cerut Chinei să acționeze ca garant al securității, mediator sau coordonator al instituțiilor internaționale.

Susținerea de către China a Rusiei va speria majoritatea partenerilor chinezi. Cum vor privi acest lucru Kazahstanul, Mongolia și Vietnamul? Un stat mare încalcă integritatea teritorială a unui stat vecin, iar China oficial este de partea agresorului, susținând absorbția unei țări mai nici de către una mai mare. Aceasta este prăbușirea puterii soft. Parafrazând cuvintele eroinei Fainei Ranevskaya din filmul «Подкидыш» (Copilul lepădat), atunci am spune așa : „Spune-mi, micuțo, cum vrei: China să-ți rupă capul sau partenerul ei strategic?”

Taiwanul nu este Ucraina

Canalul CCTV中文国际 (CCTV Chinese International), un analog al RT-ului rus, difuzează în mod regulat o emisiune denumită海峡两岸 (Două țărmuri ale strâmtorii Taiwan, adică China continentală și Taiwanul). Experți din Taiwan și China continentală discută în studio despre agenda politică internă actuală și știrile mondiale. Fiecare ediție de pe YouTube nu are mai mult de 7 mii de vizualizări și există dubii că, pe lângă un număr restrâns de sinologi, mai știe cineva despre existența acestei emisiuni.

Este curios faptul că pe 25, 26 și 27 februarie 2023, au fost difuzate consecutiv trei emisiuni cu titlul „Taiwanul nu este Ucraina”. Comunitatea de experți din China continentală și Taiwan este probabil obosită de aceste comparații. Dar, în același timp, au stimulat o nouă rundă de discuții privind unificarea Chinei continentale cu Taiwanul? Cea de-a treia ediție a programului a fost difuzată în rubrica «以武拒统» 是死路 , – „Utilizarea forței militare pentru a refuza unificarea este un punct mort (literalmente, „calea morții”).

Qin Gang, ambasadorul chinez în Statele Unite, care la sfârșitul anului 2022 a devenit membru al Comitetului Central al CPC și Ministru al Afacerilor Externe al Republicii Populare Chineze, a scris pe 15 martie 2022 despre acest lucru în Washington Post: „Unii leagă Taiwanul și Ucraina pentru a crește riscul de conflict în strâmtoarea Taiwan. Aceasta este o greșeală. Acestea sunt lucruri complet diferite. Ucraina este un stat suveran, iar Taiwanul este o parte integrantă a teritoriului Chinei. Problema Taiwanului este o chestiune internă a Chinei. Nu are sens să subliniem principiul suveranității Ucrainei și, în același timp, să încălcăm suveranitatea și integritatea teritorială a Chinei în Taiwan. Viitorul Taiwanului constă în dezvoltarea pașnică a relațiilor intercontinentale și reunificarea Chinei. Optăm pentru reunificarea pașnică, dar păstrăm dreptul de a descuraja „independența Taiwanului”.

Reunificarea „Chinei mari”este o problemă politică internă a Chinei continentale, pe care ea o va rezolva de sine stătător. China nu are nevoie de aliați pentru a rezolva criza politică internă.

În același timp, aceasta este o problemă politică internă a Taiwanului, pe care va încerca să o rezolve cu implicarea asistenței militare din partea Statelor Unite. Puțin probabil că militarii americani vor lua parte la un potențial conflict, așa că principala strategie a Taiwanului pentru astăzi este descurajarea. Potențialul militar, economic și politic al celor două părți este incomparabil. În cazul unui conflict militar, rezultatul, în general, este clar.

Ce va rămâne după mine?

Vladimir Putin, potrivit comentatorilor politici, vorbește continuu despre rolul său în istorie. În ultimii ani, întreaga lume a urmărit cum președintele Federației Ruse îl citează pe filosoful I. A. Ilyin și se inspiră din Ivan cel Groaznic, Petru I și Ecaterina a II-a.

Regimurile autocratice închise iau adesea decizii bazate pe viziune asupra lumii care se formează în afara câmpului deschis competitiv al mass-media și al societății civile, adică din propriile canale de informații închise care răspund cel mai bine nevoilor psihologice și intelectuale personale. Autocrații iau, așa cum li se pare, decizii raționale, dar pornesc de la premise complet false. În momentul în care autocratul ia decizii în baza unor rapoarte ale generalilor Serviciului Federal de Securitate (FSO), care „…au descoperit în gândurile doamnei Albright ură patologică împotriva slavilor”, din păcate, părăsim spațiul analizei politice și intrăm în adâncurile analizei psihologice și ale conspirațiilor.

Factorul pe care nu îl putem analiza astăzi este raționamentul personal al liderului PCC Xi Jinping despre rolul său în istoria Chinei. Xi are doar 69 de ani. Cum îl vor ține minte contemporanii săi? Își amintește cineva de predecesorul său Hu Jintao?

Ce știm deja despre Xi? Ne amintim de abolirea limitelor de mandat pentru Președintele Republicii Populare Chineze, proiectul de infrastructură megalomană „Belt and Road”, rezultatele ambigue ale luptei împotriva coronavirusului, care s-a încheiat cu o scădere a creșterii economice și a protestelor în masă și toate acestea sub sloganurile greu de înțeles despre „visul chinezesc”. Știind toate acestea, este imposibil să ne imaginăm că Xi va putea transfera puterea către următoarea generație a birocrației chineze și se va retrage.

Există o doză destul de mare de șmecherie în aceste argumente. Dar participarea lui Xi Jinping la conflictul Rusiei pe teritoriul Europei nu rezolvă principala sa sarcină – de a intra în istorie. Victoria asupra Statelor Unite este imposibilă, iar conflictele cu statele vecine sunt lipsite de sens. Întoarcerea Taiwanului va scrie numele lui Xi Jinping în istorie, de aceea merită să ne concentrăm asupra acestui subiect.

Va intra China în război?

Pe 24 februarie 2022, purtătoarea de cuvânt al Ministerului chinez de Externe, Hua Chunying, a declarat că Rusia este capabilă să facă față singură situației din Ucraina și nu are nevoie de sprijinul militar al Chinei. În plus, ea a menționat că China nu va acționa așa cum acționează Statele Unite, care furnizează Ucrainei un număr mare de arme.

În cazul unui război prelungit între Rusia și Ucraina și menținând în același timp cunoscuta „neutralitate”, China nu suportă riscuri financiare, economice și politice tangibile. Nu există nicio motivație pentru China să fie mediator pentru a rezolva criza și a coordona negocierile bilaterale.

China va continua cu siguranță să sprijine actualul regim politic din Rusia, în primul rând prin creșterea schimburilor comerciale și crearea unor canale mai convenabile pentru transferurile de bani.

Sprijinul oficial oferit conducerii politice a Rusiei și transferul de bunuri cu dublă utilizare și a armamentului prezintă riscuri financiare semnificative (sancțiuni), imagine șifonată (eșecul puterii soft), consecințe politice (deteriorarea relațiilor cu conducerea politică a UE și a Statelor Unite).

Sprijinul oficial pentru Ucraina poate duce la o criză politico-militară la granița dintre China și Rusia, pe care China nu și-o poate permite înainte de un potențial conflict militar cu Statele Unite.

Contururile „coridorului de sprijin” al Chinei pentru Rusia se vor restrânge și extinde continuu în funcție de propunerile venite din partea UE și Statele Unite. Războiul comercial dintre China și Statele Unite continuă și sancțiunile nu au dispărut. Atât UE, cât și SUA au ceva de oferit Chinei dacă va reduce sprijinul pentru Rusia, cu toate că, cel puțin deocamdată, n-au fost inițiate nici un fel de negocieri.