Școala în Elveția: note confidențiale și lecții practice

În plin proces de înscriere a copiilor în clasa I, principala preocupare a părinților din R. Moldova este să găsească pentru cei mici cursuri de pregătire pentru școală, astfel încât aceștia să posede citirea și scrierea, să studieze matematica sau arta vorbirii. Cu totul alte principii stau la baza sistemului de învățământ elvețian. Nu este recomandat ca elevii să cunoască totul atunci când merg la școală, pentru că în primii ani ei abia „învață să învețe”.

Ce înseamnă să fii profesor în Elveția, de ce copiii în clasa I învață regulile de conducere a bicicletei, iar în a III-a cresc pui în incubator, de ce birocrația este justificată, iar noțiunea de „performanță” nu există, și cum toate acestea fac sistemul de educație elvețian unul dintre cele mai bune din lume, aflăm de la Mariana Grati, profesoară de clasele primare în Zurich.

Cele mai recente teste PISA (Programul Internațional de Evaluare a Elevilor), care evaluează  cât de pregătiți sunt elevii de 15 ani să pună în practică ce învață la școală, prin prisma competenţelor ştiinţifice, matematice şi de înţelegere a lecturii, situează Elveția pe primele poziții în clasamentul la care participă 81 de țări. Iar un alt studiu arată că Elveția are cea mai mică proporție de tineri cărora le este teamă de eșec.

Acest rezultat, susține Mariana Grati, profesoară de clasele primare în Zurich, se datorează sistemului educațional bine structurat, descentralizat, dar cu un curriculum ce are drept scop formarea competențelor sociale, personale și metodice ale elevilor, care pune accent pe practică și cercetări, fiind actualizat anual. 

Mariana Grati este profesoară de clasele primare în Zurich, studiază pedagogia la universitatea pedagogică din Luzern și este fondatoarea școlii românești „Guguță”, dedicată copiilor migranți din R. Moldova și România. A plecat din R. Moldova în 2016, după ce timp de un deceniu a predat arta teatrală și arta vorbirii la gimnaziul cu profil teatral din Chișinău.

Copiii „învață să învețe”

„Sistemul educațional din Elveția este unul foarte complex și, în același timp, foarte bine structurat. Educația este descentralizată: există 26 de cantoane și fiecare canton decide cum își organizează sistemul. Totodată, sunt anumite aspecte care se discută la nivel federal. Eu, de exemplu, studiez la Luzern, dar locuiesc și predau la o școală elvețiană din Zurich. Învăț una la școala din Luzern, pentru că e un alt canton, și în Zurich este cu totul altfel. Materialele didactice sunt altele, unele metode chiar sunt diferite, dar este aceeași curriculă, cu mici ajustări la nivel de canton”, explică Mariana Grati.

Potrivit acesteia, învățământul obligatoriu începe de la patru ani, cu doi ani de grădiniță.  Urmează șase ani de clase primare și trei ani de școală medie.

„În practica la grădiniță eu am aflat unde se pun bazele sistemului educațional. La patru ani copilul învață să se integreze, să socializeze, după care, ușor, prin joacă, învață literele sau cifrele, care sunt identificate drept forme. Mai întâi învață să-și scrie propriul nume, pe nisip, de exemplu. Apoi, numele celui mai bun prieten. Astfel, copilul deja știe vreo 15 litere. Copilul nu trebuie să știe toate literele, în schimb, trebuie să știe să socializeze, să facă compromisuri, să știe când să cedeze, cum să-i respecte pe cei din jur. Sunt alte aspecte foarte importante care sunt necesare atunci când copilul merge în clasa întâi. Nu este o idee foarte bună ca atunci când vine la școală să cunoască absolut totul”, punctează profesoara. 

Primii trei ani constituie școala primară inferioară, unde se pune accent pe formarea de competențe sociale, personale și metodice.

„Competențele personale se referă, de exemplu, cum la nivel de clasă îți argumentezi punctul de vedere, cum îți impui poziția, cum îți aperi părerea. Competențele metodice presupun cum îți organizezi procesul de învățare, pentru că în primii trei ani de școală primară copilul învață să învețe și doar din clasa a patra se pune un accent mai mare pe studierea disciplinelor. În primii ani de școală copiii nu au note. În unele cantoane, până în clasa a treia copiii nu primesc note, nu ele contează, ci cât de bine este integrat copilul în clasă din punct de vedere social”, explică profesoara.

După clasa a șasea, când copilul absolvă clasele primare, sunt două direcții: fie merge să facă trei ani de școală medie, fie merge la liceu.

„Nu merge oricine la liceu, ci doar copiii cu reușite înalte, care sunt propuși de profesor. Urmează un examen și doar 20% dintre elevi fac liceul. Aici foarte puțini elevi fac liceul și iau bacalaureatul la liceu. Dar, după școala medie, au posibilitatea să meargă la o școală de meserii sau la un colegiu și la fel, să ia bacalaureatul, după care să facă universitate.”

Copiii cu dificulțăți de învățare sau necesități speciale sunt integrați în școlile obișnuite și beneficiază de suportul unui profesor de educație curativă.

Practica bate gramatica

O zi de școală în Elveția începe cu multă pregătire în avans, iar rolul profesorului este să stimuleze procesul de învățare. El dispune de toate instrumentele tehnice și materialele necesare pentru a desfășura activități interesante, axate pe formarea competențelor practice, pe care copiii să le implementeze real în viața de zi cu zi.

„Noi, profesorii, trebuie să investim foarte mult timp în pregătirea lecției, astfel încât să fie captivant pentru copil și să-l motivăm să învețe, să descopere. Acest proces al descoperirii lumii presupune multe experimente aici. Se fac diferite cercetări la nivel de clasă. De exemplu, colega mea a pus ouă în incubator cu copiii de clasa a treia. Fiecare copil și-a scris numele și este responsabil de oul său. Ei monitorizează în fiecare zi temperatura, practic, își clocesc ouăle. Când apar puii, sunt responsabili să meargă să cumpere mâncare, să le dea apă. Acolo pornește grija pentru aproape. Ei învață cum să crească pe cineva. Se pune mare accent pe practică, învață nu doar să știe, dar și să implementeze”, povestește Mariana Grati și oferă mai multe exemple despre cum sunt dezvoltate competențele practice.

Copiii de clasele primare pot depune o cerere pentru a petrece o zi sau o săptămână la locul de muncă al părinților sau într-un alt domeniu care le este interesant, pentru a înțelege cum funcționează și dacă li se potrivește: „Ei învață de mici cum să aplice, cum să-și pregătească dosarul, cum să redacteze o scrisoare de intenție. Prin clasa a șasea o fac deja în mod profesionist. La 15 ani au deja joburi și iau salarii, pentru că două zile pe săptămână învață, iar trei – lucrează.”

Săptămânal este organizat „consiliul clasei”, cu organizator și secretar responsabil de procesul verbal, la care elevii își spun problemele, identifică soluții, votează pentru o anumită lege în clasă. Astfel, susține profesoara, „copiii dobândesc de mici competențe organizatorice și își formează și dezvoltă într-un mod firesc și organic spiritul critic, analitic și civic.” Acest mod de educație, spre exemplu, explică și numărul mare de referendumuri organizate anual în Elveția.

De asemenea, din clasa I, elevii încep să învețe, în colaborare cu poliția rutieră, regulile condusului pe bicicletă.

„Copiii învață regulile de circulație nu doar teoretic, ci și practic, pe bicicletă, în trafic. Astfel, aceștia simt «pulsul» circulației rutiere, observând direct pericolele și înțelegând importanța respectării regulilor de circulație. În clasa a IV-a, elevii susțin un examen pentru obținerea certificatului de conducere a bicicletei. Mulți dintre ei nu promovează examenul din prima încercare și trebuie să urmeze o pregătire suplimentară pentru a-l susține din nou. După ce reușesc să treacă examenul, obțin un certificat oficial de conducere a bicicletei. Această abordare contribuie la reducerea semnificativă a accidentelor rutiere în Elveția, deoarece elevii sunt bine pregătiți și conștienți de regulile de circulație încă de la o vârstă fragedă”, exemplifică Mariana Grati.

Note confidențiale și telefoane interzise

La nivel de școală sau de clasă se decide dacă sunt ori nu teme pentru acasă, iar notele sunt confidențiale. 

„Nimeni din clasă nu știe ce note are celălalt copil și la ce nivel de învățare este colegul. Profesorului îi este strict interzis să le divulge. Astfel, nu este atât de mare nici discriminarea la nivel de cunoștințe și pot fi integrați și copiii cu probleme de învățare”, precizează Mariana Grati, punctând că întâi se discută cu fiecare copil în parte certificatul de note, iar apoi despre reușită se vorbește și cu părinții în cadrul ședințelor individuale.

Astfel de abordare exclude concurența între elevi și noțiunea de performanță: „noi foarte des trebuie să reiterăm: acesta nu este un concurs”, menționează profesoara.

Utilizarea telefoanelor mobile, a gadgeturilor și a smartwatch-urilor la școală este strict interzisă. Nici profesorii nu au voie să folosească telefoanele personale în fața elevilor, cu unele excepții, cum ar fi atunci când însoțesc copiii în excursii sau la orele săptămânale de înot, care fac parte din curriculumul național și sunt obligatorii.

Comunicarea cu părinții se face exclusiv prin aplicații sigure de comunicare sau prin telefoanele mobile sau fixe ale claselor. Fiecare unitate școlară dispune de 30-50 de calculatoare, care sunt distribuite în clase conform unui grafic stabilit de profesori, pentru a fi utilizate în timpul lecțiilor. Astfel, elevii au ocazia să învețe prin diverse programe educaționale și să realizeze proiecte de grup pe care le prezintă în fața întregii clase. Educația media face parte, de asemenea, din curriculumul școlar. La finalul ciclului școlar, elevii trebuie să poată dactilografia cu ambele mâini, fără a privi tastatura.

În Elveția, 90% dintre copii cântă la un instrument muzical. Educația muzicală, educația tehnologică și sportul sunt discipline esențiale, care sunt abordate cu seriozitate, deoarece dezvoltă gustul estetic, creativitatea și condiția fizică. În Elveția, sportul este o activitate obligatorie. De exemplu, în cadrul educației fizice, copiii trebuie să poată jongla cu patru mingi și să stăpânească echilibrul și coordonarea.

Birocrația și salariile mari

Profesorii ridică unele dintre cele mai bune salarii în Elveția, de peste zece mii de euro, dar accesul în sistemul de învățământ se face după o triere riguroasă și presupune studii temeinice, cercetare și dezvoltare continuă, competențe în IT, un program de muncă încărcat și nivel înalt de birocrație. 

„În Elveția, la fiecare treaptă – primară, gimnazială și liceală, este câte un singur profesor la clasă, care predă toate disciplinele. Aici nu există profesor doar de matematică, doar de geografie sau doar de educația fizică. Tu trebuie să ai pregătire pentru toate disciplinele, și franceza, și engleza. Respectiv, eu predau toate disciplinele aici”, explică Mariana Grati, care în prezent, trei zile pe săptămână lucrează profesoară de clasă obișnuită, iar două zile – profesoară de educație curativă. Totodată, studiază pedagogia la universitatea pedagogică din Luzern.

„Sunt unica străină care studiez pedagogia. Cred că am avut mult curaj. Eram foarte inspirată. Inițial, eram 250 de studenți. În primele două luni jumătate au plecat. După primul semestru, școala decide cine rămâne și cine nu. În orele de practică se vede cine are afinitate cu acest domeniu și cine nu. Dormeam trei ore pe noapte. Nu exagerez. E foarte mult de învățat. Examenele sunt foarte serioase. Examenul ai posibilitate să-l dai de doar două ori. Altfel, ești exmatriculat. Și mulți au picat examenul. Cel mai important este să știi să construiești relația cu copilul. Dacă nu îți reușește, în zadar mai știi franceză, germană, geografie și fizică. Pentru că nu reușești să inspiri copilul, să-l motivezi, să-i transmiți cunoștințele tale mai departe”, povestește Mariana Grati. Aceasta subliniază că în Elveția, de asemenea, există o criză de profesori, dar cei care activează sunt foarte bine pregătiți.

„Am director de școală, dar sunt propria mea șefă. Decid singură cum să-mi organizez procesul de învățare.” 

Potrivit Marianei Grati, în Elveția este mult mai multă birocrație decât în sistemul de învățământ din R. Moldova, dar consideră că este justificată.

„Școala este până la ora 15:00, de exemplu, eu rămân până la 19 și fac hârtii, pentru că profesorul este obligat să-și facă notițe despre fiecare copil în fiecare zi. În baza acestor notițe pe care noi le livrăm la sfârșitul anului, fiind transmise la diferite instituții, se fac cercetări și se îmbunătățește, se ajustează anual sistemul educațional. Țin să menționez că aceste rapoarte nu trebuie să fie perfecte sau tratate cu superficialitate doar pentru a îndeplini o formalitate. Ele trebuie să reflecte realitatea. În acest fel, evităm situațiile, cum se întâmplă în R. Moldova, când pe hârtie totul pare bine și frumos, dar realitatea este cu totul alta. Societatea este într-o continuă dezvoltare și schimbare, iar sistemul educațional trebuie să țină pasul, adaptându-și programele și conținuturile la realitatea din care face parte”, punctează Mariana Grati.

Cu toate că profesorii muncesc foarte mult, iar munca este extrem de solicitantă, există un echilibru important: atât elevii, cât și profesorii, au două săptămâni de vacanță la fiecare două luni. Profesorii nu sunt obligați să se prezinte în timpul vacanței la școală, ei pot să își realizeze sarcinile administrative la distanță. Un aspect esențial în Elveția este importanța sănătății mintale a elevilor și a cadrelor didactice.

Astfel, școala începe la începutul lunii august și se încheie la mijlocul lunii iulie, iar vacanța de vară durează 5 săptămâni. Studiile la nivel federal arată clar că după două luni de școală, este necesară o pauză, deoarece atât elevii, cât și profesorii, sunt epuizați. În astfel de perioade apar frecvent conflicte între elevi sau între elevi și profesori, iar randamentul învățării scade semnificativ.