O zi la Judecătoria Râşcani
Judecătoria e instituţia de competenţa căreia ţine soluţionarea litigiilor civile, contravenţionale sau penale. Judecătorul ar trebui să fie imparţial în administrarea probelor, dar şi în procesul de audiere a martorilor. Tot judecătorul verifică orice alte probe relevante, prezentate de către părţi, evaluează credibilitatea şi argumentele părţilor din proces, în special atunci când urmează să pronunţe o hotărâre. Pentru a afla cum funcţionează justiţia în viaţa de zi cu zi, mi-am propus să merg la una dintre judecătoriile din Chişinău, la Judecătoria Râşcani.
Oamenii aşteaptă pe coridoare, precum pacienţii în spitale. Au multe în comun, şi unii şi alţii, aşteaptă un verdict. În jurisdicţia acestei instanţe de judecată, precum spune însuşi preşedintele, Oleg Melniciuc, „se află mai multe instituţii publice de importanţă specială: Banca Naţională, Comisia Naţională de Integritate, Inspecţia de Stat în Construcţii, Ministerul Finanţelor, Inspectoratul Fiscal Principal şi cel Municipal, Procuratura Generală, cea Municipală şi cea de Sector, patru închisori, mai multe companii de asigurare etc. De cele mai multe ori, acţiunile depuse împotriva acestor instituţii sunt examinate aici, la Judecătoria Râşcani. Cererile condamnaţilor, alte categorii de cereri, ajung în instanţa de judecată de la Procuratura Râşcani, unde sunt anchetate în prealabil. Comparativ cu alte instanţe, Melniciuc spune că aici se execută un volum de muncă exagerat de mare, mai ales că tot aici se examinează numeroase dosare contravenţionale şi administrative.
Judecătoria Râşcani: muncă şi „muncitori”
De altfel, Inspectoratul Naţional de Patrulare (INP) are sediul în acelaşi bloc cu Judecătoria Râşcani, astfel încât toate dosarele iniţiate de INP se examinează aici. Şi dosarele de la Inspecţia Muncii sunt remise la Judecătoria Râşcani.
„Dacă alte sectoare au doar dosare ce ţin de sancţionări, adică nişte dosare mai simple, cum ar fi cele legate de relaţii între vecini, noi ne ocupăm de altfel de cauze, stocate aici din întreaga republică, având un volum mare şi o complexitate înaltă”, spune Melniciuc.
Tot de la prima persoană din instituţie am aflat că Râşcani e singura Judecătorie în care judecătorii sunt specializaţi pe domenii de competenţă. Astfel magistraţii acumulează mai multe cunoştinţe şi experienţă în domeniul în care activează. De obicei, dosarul examinat de un judecător specializat asigură o sentinţă mai obiectivă. Durata unui proces depinde de complexitatea cauzei, dar şi de comportamentul participanţilor. Dacă litigiul este complex, şi dacă sunt mai mulţi participanţi la proces, examinarea cauzei durează mai mult timp. Întotdeauna, însă, contează atitudinea corectă a tuturor participanţilor la proces.
Mă întreb ce ar însemna o atitudine corectă a participanţilor. Răspunsul survine imediat: „Pregătirea şi asigurarea prezentării probelor. Atunci când părţile vin pregătite în faţa instanţei, când au prezentat toate probele, nu apar probleme legate de durata examinării dosarului. În cazul unei bune pregătiri prealabile, unele dosare pot fi examinate chiar şi într-o singură şedinţă de judecată. Atunci când e vorba despre desfacerea căsătoriei sau despre încasarea pensiei de întreţinere, a unei datorii sau despre alte litigii similare, pronunţi mai repede… Dar dacă e un litigiu mai complex, trebuie să studiezi probele”, explică Melniciuc.
Cum funcţionează Programul Integrat de Gestionare a Dosarelor
Din martie 2010, aici s-a început repartizarea dosarelor prin programul PIG (Programul Integrat de Gestionare a Dosarelor). Anterior, însă, dosarele erau repartizate manual, de către preşedintele instanţei. Având în faţă lista categoriilor de dosare şi lista judecătorilor, preşedintele le repartiza fiecărui magistrat. Astfel, acesta avea posibilitatea să egaleze sarcinile judecătorului. Acum, de când e introdus PIG, preşedintele nu se mai poate implica în repartizarea dosarelor.
„Oricum, rămâne factorul uman. Un judecător are o viteză de examinare, altul are altă viteză. Un judecător decide să examineze în lipsa unei părţi, în condiţiile în care aceasta a fost citată. Alt judecător, dacă lipseşte o parte, nu examinează, amânând decizia pe mai mult timp. Alt judecător refuză să examineze, pentru că se teme că instanţa de Apel îi va anula decizia. Altă chestie e comportamentul participanţilor. Bunăoară, sunt avocaţi dintre aceştia, mai obraznici, care ţin cu tot dinadinsul să mai tragă de timp. Bunăoară, clientul său are o datorie. El vrea să mai amâne sentinţa, iar între timp încearcă diferite variante… Dacă e un judecător cu autoritate, îl mai coboară pe pământ, iar avocaţii se conformează, dar dacă e un judecător mai slăbuţ, apoi avocatul îl duce de nas şi îl manipulează mult şi bine”, spune Oleg Melniciuc.
În orice proces, e dreptul părţilor de a avea un avocat. Şi dacă inculpatul nu are avocat, nu are cine să îl apere, poate cere un avocat de la Oficiul pentru asigurarea asistenţei juridice garantate. Pentru a beneficia de astfel de apărare, inculpatul trebuie să meargă la acel oficiu, să demonstreze că e sărac, că nu are bani, nu are posibilităţi ca să-şi angajeze un avocat. Dacă reuşeşte să-i convingă, atunci avocatul este remunerat de stat. Cei care s-au confruntat cu o astfel de situaţie spun, însă, că apărătorii plătiţi din contul statului muncesc a lehamite.
Ideea este susţinută şi de preşedintele instanţei: „Reiese că el degeaba îi luat, pentru că, de fapt, el nu oferă asistenţă juridică, deşi este remunerat de stat. Sunt doar câţiva care îşi mai dau străduinţa, dar ceilalţi motivează că nu i-a plătit nimeni, îi plăteşte statul, iar dacă e plătit de stat… nu face nimic”, explică Oleg Melniciuc.
În judecătorie activează 25 de judecători, fiind trei funcţii vacante.
„Şedinţa se declară deschisă!”
Intru într-un birou, care e şi sala de audieri a judecătorului Melniciuc. În 2 minune începe şedinţa.
„Şedinţa se declară deschisă, luaţi loc”, aud formula tradiţională de deschidere a oricărei şedinţe. Judecătorul îşi spune numele, pronunţă şi numele grefierei, explicând şi drepturile pârâtului. Printre acestea: „să ia cunoştinţă de materialele dosarului, să solicite recuzări, să prezinte probe, să participe la cercetarea probelor, să adreseze întrebări altor participanţi la proces, martorilor, experţilor şi specialiştilor, să formuleze cereri”. Deosebirile dintre drepturile reclamantului şi cele ale pârâtului sunt puţine, doar că cel dintâi ar putea renunţa la acţiune şi încheia o tranzacţie de împăcare cu pârâtul.
În procesul la care asist, pârâtul a pierdut şansa la o posibilă împăcare, deoarece nu s-a prezentat, iar şedinţa se desfăşoară în lipsa dânsului. Reclamantul îşi expune cererea. În câteva secunde judecătorul exclamă: „Instanţa se retrage pentru a examina cauza!” În mai puţin de un minut, şedinţa continuă.
„Instanţa a hotărât respingerea cererii reclamantului.”
Următoarele şedinţe decurg după aceleaşi reguli, doar că sentinţele sunt, totuşi, diferite.
Oamenii despre judecătorie
Pe holurile judecătoriei, observ oameni care ies din săli, având diferite expresii ale feţei. Unii radiază de fericire, alţii, dimpotrivă, sunt trişti, chiar deprimaţi. Mă apropii de un bărbat şi îl întreb cum funcţionează o judecătorie:
— Sunteţi mulţumit de „serviciile” angajaţilor, sunt profesionişti?
— Mmm… în general da, doar că iaca cu orarul, se reţin, încalcă. Aştept deja de 30 de minute, fiind aici doar după o cerere de eliberare…
Mă apropii de o doamnă. Aceasta îmi spune că e la prima şedinţă într-un dosar. Zice că a primit citaţia la timp, cu data şi ora fixată. „Nu se întârzie cu procesul, doar că, o mică excepţie, judecătoarea a ieşit în concediu… În general, judecătorii sunt profesionişti, dar sunt corupţi!”, spune femeia. Cei care ieşeau bucuroşi din sălile de judecată aveau doar cuvinte de laudă pentru judecători.
Mi-a atras atenţia o femeie care nu înceta să strige: „Toţi se comportă cu mine de parcă aş fi o cârpă. Nici nu ştiu pentru ce m-aţi chemat, pentru ce m-aţi programat, ce aţi hotărât”. Ea cerea să se întâlnească cu grefiera. Cea din urmă a venit, dar femeia a refuzat să stea de vorbă cu ea, plecând în grabă.
Îl întreb pe preşedintele instanţei dacă la Judecătoria Râşcani s-au examinat dosare de rezonanţă în care ar fi figurat deputaţi, miniştri sau chiar judecători.
„Dosare penale? Nu pot să vă spun acum, noi examinăm dosarele cu CNI, când cineva contestă actele lor. Dar, de obicei, deciziile CNI vizează şi miniştri, şi deputaţi. Am avut de toate categoriile, s-au examinat aici. Dar penale parcă nu am avut… De fapt, aici s-a examinat dosarul ex-ministrului Finanţelor, Veaceslav Negruţă”, spune preşedintele instanţei.
Statistici: Repartizare vs Examinare
Judecătoria Râşcani are cele mai multe dosare spre examinare. Conform Raportului statistic privind numărul de dosare repartizate prin PIG, în 2014, Judecătoriei Râşcani i-au revenit 22 345 de mii de dosare. În perioada ianuarie-septembrie, curent, în instanţă s-au aflat pe rol 16 580 de mii de dosare.
În 2014, aici s-au examinat 8680 de dosare civile, iar 5678 de dosare rămân la capitolul „restanţe”, asta însemnând că dosarele fie sunt în curs de examinare, fie nu s-au examinat şi urmează să fie examinate în viitor. Totodată, aici s-au examinat 551 de dosare penale, 1142 fiind „restanţe”. Numărul dosarelor contravenţionale examinate e de 2 592, iar 7948 fiind „restanţe”.
Conform Raportului privind numărul de dosare civile, penale şi contravenţionale examinate în ianuarie-septembrie 2015, acestea se clasifică astfel: examinate – 14 094, iar „restanţe” – 7 713.
Am insistat să cunoaştem date despre dosarele remise spre reexaminare de către instanţele de Apel, dar, preşedintele Judecătoriei Râşcani, Oleg Melniciuc, a spus: „Nu, eu nu pot să vă ofer informaţia asta cât mai curând. Nu pot să pun fetele să lucreze ca negrii pe plantaţie, mai ales că, în opinia mea, nu este o informaţie atât de importantă”.
Sabrina REBEJA
