Cum se formează tariful la gaz, pas cu pas: de ce plătim azi 14,42 lei pentru un metru cub de gaz natural
Tariful de 14,42 lei pentru un metru cub de gaz nu este o cifră arbitrară și nici rezultatul unei decizii politice directe, ci suma unor costuri concrete – de la prețul de achiziție pe piețele europene până la transportul și distribuția internă – arată explicațiile oferite de Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică și compania de stat „Energocom” pentru Ziarul de Gardă. Cum se formează, pas cu pas, acest tarif? De ce nu achităm 5 lei, 10 lei și nici 25 de lei pentru un metru cub de gaz consumat?
De unde începe prețul: cât costă gazul cumpărat de R. Moldova
Totul pornește de la prețul de achiziție. R. Moldova nu produce gaz natural și trebuie să-l cumpere din exterior. Compania de stat „Energocom” organizează licitații și contractează volume în avans, în principal de pe piețele regionale europene.
Potrivit companiei, „cea mai mare parte a necesarului de gaze a fost contractată anticipat, în baza unor contracte pe termen scurt și mediu, ceea ce a permis acoperirea volumelor necesare înainte de începerea sezonului cu consum ridicat.”
„În prezent, SA «Energocom» asigură necesarul de gaze naturale prin achiziții inițiate din timp, începând cu luna mai 2025. În acest scop au fost organizate 54 de runde de licitații, la care au participat 13 companii din Elveția, Austria, Polonia, Cehia, România, Bulgaria, Germania și Olanda. Ca urmare, cea mai mare parte a necesarului de gaze a fost contractată anticipat, în baza unor contracte pe termen scurt și mediu, ceea ce a permis acoperirea volumelor necesare înainte de sezonul cu consum ridicat”, a explicat Demetria Bolboșenco, specialistă responsabilă de comunicare și PR la Energocom pentru Ziarul de Gardă. Achizițiile spot, adică de ultim moment, au o pondere mică și sunt folosite doar pentru ajustări.
Prețul plătit de Energocom este indexat la cotațiile europene (în special TTF – principalul reper european pentru prețul gazului natural, stabilit pe o piață din Țările de Jos, și bursele regionale), iar pentru iarna 2025–2026, estimarea medie este de aproximativ 38–39 EUR/MWh. Acest preț include deja nu doar gazul ca marfă, ci și transportul până la frontiera Moldovei, taxele, costurile logistice și financiare.
„Majoritatea contractelor au fost încheiate cu referință la cotațiile TTF pentru luna viitoare, corelate, după caz, cu cotațiile Bursei Române de Mărfuri. Pentru perioada septembrie–decembrie 2025, prețul mediu ponderat de procurare a gazelor naturale a constituit 419,79 EUR/1000 m³, iar estimările pentru ianuarie–februarie 2026 indică aproximativ 410,6 EUR/1000 m³”, a transmis reprezentanta Energocom.
Aici apare prima explicație simplă: R. Moldova nu poate plăti mult mai puțin decât prețul european. Poate doar ușor diferit, în funcție de momentul și locul achiziției.
Cum se transformă prețul de achiziție în tarif
După ce gazul ajunge în sistemul moldovenesc, intervin costurile interne. Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică (ANRE) explică structura tarifului: costul de achiziție reprezintă aproximativ 60% din prețul final, distribuția – circa 28%, transportul intern – 2%, furnizarea – 4%, iar restul sunt devieri tarifare și o marjă de profit.
În cifre concrete, ANRE arată că prețul mediu de achiziție inclus în tarif este de circa 9,38 lei pentru 1 m³, adică aproximativ 60% din prețul final, distribuția – 4,40 lei (28%), transportul – 25 de bani (2%), furnizarea – 63 de bani (4%), iar devierile tarifare – 75 de bani (5%).
Aceste devieri sunt, de fapt, diferențe acumulate anterior, când gazul a fost cumpărat mai scump decât permitea tariful, și trebuie recuperate ulterior. Ele nu sunt profit, ci datorii istorice ale sistemului.
„Tariful este o valoare prognozată, ANRE face o estimare cât volum de gaze va fi consumat pe durata unui an şi care vor fi costurile operatorului. Cheltuielile reale diferă de cele prognozate de ANRE, ele pot fi mai mari sau mai mici decât tariful aprobat, anume această diferenţă constituie devieri tarifare. La actualizarea tarifului, ANRE adaugă sau reduce costurile totale în funcţie de valoarea devierilor tarifare”, explică Sergiu Tofilat, analist în domeniul energetic.
Dacă adunăm aceste componente, rezultă aproximativ 14–15 lei/m³ – adică nivelul actual, cifră care reflectă costurile concrete deja suportate.
De ce nu 10 lei: limita inferioară impusă de piață
Pentru ca tariful să fie 10 lei/m³, prețul de achiziție ar trebui să fie mult mai mic decât cel european. Dar R. Moldova cumpără pe aceeași piață ca România, Bulgaria sau Grecia și chiar suportă uneori costuri logistice mai mari, pentru că nu este hub energetic și nu are producție internă.
„Piața europeană influențează direct prețul plătit de R. Moldova, însă TTF nu este singura referință. Pentru regiunea Europei de Sud-Est, bursele regionale, precum Bursa Română de Mărfuri și Balkan Gas Hub, reflectă mai fidel condițiile reale de cerere, ofertă și costurile de livrare în zonă”, explică Demetria Bolboșenco.
Chiar și atunci când cotațiile occidentale par mai mici, ele nu pot fi transferate direct în Moldova.
„Achiziția gazelor direct din zona TTF și transportarea fizică a acestora către R. Moldova ar implica tranzitarea mai multor state, cu rezervări succesive de capacități de transport și costuri logistice semnificative. Din acest motiv, un preț aparent mai mic la nivelul TTF nu se traduce automat într-un cost mai redus la intrarea în R. Moldova”, arată reprezentanta Energocom.
De ce nu 25 de lei: stabilizarea după criza energetică
Pe de altă parte, tariful nu este 20–25 de lei ca în 2022, pentru că piața europeană s-a stabilizat. Energocom arată că „evoluțiile recente indică o tendință de stabilizare, cu fluctuații mai reduse de la o lună la alta”.
În plus, strategia de achiziții anticipate reduce expunerea la vârfurile de preț. „Prin utilizarea achizițiilor anticipate și a unui portofoliu diversificat de contracte, Energocom urmărește să asigure continuitatea aprovizionării și menținerea costurilor în limitele dictate de piață, optimizând constant structura portofoliului în funcție de evoluția prețurilor și a cererii”, precizează compania.
Este 14,42 lei mult sau puțin comparativ cu tarifele din regiune?
Raportat la regiune, tariful la gaz în R. Moldova este mediu-superior. Țările cu producție proprie sau contracte vechi (de exemplu, România) au prețuri mai mici. Țările dependente de importurile regionale (Bulgaria, statele baltice) au prețuri comparabile sau chiar mai mari în anumite perioade.
Diferența structurală este că R. Moldova nu produce gaz și are o piață mică, deci costurile fixe de rețea se împart la un consum mai redus – ceea ce crește tariful per metru cub.
Cât e economie și cât e politică în tarif
Structura arată clar: peste 90% din tarif este format din costuri economice – gaz cumpărat, transport, distribuție, operare. Marja de profit a furnizorului este sub 1%, potrivit ANRE.
„S.A. «Energocom» achiziționează gaze naturale la prețuri de piață, în baza mecanismelor competitive de licitație și a cotațiilor bursiere relevante, în conformitate cu practicile europene. Compania nu efectuează achiziții deliberate la prețuri peste nivelurile de piață”, a transmis furnizorul de stat.
În același timp, prețul nu este unic și poate varia în funcție de moment și condiții.
„Prețul de piață nu este unul unic și static, ci poate varia în funcție de momentul achiziției, punctul de livrare, structura contractuală și serviciile incluse. Astfel, pot exista situații în care prețul unei achiziții reflectă condițiile specifice ale pieței dintr-un anumit moment, fără a însemna că depășește nivelurile generale ale pieței”, explică Demetria Bolboșenco de la Energocom.
Cum se decide momentul achizițiilor și cine își asumă riscul de preț
Achizițiile de gaze naturale sunt planificate de Energocom, ținând cont de portofoliul de consumatori și prognozele de consum pentru fiecare perioadă. Procesul se desfășoară prin licitații competitive, cu furnizori precalificați, iar criteriul principal de atribuire este prețul ofertat. După cum precizează compania, „pentru fiecare rundă de licitație sunt stabiliți din timp parametri clari, precum punctele de livrare, volumele solicitate și tipul de preț (fix sau indexat).” O parte importantă a achizițiilor se face anticipat, între aprilie și septembrie, pentru a asigura atât consumul curent, cât și stocurile necesare în perioadele de vârf. În cazul prețurilor indexate, acestea reflectă direct evoluțiile pieței, astfel încât nu există riscul prețului fix nefavorabil, iar impactul asupra consumatorilor este gestionat prin mecanisme tarifare reglementate.
Ar putea statul reduce tariful?
Tehnic, tariful ar putea fi redus temporar prin amânarea recuperării unor costuri sau prin intervenții bugetare. Totuși, atât ANRE, cât și Energocom, arată că prețul final reflectă costurile reale de achiziție, transport și distribuție a gazului, ceea ce înseamnă că o reducere administrativă nu ar modifica aceste costuri, ci doar modul și momentul recuperării lor.
Sergiu Tofilat consideră însă că există anumite rezerve pentru a reduce tariful. „Într-adevăr, preţul gazelor nu depinde de noi, ci de conjunctura pe bursele regionale. Dar costurile pentru întreţinerea gazoductelor (tariful la transport şi distribuţie) sunt stabilite de autorităţile noastre. Anume aici există loc de reducere a costurilor. Ele includ cheltuielile salariale, investiţiile în reţele, contoare, alte materiale, procurarea gazelor pentru acoperirea pierderilor tehnologice. Sunt o multitudine de investigaţii despre schemele din sectorul gazelor naturale, dar autorităţile ezită să ia atitudine şi să sancţioneze persoanele responsabile. Deocamdată, combaterea corupţiei se limitează la declaraţii sterile”, crede expertul.
De ce diversificarea a contat mai mult decât prețul
După 2021, R. Moldova a trecut de la un singur furnizor la mai multe surse și rute. Energocom subliniază că asta a schimbat fundamental problema energetică a țării. „Diversificarea surselor de aprovizionare a însemnat posibilitatea de a alege între mai mulți furnizori, rute de transport și instrumente de achiziție. Fără aceste alternative, orice perturbare a livrărilor ar fi generat imposibilitatea asigurării volumelor necesare, în special iarna”, arată compania.
Dacă nu se întâmpla această schimbare, discuția despre tarif ar fi fost secundară. „În acest context, întrebarea de bază nu ar fi fost prețul, ci, pur și simplu, dacă avem sau nu gaze în aragaz. Accesul la surse alternative a creat cadrul necesar pentru ca prețurile să poată fi discutate și reglementate”, a subliniat Energocom pentru Ziarul de Gardă.
Materialul a fost produs cu suportul financiar al Uniunii Europene. Conținutul acestuia reprezintă responsabilitatea exclusivă a proiectului „Consolidarea rezilienței de sus în jos și de jos în sus în Republica Moldova”, cofinanțat de Uniunea Europeană. Conținutul materialului aparține autorilor și nu reflectă în mod neapărat viziunea Uniunii Europene.
