Moldovenii îmbracă europenii

În timp ce mai mulţi cetăţeni ai R. Moldova caută haine produse în UE, considerându-le mai calitative, italienii, britanicii şi germanii îmbracă de ceva timp ţinute cu eticheta „Made in Moldova”.

În regiunea oraşului Bălţi, localitate cu o puternică tradiţie în industria textilă, funcţionează mai multe fabrici de articole vestimentare, o mare parte a producţiei cărora ajunge în magazinele din Vest.

Calitate germană „Made in Moldova”

Fabrica „Bălţeanca” funcţionează de mai bine de jumătate de secol. Din 1998, întreprinderea a fost preluată de un investitor german, care a adus cu el şi cele mai noi standarde de producţie. Astăzi, fabrica a ajuns să exporte anual peste 180 de mii de articole vestimentare, inclusiv scurte, sacouri şi paltoane.

Potrivit directorului fabricii, Iurie Hanganu, e mult mai uşor să faci business respectând regulile europene.

„Acordul de liber schimb semnat de Guvernul R. Moldova şi UE oferă multe avantaje businessului autohton. Trebuie să le arătăm că noi suntem mai buni, şi nu doar pe piaţa internă, ci şi pe piaţa UE. La drept vorbind, regulile interne de joc în UE sunt mai clare”, spune managerul fabricii.

Activitatea întreprinderilor care produc mărfuri pentru pieţele UE este foarte importantă. Piaţa Europeană este cea mai mare din lume şi exporturile din Moldova ar putea contribui la fortificarea forţei de muncă, afectată de migraţie şi de şomaj. În 2015, rata şomajului a fost de circa 5%, în creştere faţă de 2014. La întreprinderile care reuşesc să se afirme pe piaţa externă, stabilitatea forţei de muncă e mai ridicată.

La „Bălţeanca” sunt aproape 500 de angajaţi. Majoritatea sunt mulţumiţi de posibilitatea de a munci acasă, fără a pleca peste hotare. Bunăoară, Iurie Hanganu, după mai bine de 5 ani de muncă în Rusia, a decis să se stabilească împreună cu familia în oraşul natal. „Ai un grafic stabil în cursul săptămânii, weekendul ţi-l petreci cu familia. Şi salariul e bun”, ne spune angajatul.

Muncitorii sunt conştienţi de faptul că produsele confecţionate de ei ajung pe piaţa europeană, de aceea au însuşit tehnologii noi şi depun străduinţă să producă articole vestimentare de calitate, interesante, deosebite de tot ce au văzut până în prezent.

În opinia angajaţilor de la „Bălţeanca”, hainele produse de ei sunt solicitate de cetăţenii europeni datorită calităţii. „Haine de la „Bălţeanca” poartă toţi, de la municipiul Bălţi până la Berlin”, susţine Iurie Hanganu.

„Prada” se coase la Sturzovca

Satul Sturzovca, raionul Glodeni, se află la vreo 2000 km de Milano, capitala modei italiene. Care este legătura dintre acest sat şi oraşele italiene Milano, Roma sau Veneţia? Un investitor italian a deschis în această localitate din Moldova o fabrică de producere a pungilor de firmă pentru branduri italiene. Acum, peste o sută de oameni de aici muncesc la această fabrică.

Directorul întreprinderii, Marian Spiniuc, săune că e mulţumit de colaborarea cu partenerii italieni: „E uşor de lucrat. Sunt oameni responsabili. Ne caută mereu clienţi noi. Anterior, am cusut doar pungi, iar din 2015 coasem şi huse pentru „Prada” şi „Dolce&Gabana”. Aceasta nu înseamnă altceva decât faptul că europenii au încredere în noi. La fabrică, avem două secţii: de lipit – la primul etaj, şi de cusut – la etajul doi”.

Calitatea costumelor „Prada” şi „Dolce&Gabana” e cunoscută în lume. Costumele de calitate trebuie păstrate în huse speciale, care asigură condiţii bune de păstrare pentru vestimentaţia din cele mai selecte magazine din Milano. Aceste huse sunt cusute în secţia de la etajul doi a fabricii din Sturzovca.

Datele Biroului Naţional de Statistică arată că şomajul atinge cele mai înalte cote printre tineri. În 2015, rata şomajului printre tinerii de până la 25 de ani a fost de circa 13%, de 3 ori mai mare decât media altor categorii de vârstă. La fabrica din Sturzovca muncesc doar 100 de persoane din 5000 de locuitori. Majoritatea sunt tineri. Ei apreciază siguranţa economică de acasă. E ţşi cazul Cristinei Gavriliuc, care munceşte la fabrică de vreo 5 ani. „E comod să ai un loc de muncă în sat. Nu trebuie să pleci de acasă, să-ţi faci griji”, susţine ea.

Tinerii din Sturzovca care vin să muncească aici beneficiază de instruire şi pregătire profesională. Aici am descoperit şi tineri din străinătate, stabiliţi în R. Moldova. Este şi cazul Iuliei Cebaniuc, o tânără din Moscova, căsătorită cu un localnic. Munceşte la fabrică împreună cu soţul şi soacra şi se declară mulţumită de faptul că muncesc toţi împreună.

„Îmi place aici, sunt mulţumită de munca mea. Nu obosesc prea mult, şi salariul e decent”, susţine tânăra.

Deşi se află într-un sat îndepărtat, fabrica de la Sturzovca are ambiţii mari şi indicatori favorabili. La nivel naţional, exporturile din R. Moldova către UE au crescut impresionant în ultimii ani, constituind în 2015 circa 50% din volumul total, pe când în statele CSI exporturile moldoveneşti nu depăşesc 25%. Mărfurile sunt supuse controlului vamal direct pe teritoriul întreprinderii, nemaifiind nevoie să se piardă timp în terminalele vamale. Acest fapt a devenit posibil datorită simplificării procedurilor vamale – parte a acordului de liber schimb între Moldova şi UE.

Afacere italiană pe ritmuri de blues

În 2015, pe piaţa muzicală autohtonă a apărut un videoclip la piesa „Doar dragostea”, în care cunoscuta interpretă Adriana Ochişanu apare alături de italianul Massimo Balestrieri. Puţini ştiu, însă, că acesta conduce în Moldova o afacere cu peste 500 de angajaţi, o fabrică de tricotaje, care livrează confecţii atât în Vest, cât şi în Est.

„Am venit în Moldova acum 16 ani. Am lucrat pentru o companie italiană, care a făcut o investiţie aici. Câţiva ani am lucrat în calitate de tehnician. Cu 5 ani în urmă, mi s-a propus un nou proiect. Aşa am devenit director-administrator al acestei fabrici. Iniţial, fabrica ar fi trebuit să se deschidă în Belarus. Deoarece eu nu cunoşteam această ţară, am propus ca fabrica să fie deschisă în R. Moldova, deoarece aveam experienţă de muncă aici. Şi, întâi de toate, cunoşteam foarte bine calitatea lucrului făcut în Moldova.

Aici totul este produs din materiale de calitate. Dacă cineva, în Europa, citeşte pe etichetă „Fabricat în Moldova”, nu are frică să cumpere aşa ceva. Dacă vede pe etichetă Bangladesh sau China, atunci apar dubii”, povesteşte Massimo.

Fabrica se specializează doar în producerea articolelor din tricotaj. După ce primesc de la client (branduri din Italia sau Rusia) părţi gata croite din viitoarele tricouri, maiouri sau pantaloni, muncitorii fabricii le asamblează.

Majoritatea angajaţilor sunt femei, deşi această muncă poate fi îndeplinită de orice persoană. La una dintre maşinile de cusut l-am găsit pe Andrei, care de 15 ani e în această meserie. El consideră că nu ar schimba această muncă pe oricare alta.

„Am fost împins pe această cale de soţia mea. La început, nu prea doream să lucrez alături de femei, îmi era incomod să fiu unul într-o astfel de comunitate, dar m-am obişnuit. Au trecut deja 15 ani şi totul e bine”, susţine Andrei.

Massimo crede că pentru a reuşi să faci o afacere europeană în Moldova trebuie să fii cu adevărat bun în tot ce faci. Insuficienţa forţei de muncă se rezolvă simplu, prin încurajarea celor buni să devină şi mai buni.

Experţii: „E nevoie de mai multă deschidere”

O parte dintre oamenii de afaceri europeni au venit în Moldova să facă investiţii, să deschidă noi locuri de muncă şi să ofere oportunităţi de dezvoltare în unele localităţi. Produsele moldoveneşti create de ei s-au afirmat pe piaţa europeană şi chiar mondială. Experţii, însă, susţin că în R. Moldova ar veni mai mulţi investitori străini, dacă s-ar îmbunătăţi climatul de afaceri. Aceeaşi părere o expune şi economistul Dumitru Alaiba.

„Orice investitor care vede aici un potenţial, fie în domeniul textilelor, fie în agricultură, fie în IT, dacă vede pentru el un sens, atunci ar trebui să fim foarte deschişi. Nu cred în evaluările de la o instituţie sau alta, că ăsta ar fi viitorul economiei R. Moldova. Cel mai bine e ca soluţiile să fie diversificate. Deschiderea unor noi locuri de muncă este un avantaj. Textilele sunt ceea ce se numeşte „labour intensive”. Adică sunt industrii care creează multe locuri de muncă. Pentru satele noastre, care-şi trag veniturile doar din agricultură în 99% din cazuri, asta-i, într-adevăr, o soluţie de moment foarte bună. Un investitor care vrea stabilitate preferă să plătească ceva mai mult impozit, să dea salarii ceva mai mari, dar să ştie că, în momentul în care are o dispută cu o instituţie, legile funcţionează. Ei vin încoace nu pe doi ani, ci pe 10, 15, 20 de ani.

Investitorii sunt nişte oameni informaţi, ei nu cred în broşurile pe care le edităm sau în site-urile pe care le facem frumos din banii donatorilor. Ei sunt oameni pragmatici şi informaţi. Îşi au calculele lor. De aceea, din moment ce ştim cu toţii că la noi legea nu funcţionează, că justiţia e injustă, cel mai probabil e că un investitor serios n-o să se lase convins de promisiunile demnitarilor. Asta-i, în primul rând, problema: în justiţie, în faptul că avem corupţie peste tot, de sus în jos, de la stânga la dreapta. Atâta timp cât guvernul nu va rezolva problemele ce ţin de statul de drept, nu vor veni la noi investitori cu renume, care vor să facă un lucru bun, nu doar să obţină profit”, explică Alaiba.

Sergiu PASCARI