Lansarea romanului Legată cu funia de pământ, de Lorina Bălteanu

Joi, 11 mai, va avea loc lansarea romanului Legată cu funia de pământ, de Lorina Bălteanu, la ora 18:15, la Librăria din Centru, pe bulevardul Ștefan cel Mare 126 din Chișinău, apărut la Editura Cartier în colecția Rotonda, coordonată de Emilian Galaicu-Păun.

Alături de autoare, la lansarea romanului vor participa criticul literar Andrei Țurcanu, scriitoarea și directoarea Muzeului de Literatură Maria Șleahtițchi și poetul Nicolae Popa, iar cartea va fi la preț preferențial. Evenimentul va fi moderat de Emilian Galaicu-Păun.

„O mare surpriză acest roman al poetei Lorina Bălteanu! O lume întreagă încape în el, după cum o lume întreagă într-un sătuc: zeci de personaje, de povești, de întâmplări. Totul văzut prin ochii unei fetițe care crește cu gândul că vrea să plece departe de locul în care s-a născut, simțindu-se legată de el cum i se pare că e prinsă și luna, cu o funie (invizibilă), de pământ. O fetiță/ fată cu dor de ducă și cu un puternic sentiment al neapartenenței, Străină, dar cu o uriașă tandrețe pentru acest sat pe care se pregătește să-l lase, cândva, în urmă. De aici și stranietatea percepțiilor ei, sensibilitatea față de tot ce e frumusețe, dar și față de ce e dureros, uneori până la oroare. Există însă, întotdeauna, ceva mai amplu decât ceea ce se vede, iar fetița simte/știe deja asta. Ceea ce o deosebește pe Lorina Bălteanu de mulți alți autori/multe alte autoare de azi este scriitura – densă, intensă, senzorială, poetică. Ca și în poezie, ea lucrează cu detaliile, cu emoția și cuvintele ca un bijutier, creează microstructuri ale (i)realității imediate (cum ar fi spus M. Blecher) care licăresc continuu – și au darul de a emite lumina unei profunde, tulburătoare înțelegeri”, a afirmat scriitoarea Simona Popescu.

Fragment din Legată cu funia de pământ:

„Frate-miu e tare frumos. Toate fetele din școală visează să prietenească cu el. Numai din cauza asta, prietenesc și cu mine. Să fie mai aproape de fratele meu. Mai toate îi scriu bilețele de dragoste și se pun bine pe lângă mine, să i le transmit. Pentru un bilețel, eu le iau câte un măr, iar pentru o scrisoare mai lungă – o rublă.

Acasă eu le citesc și le aranjez în clituri separate. De la fete frumoase, de la fete urâte și de la proaste. Pe cele scrise frumos, mi le las mie. Oricum, frate-miu nu citește niciuna și nu-l interesează deloc ce-i scriu fetele despre dragoste. Și nu de-atâta că-i mândru. El nu citește, ca mine, tot ce-i cade sub mână.

Fiindcă eu nu sunt nici frumoasă și nici așa exemplară ca el, mie nu-mi scrie nimeni scrisori. De aceea am timp berechet să răspund eu, în locul lui, fetelor.

Mai ales celora care știu că au bani. Pentru răspuns eu le iau câte încă o rublă.

Pentru muncă. Nu-i ușor să scrii atâtea scrisori, la atâtea fete diferite, și să nu le încurci între ele. Cel mai important e să nu fac greșeli gramaticale. Altfel, s-ar pricepe că nu fratele meu le-a scris.

Cu Galea corespondez aproape de-un an. De fiecare dată când îi aduc un răspuns, ca și cum de la frate-miu, ea se închide în toaletă și iese de acolo cu ochii înlăcrimați. Îi dau batista mea să-și sufle nasul, fiindcă știu de ce e așa de emoționată. Ei îi scriu cele mai frumoase scrisori. Când își lasă capul pe umărul meu și oftează, e așa de gingașă și neajutorată, că îmi vine să mă îndrăgostesc de ea, în locul lui frate-miu. Toate scrisorile ei, legate cu panglică, le țin aparte de celelalte. De câte ori sunt singură-acasă, le citesc din nou și vărs lacrimi amare, că nu sunt băiat. Frumos ca și frate-miu”.

Lorina Bălteanu (n. 21 decembrie 1960, satul Peciște, Rezina, R. Moldova) este poetă, licențiată a Institutului de Literatură „M. Gorki” din Moscova și a Universității din Dijon. A fost metodistă la Clubul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, redactoare la revistele Orizontul și Sud-Est cultural; între 1992 și 1998, directoare a Fundației Soros Moldova; din 1998, directoare a Trustului de Presă Medialog. În anul 2000 se stabilește la Paris, unde se lansează în design de interior și își creează propria marcă de bijuterii. Volume publicate: Obstacolul sticlei (Literatura Artistică, Chișinău, 1984), volum tradus în limba rusă: Pregrada stekla (Moscova, 1985), Cioburi (Hyperion, Chișinău, 1990), Poeme pe sticlă (Chișinău, 1997). Legată cu funia de pământ este primul său roman.

Andrei Țurcanu este critic literar și poet. Cel mai recent volum: O sută una de poezii, Editura Academiei Române, 2022.

Maria Șleahtițchi este scriitoare, directoare a Muzeului Național de Literatură Română din Chișinău. Cea mai recentă carte publicată: Arta narațiunii romanești, Editura Cartier, 2020.

Nicolea Popa este scriitor. Cel mai proaspăt volum publicat este Castanul roz, Muzeul Național al Literaturii Române, 2022.

Emilian Galaicu-Păun este scriitor și traducător, redactor-șef al Editurii Cartier. Cele mai recente cărți publicate: Cărțile pe care le-am citit, cărțile care m-au scris, Editura Junimea, 2020 și sanG d’encre, Editura Cartier, 2020.