Ce poate și ce trebuie să învețe R. Moldova din lecția României?
În trecut, România era un exemplu pentru R. Moldova la capitolul justiție, iar scandarea „DNA, treceți Prutul!” devenise aproape un slogan. Astăzi însă, sistemul de justiție românesc este ținta unor acuzații privind influența politică și „capturarea” statului, iar unele decizii ale instanțelor provoacă nedumerire și alimentează neîncrederea publică.
Alexandru Bot, avocat, expert în domeniul justiției și dreptului
Bine, ideea unui DNA comun, care ar reuni atât un centru comun de investigație, cât și o procuratură anticorupție, e o idee valabilă, dar care, cu regret, la noi s-a implementat absolut distorsionat, în sensul în care acum accentul prioritar este pus pe Centrul Național Anticorupție și s-a renunțat la expertiza și, de altfel, experiența pe care o are Procuratura Anticorupție. Avem, cumva, așa un soi de struțocămilă la nivel național, unde procuraturile teritoriale, care nu au experiența necesară în domeniul combaterii corupției, s-au apucat acum să țină controlul și să gestioneze dosarele de „mică” corupție, Procuratura Anticorupție fiind, cumva, lăsată să gestioneze așa-numita marea corupție. După mine, fie corupția mare, mică, ea oricum rămâne un fenomen care trebuie combătut în orice manifestație a sa. Cu regret, noi ne-am rezumat în a face complete, judecători specializați în procese de combatere a corupției, negând faptul că un judecător este pregatit pentru orice materie. Deci, el nu este pregătit la Institutul Național de Justiție doar să gestioneze un anumit set de dosare. De aceea, cel puțin trebuie să ne învățăm, chiar cu referire la acele procese care s-au întâmplat în România, să gestionăm reforma justiției nu doar tăios, dar și eficient, fiindcă acum, cu regret, nu putem vorbi despre un randament pozitiv al măsurilor care s-au produs în justiție.
Trebuie regândit procesul de reformă a justiției, dar mă tem că deja acum mai că nu ai cu cine îl reforma. Trebuie, sigur, dus până la capăt procedeul de vetting. Regretul meu mare este că procesul de vetting, chiar așa cum el este formulat, nu a început cu cei din procuratură, ci cu cei din corpul judecătoresc. Aceste procese trebuiau să meargă paralel, astfel încât să se completeze unul pe altul și acum, la finele 2026, deja să putem spune că acest procedeu s-a consumat și, respectiv, revenim la normal. Or, vă aduc aminte că pre-vettingul, vettingul au fost măsuri excepționale, deci, prin definiție, temporare. De aceea, cred că e cazul să ne așezăm iarăși la o masă de discuții și să concepem o nouă reformă a justiției, dar, repet, sunt destul de pesimist la capitolul dat.
Ecaterina Popșoi, coordonatoare a Programului Stat de Drept și Bună Guvernare din cadrul IPRE
R. Moldova, cu siguranță, este recunoscătoare pentru tot ce ne oferă partenerii noștri din afară, nu doar România, dar și alți parteneri europeni. Este un exercițiu bun să preiei din practicile utile și care și-au demonstrat eficiența în alte țări, dar este și un exercițiu bun să vezi când practicile nu merg bine și să nu preiei aceleași practici. În linii generale, pot spune doar că R. Moldova trebuie să se țină de agenda sa de reforma justiției la momentul actual, să pună accent pe integritatea în sectorul justiției, acoperirea golurilor care țin de personal, pentru că o justiție calitativă nu poate fi făcută în grabă și nu poate fi făcută de un judecător sau un procuror care este suprasolicitat cu dosare. La momentul de față, R. Moldova trebuie să se concentreze pe agenda sa de reforme și să atragă atenția acolo unde lucrurile merg bine și, mai ales, acolo unde nu merg bine, inclusiv în statele vecine. Cred că ar fi corect să punem accent, în primul rând, pe calitate, și nu pe viteză. Ar fi corect să facem reforme nu doar de dragul reformelor sau de dragul parcursului european.
Anatol Țăranu, analist politic
În primul rând, trebuie să constatăm că formula în raport cu România de „stat capturat” este promovată de anumite forțe politice, în speță cele așa-numite suveraniste, și asta defel nu înseamnă că această formulă reflectă situația reală politică din România. Iar în ceea ce privește lecția pe care R. Moldova trebuie să o învețe de la România, păi, sunt și momente pozitive, care trebuie să fie preluate. Ce putem spune despre acele greșeli care au fost comise în cazul României în ceea ce privește, de exemplu, reforma justiției, acolo au fost anumite cazuri când influența politică asupra justiției a fost suficient de mare, ceea ce a afectat reforma justiției și a afectat principiul de bază al oricărei democrații despre separarea puterilor. În linii mari, trebuie să constatăm că situația din România reflectă în general atmosfera care există în justiția din Uniunea Europeană și justiția românească în acest sens este cu un cap mai sus și cu câțiva pași înainte în raport cu justiția moldovenească. Desigur că justiția românească nu este o cheie de biserică, dar, în același timp, putem să constatăm că în România justiția funcționează mult mai eficient decât în R. Moldova și justiția românească este mult mai compatibilă cu normele și valorile europene decât cea moldovenească.
