Centrul de Politici și Reforme IGP vs primarul: Cine, cum și în ce caz poate opri protestele lui Șor?
În conflictul dintre Inspectoratul General al Poliției (IGP) și Primăria Chișinău despre cine poate și nu poate interzice protestul anunțat de Șor începând cu sâmbăta asta, nu au dreptate nici unii, nici alții. Primăria nu poate, așa cum insistă IGP, autoriza sau interzice proteste. În același timp, primarul (se) înșeală când zice că nu poate face nimic – de fapt, e în competența sa să ceară instanței de judecată să decidă asupra interzicerii manifestației, scrie Centrul de Politici și Reforme (CPR).
Anunțul lui Ilan Șor că va plăti „salarii” de 3000 de dolari fiecăruia care va participa la un protest în regim non-stop împotriva guvernării, ce urmează a fi desfășurat cu corturi în PMAN, a dus la o confruntare publică dintre IGP și exponenții guvernului, pe de o parte, și primarul Chișinăului pe de alta. Inspectoratul Național de Investigații (INI) zice că primarul nu trebuie să „autorizeze” protestul și amenință că altfel Primăria devine complice în ilegalități. Pe de altă parte, edilul susține că PMC nu are competențe de a autoriza proteste și că IGP „pasează atribuțiile sale” Primăriei, sugerând că decizia ar putea fi luată de Consiliul Suprem de Securitate. Cine are dreptate?
Răspunsul pe scurt este: nici unii, nici alții. Dacă ar cunoaște legea, și Poliția, și Primăria ar fi ajuns la soluție: Poliția furnizează administrației publice locale suficiente probe care arată că protestele planificate fac parte din categoria celor interzise, iar Primăria merge (sau nu) în instanță ca să ceară interzicerea lor.
Protestele nu se autorizează, doar se declară
Prima surpriză în comunicarea publică între cele două instituții este insistența INI că Primăria ar avea atribuții de „a autoriza” și, implicit, a interzice, întrunirile publice, convingere preluată și de mai mulți lideri de opinie.
Însă Poliția greșește. Legea nr. 26/2008 privind întrunirile, așa cum cer standardele internaționale, nu prevede necesitatea unei autorizări sau permisiuni de a manifesta în public, ci doar notificarea autorității publice locale, astfel încît aceasta să poată asigura condițiile de desfășurare a întrunirii, inclusiv să comunice cu forțele de ordine despre măsurile de securitate ce se impun. După cum sugerează și Ion Ceban, poliția cunoaște, sau ar trebui să cunoască acest fapt, or APL și forțele de ordine conlucrează permanent în facilitarea întrunirilor publice.
Primind o declarație prealabilă privind desfășurarea unei întruniri, APL ia măsurile ca aceasta să se desfășoare pașnic, cu respectarea drepturilor și intereselor participanților, dar și a concitadinilor – de exemplu, reorganizează traficul pe traseul manifestației, negociază cu organizatorii dacă în același loc sunt notificate întruniri simultane etc. Cu scopul de a facilita desfășurarea întrunirilor, Primăria emite dispoziții în care prevede măsurile luate. Însă acestea nu sunt în niciun caz autorizații.
Totuși, primind o declarație prealabilă și în baza informațiilor disponibile, APL poate ajunge la concluzia că întrunirea contravine legii. Ce face în acest caz?
APL nu interzice proteste, dar poate cere acest lucru instanței de judecată
Legea stabilește clar că doar instanța de judecată poate interzice o întrunire, însă totodată ține de atribuțiile APL de a solicita acest lucru instanței. Astfel, dacă deține probe concludente că întrunirea face parte din categoria celor interzise (incită la ură, violență, infracțiuni – situații enumerate exhaustiv în lege), autoritatea administraţiei publice locale poate iniția o procedură judiciară, prin care să ceară interzicerea întrunirii sau modificarea orei, a locului sau a formei de desfășurare a acesteia.
Cu alte cuvinte, primarul Municipiului Chișinău de asemenea nu are dreptate cînd spune că guvernarea îi pasează lui responsabilitățile sale. Inclusiv Legea privind administrația publică locală prevede printre atribuțiile Primarului, că acesta „ia măsuri de interzicere sau de suspendare a […] manifestări[lor] publice care contravin ordinii de drept sau bunelor moravuri, care atentează la ordinea și liniștea publice”. Aceste măsuri constau în a merge în judecată pentru interzicerea întrunirii presupus ilegale.
Astfel, deși are dreptate că nu are atribuții de a autoriza întruniri (ironic, în contextul în care cu doar cîteva luni în urmă a cerut interzicerea Marșului Pride prin CMC), primarul de Chișinău nu se poate spăla pe mîini și pasa înapoi responsabilitatea forțelor de ordine sau unui Consiliu de Securitate. Ca să fie sigur că și-a exercitat cu diligență atribuțiile, primarul ar putea spune că declarațiile Poliției nu l-au convins de faptul că protestul pro-Șor este unul ilegal, că nu a primit suficiente probe și că, din acest considerent, nu poate cere interzicerea acestuia în judecată. Sau invers, poate constata că, într-adevăr, protestele pot contraveni legii și intenta o acțiune judiciară.
E o problemă cu legea? Nu neapărat
Nu este prima oară cînd același triunghi Șor-Primăria-Poliția ajunge în impas. Am avut o situație similară în toamna anului 2022, cînd (deja fostul) Partid Șor a ajuns să instaleze corturi în fața Parlamentului.. Atunci șefa statului a cerut chiar să fie modificată temporar legislația despre întruniri pentru a permite poliției să mențină ordinea atunci cînd autoritățile locale nu cooperează.
CPR argumenta atunci că nu legea e problema. Legislația obligă poliția, APL și organizatorii întrunirilor să coopereze în asigurarea desfășurării legale și pașnice a manifestațiilor. Legea mai zice că interzicerea unei întruniri ar trebui să fie o măsură excepțională, bazată pe probe.
Același lucru e valabil acum: fiecare instituție este responsabilă de propriile obligații prevăzute de lege, iar în cazul în care nu și le exercită, urmează a răspunde legal pentru acest lucru. În eventualitatea în care protestul va avea loc, iar temerile poliției privind caracterul său ilegal se vor adeveri, legea permite în cazuri excepționale sistarea întrunirii și dispersarea participanților de către forțele de ordine.
Trebuie interzis protestul Șor? Dacă sunt probe – da, dacă doar declarații – nu
Libertatea întrunirilor este un drept constituțional, care poate fi restrîns doar în corespundere cu legea. De aceea interzicerea unei întruniri este o măsură excepțională, admisibilă în cazuri limitate.
Legea privind întrunirile stabilește expres în ce situații pot fi interzise întrunirile
Sînt interzise întrunirile prin care se urmărește (1) îndemnarea la război de agresiune, la ură națională, rasială, etnică sau religioasă; (2) incitarea la discriminare sau violență publică; (3) subminarea securității naționale sau a integrității teritoriale a țării, săvîrșirea infracțiunilor, încălcarea ordinii publice sau organizarea tulburărilor în masă, încălcarea moralității publice, a drepturilor și a libertăților altor persoane ori punerea în pericol a vieții sau a sănătății acestora.
Mai important, pentru a cere interzicerea unei întruniri, APL trebuie să dispună de probe concludente.
În notificarea sa către Primarul Ion Ceban, Inspectoratul Național de Integritate declară că deține probe care sugerează că protestul grupării criminale Șor constituie „o nouă etapă în realizarea unui plan de destabilizare a situației social-politice din Republica Moldova […] și o etapă de pregătire a dezordinilor în masă”. Fără a dezvălui măcar natura acestor probe, INI aduce cîteva argumente mai degrabă declarative decît factuale: că protestele urmează să fie plătite, sau că Ilan Șor este recunoscut oficial ca lider al unei organizații criminale, respectiv scopul protestului este unul criminal.
Problema este că, pe lîngă faptul că nu cere expres primarului să meargă în instanță pentru a interzice protestul, din această notificare nu este clar dacă Poliția a furnizat Primăriei și probele necesare pentru această acțiune judiciară.
E important să subliniem că simplul fapt că anumiți participanți sunt remunerați nu înseamnă că întreaga întrunire este ilegală. Atîta timp cît e pașnică și nu intră în definiția întrunirilor interzise, întrunirea se poate desfășura, chiar și fără declarație, iar fiecare participant și organizator poate fi sancționat individual dacă săvîrșește vreo contravenție sau infracțiune.
Ce e de făcut?
Pentru început, părțile acestei dispute ar trebui să spună lucrurilor pe nume și să aplice exact legea. Dacă, într-adevăr, deține probe concludente, Poliția trebuie să ceară expres Primăriei ca aceasta să sesizeze instanța de judecată pentru a interzice protestul de sâmbătă, oferind și probele necesare pentru un astfel de proces. După aceasta, administrația locală trebuie să evalueze aceste probe și să decidă dacă acționează sau nu în judecată. De vreme ce subiectul este deja public, ambele autorități ar trebui să fie transparente în deciziile și argumentele sale și să comunice rezultatele acțiunilor lor.
