Foto În loc de sărbători pascale, Ucraina își îngroapă oamenii uciși de rachetele rusești

Săptămâna Sfântă a început în Ucraina cu un atac cu rachete rusești asupra orașului Sumî, care a făcut 35 de victime, inclusiv doi minori. Alte 125 de persoane au fost rănite.

Atacul cu două rachete din 13 aprilie 2025 a făcut cel mai mare număr de victime printre civili în cei trei ani de invazie la scară largă. Atacul a avut loc duminică dimineață de Florii, când creștinii se pregătesc pentru sărbătorile pascale, iar mulți dintre ei merg la biserică. Potrivit Direcției Principale de Informații a Ucrainei, forțele rusești au lansat rachete de clasa Iskander M/KN-23 din regiunile Voronej și Kursk. Rachetele balistice, fiecare costând 3 milioane de dolari, sunt concepute pentru a lovi la o distanță de până la 500 de kilometri. Orașul Sumî se află la 30 de kilometri de frontiera rusă. Rachetele și-au atins ținta în câteva minute. Oamenii nu au avut nicio șansă să se salveze.

Luna trecută, armata rusă a preluat controlul asupra regiunii Kursk, învecinată cu Sumî, care fusese controlată anterior de forțele ucrainenști. De atunci, atacurile asupra orașului Sumî și a regiunii cu diferite tipuri de arme s-u intensificat. Pe marginea discuțiilor despre încetarea focului și a negocierilor dintre noua administrație americană și Rusia, numărul loviturilor rusești cu drone și rachete în 12 regiuni ale Ucrainei s-a dublat în ultimele două luni față de începutul anului trecut, conform calculelor Centrului analitic ucrainean Texty.org.ua.

Ascuțite ca o lamă, schijele metalice au zburat sute de metri, secerând corpurile oamenilor.

„Oamenii au ajuns la spital cu membre smulse, organe interne sfâșiate, cu 10-20 de fragmente metalice în corp”, spune Artem Firstenko, chirurg la spitalul regional. În acea zi avea liber. Când a auzit însă exploziile, a venit imediat să opereze.

Din cauza numeroaselor fragmente metalice în corp, oamenii pierd foarte repede o cantitate mare de sânge și mor, explică chirurgul. Iar cei salvați vor trebui să trăiască cu șrapnele, deoarece este imposibil să le extragem pe toate din corp.

La aproape o săptămână de la atac, 32 de răniți sunt încă internați în spital. Printre ei se numără Victor Voitenko, în vârstă de 56 de ani, care a lucrat ca agent de securitate la Institutul de Fizică Aplicată. Victor se afla în clădire în timpul celei de-a doua explozii, iar schijele i-au străpuns coloana vertebrală, paralizându-l.

În salonul de alături se află Alla Șirtokala, în vârstă de 76 de ani. Aceasta urma să plece la prietenii ei la țară pentru o scurtă vacanță. Șrapnelul i-a tăiat vasele de sânge de la braț. „Am fost salvată datorită unui băiat care a deschis ușa autobuzului”, spune Alla. Salvatorul ei este Kirill Iliașenko, în vârstă de 13 ani.

Kirill era în autobuz cu mama sa. Se duceau în vizită la bunica. Explozia i-a acoperit cu sticlă, fragmente de metal și pietre.

După explozie mama băiatului, Marina Iliașenko, nu putea deschide ochii și striga numele fiului ei: „Kiriușa, Kiriușa”. „Secundele în care fiul meu a tăcut au fost cele mai groaznice din întreaga mea viață”, își amintește femeia.

Kirill a luat-o pe mama de mână și a văzut că fața ei era plină de sânge. A vrut să coboare din autobuz, dar ușa nu se deschidea. Băiatul a sărit pe geam și a început să împingă ușa, până aceasta a cedat. Acest lucru a salvat viețile multor pasageri din autobuz.

La câteva zile după tragedie, fața Marinei este acoperită de vânătăi. Medicii au scos din capul fiului ei o bucată de schijă de metal, dar două fragmente nu le-au putut extrage. Au pătruns adânc în craniu și cel mai probabil Kirill va trebui să trăiască cu aceste bucăți de metal.

Fapta băiatului a devenit o rază de lumină pentru supraviețuitorii tragediei. Aceștia i-au adus daruri și fructe la spital.

Adolescentul se ocupă cu luptele, iar după tragedie a primit un apel de la idolul său – campionul olimpic ucrainean la lupte greco-romane, Jan Beleniuk. „Mamă, capul nu mă doare aproape deloc. Voi merge la competiții în mai”, susține Kirill. Tânărul a fost încurajat de sprijinul oamenilor.

După bombardament, pe rețelele de socializare ucrainene oamenii au postat câteva fotografii cu o trotinetă albastră pentru copii, acoperită de dărâmături.

Trotineta aparține Kirei, în vârstă de un an. Fetița se plimba cu mama și cu Elina, sora ei mai mare în vârstă de șase ani. Prima explozie a doborât familia la pământ, iar trecătorii au alergat spre ele și le-au dus la spital – acest lucru i-a salvat pe copii de a doua explozie. Kira, din fericire, avea doar vânătăi. Elina este la terapie intensivă. Bucățile de metal i-au străpuns plămânii, traheea, bronhiile și i-au zdrobit coastele și clavicula.

După ce și-a revenit din starea de șoc, mama fetei, Victoria Rudîk, a căutat trotineta Kirei prin rețelele sociale. Fetița voia foarte mult s-o găsească. Cineva i-a dus-o direct acasă.

Au rămas bunica și câinele

În dimineața zilei de 16 aprilie, pastorul Artem Tovmasian a lipit o fotografie cu familia Martînenko și două garoafe roșii pe ușa bisericii protestante.

Nikolai ar fi împlinit 41 de ani cu câteva zile înainte de atac, soția sa Natalia avea 49 de ani, iar fiul lor Maxim pentru totdeauna va avea 11 ani.

În timpul slujbei de înmormântare la biserică, Svetlana Golub, o prietenă a celor uciși, stă pe un scaun lângă cele trei sicrie și bocește. „Ierta-ți-mă, vă iubesc atât de mult. Mi-ați promis că veți veni să mă vizitați, dar așa și nu ați ajuns.” Svetlana și Natața vindeau haine și produse cosmetice în piață. „Cei trei întotdeauna erau împreună și au murit odată”, spune aceasta.

O altă femeie ține de mână un bărbat și îl conduce la sicriu. El strânge în mâini un buchet de crizanteme albe, iar picioarele abia de-l țin. Încă o femeie își cuprinde strâns fiul. Adolescentul plânge la sicriul lui Maxim și pune acolo o jucărie de pluș. Cineva a pus în sicriu o minge. Maxim era pasionat de fotbal și urma să meargă la antrenament în acea zi.

Familia locuia într-un sat de lângă Sumî și venea în oraș la sfârșit de săptămână. Părinții îl duceau de obicei pe Maxim la antrenamentele de fotbal în timp ce ei înșiși asistau la slujbele din biserică. Același lucru trebuia să se întâmple și în ziua atacului, dar înainte de antrenament familia a decis să facă o plimbare prin oraș. În timpul exploziei, lui Maxim i-a fost smuls piciorul.

Dorind să consoleze oamenii, preotul le spune: alegerea este între a trăi cu frică sau cu credință în inimă. „Această familie a trăit cu credință”, continuă preotul. „Nu există persoană care să nu știe cât de buni au fost. Mereu ajutau cu ce puteau.”

Prietenii lui Maxim stau în spatele sicriului și plâng, derulând fotografii cu el pe telefoanele lor.

Dintre cei 35 de morți, moartea acestei familii este o rană separată. Mama Nataliei, Nadejda, în vârstă de 75 de ani, care este imobilizată la pat de mai bine de 17 ani, a rămas singură. Când își ia rămas bun de la familie, Nadejda este condusă la fiecare sicriu într-un scaun cu rotile: „Cine îmi va da niște apă acum?”, se întoarce femeia spre ginerele mort.

„Fiica mea, draga mea. Maxim, de ce ai vrut să pleci cu părinții tăi? Să intre în pământ blestematul de Putin.”

Tot satul în care locuia familia Martînenko a venit la înmormântare. În școala lui Maxim lecțiile au fost anulate. Colegii băiatului stau în jurul învățătoarei sale, Daria Doroșenko. Ea spune că Maxim își iubea câinele pe nume Rex. Câinele obișnuia să vină la școală cu băiatul. În toate aceste zile, câinele venea în fugă la școală căutându-l. În ziua înmormântării, Rex, înspăimântat, sta în fața ușii apartamentului, în care locuiau victimele.

„Fie ca moartea lor să nu fie zadarnică. Să audă lumea întreagă. Întreaga familie a fost ucisă”, spune lângă sicriu Lilia Kurasova, care a prietenit cu Natalia timp de 23 de ani.

„Cel mai înfricoșător lucru este să le explici copiilor toate acestea. Ei știu că Maxim a murit, dar nu realizează deocamdată acest fapt. Intri în clasă și e goală. A venit un psiholog. Copiii au decis să planteze un copac în memoria lui Maxim”, spune profesoara.

Oamenii au mers la cimitir. Lilia a spus că pentru prima dată asistă la înmormântarea unui copil și că nu a trăit niciodată ceva mai oribil. „Acesta nu este primul copil din Ucraina care moare din cauza războiului declanșat de Rusia. Ei nu vor o încetare a focului, nu au o astfel de obiectiv. Sarcina lor națională este să ne distrugă”, spune femeia în drum spre cimitir. Acolo toată lumea tace. Conform tradiției ucrainenști, fiecare dintre cei prezenți se apropie și aruncă un pumn de pământ în mormânt. Copiii își întreabă părinții dacă aruncă corect pământul pe sicriul lui Maxim. Îngrozite, mamele îi strâng la piept.

O lovitură dublă în inima orașului

De o săptămână, locuitorii din Sumî aduc trandafiri, crizanteme și jucării de pluș în intersecția a două străzi. Fluxul de oameni nu se oprește nici măcar în timpul orelor de lucru. Oamenii vin în perechi și cu copiii lor.

Florile au apărut la locul a două explozii de rachete în primele ore după tragedie. În câteva zile, aici s-a format un memorial spontan: jucării de pluș – urși, elefanți, iepuri. Un far de autobuz a fost lăsat în memoria șoferului Nikolai Leone și a pasagerilor săi. Un poster cu eroul anime japonez Monkey D, regele piraților, a fost adus pentru Oleg Kaliusenko, în vârstă de șaptesprezece ani. Îi plăcea să cânte la chitară și să îngrijească animalele. În ziua atacurilor cu rachete se ducea la biserică pentru a sfinți salcia.

„A fost josnic”, a declarat voluntarul Oleksîi Kliuev, care ajută la curățarea clădirilor distruse.„Au lovit inima orașului Sumî – străzi pe care merg mulți oameni. În această duminică, chiar și cei care, de obicei, nu o fac, mergeau la biserică. Cineva mergea la piață să facă niște cumpărături înainte de Paști. Au împușcat de două ori.”

Atacurile duble sunt o tactică de război în care primul atac este urmat de un al doilea, adesea îndreptat împotriva salvatorilor, medicilor sau civililor care ajută victimele primei explozii.

În ziua atacului, în timp ce medicii puneau cadavrele în pungi negre, Ministerul rus al Apărării a declarat că a lovit Sumî cu rachete Iskander, vizând „o întrunire a militarilor din Comandamentul de Nord, ucigând 60 de militari ucraineni care se ascundeau în spatele civililor”.

Martorii oculari infirmă această declarație. Prima rachetă a lovit clădirea Centrului de Congrese, unde aveau loc adesea evenimente culturale, expoziții și prelegeri. Au murit oamenii care treceau pe acolo. Printre aceștia se numără două prietene, Svetlana și Daria, ambele în vârstă de 19 ani.

În timp ce clienți dintr-o cafenea și din magazine au fugit să ajute răniții, o a doua rachetă a lovit și i-a acoperit cu dărâmături și pe aceștia. Așa au murit profesoara Marina Ciudesa și mama ei, Liudmila. S-au oprit și au ieșit în fugă din mașină. După prima explozie, Oleg Kaliusenko, în vârstă de 17 ani, și-a sunat mama și i-a spus că este în viață, dar a murit după a doua explozie.

Laboratorul de Jurnalism Public, o organizație care documentează crimele de război, a analizat înregistrările video de la Institutul de Fizică Aplicată. Prima rachetă a explodat la ora 10:19. Din cauza celei de-a doua explozii, camerele au încetat să mai funcționeze, iar cele două ceasuri ale institutului au încetat să meargă la ora 10:23. Au fost sparte de schije. A doua rachetă a explodat în mijlocul străzii la 140 de metri de Centrul de Congrese.

Administrația militară a regiunii Sumî a raportat că racheta avea o muniție cu dispersie – o încărcătură care conține multe elemente pentru a distruge, în primul rând, un număr mare de oameni.

„Am scos răniți din autobuz, am văzut oameni arzând în mașini”, spune voluntarul Kliuev. „Doar un militar a murit la locul celei de-a doua explozii, asta e ceea ce știu. Acesta își căuta de treburile sale.”

Nu există informații oficiale cu privire la câte persoane au murit la locul primei lovituri și câte au murit în a doua explozie. De asemenea, nu s-a raportat dacă a fost ucis vreun militar.

Liderii țărilor europene au condamnat atacul asupra orașului Sumî. În urmă cu două săptămâni, o tragedie similară a avut loc într-un alt mare oraș al Ucrainei, Krivoi Rih. O rachetă rusească a lovit un teren de joacă pentru copii, ucigând 9 copii și 11 adulți. Potrivit autorităților ucrainene, au fost folosite aceleași arme: rachete balistice Iskander M. Ministerul rus al Apărării a declarat că a bombardat o întâlnire a comandanților forțelor armate ucrainene și a instructorilor occidentali. Această informație a fost dezmințită.

Atacul din Duminica Floriilor asupra orașului ucrainean a fost larg mediatizat de presa conservatoare americană. În același timp, președintele SUA, comentând tragedia de la Sumî, a declarat că „este posibil ca Rusia să fi făcut o greșeală”. Președintele ucrainean Zelenski a întrebat, în timpul unei conversații cu jurnaliștii, cum ar putea fi considerată o greșeală lansarea unei rachete cu dispersie în centrul orașului.

Artem Semenihin, primarul orașului Konotop, situat în apropiere de Sumî, a declarat că în acea zi la Centrul de Congrese au fost premiați mai mulți militari. Acesta este motivul pentru care Rusia a bombardat orașul. Acest lucru s-a întâmplat cu o oră înainte de a se desfășura un spectacol pentru copii. Zelenski l-a concediat pe șeful administrației militare a regiunii, care a permis desfășurarea acestei ceremonii de premiere.

Avocata Anna Mikitenko, specializată în dreptul internațional umanitar, colaborează cu Laboratorul de Jurnalism Public în cadrul The Reckoning Project, un proiect de documentare a crimelor de război. Potrivit acesteia, o „greșeală” nu poate fi o scuză. „Acest lucru nu anulează responsabilitatea Rusiei; care a comis o crimă de război. Să admitem că ar fi fost militari pe undeva. Dar principala regulă a Convențiilor de la Geneva spune că, atunci când sunt planificate operațiuni, părțile la conflict trebuie să facă tot posibilul pentru a se asigura că sunt răniți cât mai puțini civili și că avantajul militar direct și concret câștigat în urma atacului trebuie să fie mai mare decât daunele colaterale cauzate civililor. În plus, Rusia a folosit din nou tactica interzisă a loviturilor duble”, subliniază Mikitenko.

În Sumî trăiesc aproximativ 200 de mii de oameni, iar tragedia i-a afectat pe mulți. Printre numele morților și răniților, oamenii regăsesc mai mulți cunoscuți, colegi de clasă și de serviciu. Toți în oraș spun că planificau să meargă la Centrul de Congrese cu copiii lor la o piesă de teatru. După tragedie, în Sumî a dispărut orice sentiment luminos, dar puțini oameni vor să-și părăsească casa. Oamenii spun că rachetele rusești pot lovi orice oraș ucrainean.

În noaptea de 18 aprilie, cu o zi înainte de Paște, o dronă rusească s-a prăbușit peste o brutărie în care se coceau produse de patiserie de Paști. A murit un om de afaceri care a venit să ia aceste produse.

Rusia lovește în mod regulat orașele ucrainene cu rachete, majoritatea fiind doborâte de apărarea antiaeriană ucraineană, salvând civilii. Cea mai eficientă apărare împotriva loviturilor cu arme balistice este sistemul American Patriot. Ucraina are un număr limitat de obuze pentru aceste sisteme. Sistemele Patriot sunt parte a ajutorului militar american care este cel mai greu de înlocuit de partenerii europeni. Primele sisteme Patriot au ajuns în Ucraina la mai bine de un an de la începutul invaziei la scară largă, în aprilie 2023. De atunci, Ucraina a primit mai puțin de 10 astfel de sisteme. Armata ucraineană a declarat, în repetate rânduri, că 25 de astfel de sisteme pot proteja pe deplin cerul ucrainean. În 2023, Polonia, care are un teritoriu comparabil cu Ucraina, a înaintat Statelor Unite o cerere pentru achiziționarea a 48 de sisteme Patriot.

Materialul a fost pregătit de Laboratorul de Jurnalism Public, care, în cadrul inițiativei The Reckoning Project, documentează crime de război și reunește reporteri, analiști și avocați ucraineni și internaționali.

Anna Mamonova, jurnalistă
Anna Țigima, fotografă