„Ne temem și de boală, și de foame”
La 22 martie, în satul Pohorniceni, Orhei, s-a instituit regimul de carantină, în legătură cu confirmarea cazului de infectare cu COVID-19 a unei persoane din această localitate.
Potrivit anchetei epidemiologice, persoana infectată cu COVID-19 a revenit recent dintr-o zonă epidemică, dar nu a respectat regimul de autoizolare la domiciliu.
La 6 aprilie, aproape de expirarea termenului de carantină, am ajuns în Pohorniceni. Am găsit un sat cu ulițe pustii și localnici împărțiți în câteva tabere. Unii s-au declarat a fi speriați, alții nepăsători, iar cei mai mulți dintre ei – dezinformați. Totuși, preocuparea lor cea mare rămâne a fi una comună – ce vor pune mâine pe masă.
Înainte de a intra în sat, suntem opriți de un bărbat echipat cu un costum special, mască, mănuși și un recipient special cu dezinfectant. Ne face semn să oprim: „Trebuie să dezinfectez roțile mașinii”. Pulberizează cu soluție dezinfectantă și întinde lichidul pe roțile mașinii, după care ne întreabă cu ce scop venim la Pohorniceni. Îi răspundem ironic: în excursie. Bărbatul înțelege că suntem jurnaliști și ne permite să intrăm în sat.
La intrare – liniște. Nici țipenie de om. A trebuit să mergem dintr-o ulicioară în alta ca să zărim ceva mișcare. În centrul satului, pe un magazin mobil, ne întâlnește imaginea lui Ilan Șor. Pe partea din față a magazinului mobil scrie „MeriȘor, magazin social”, iar mai jos – „Respectați distanța socială de 1 metru”. Lângă vitrină, este chiar un dezinfectant pentru mâini. Și sătenii veniți la cumpărături, chiar respectau distanța. De cum ne-a văzut, vânzătoarea a ieșit de după vitrina acoperită de produse alimentare și s-a închis în cabina șoferului.
„Dacă n-o să murim de coronavirus, o să murim de foame”
Alexandra, o femeie cu batistă la gură ne recomandă „s-o lăsăm în pace pentru că e necăjită”. Îi explicăm că nu dorim decât să aflăm cum se descurcă pe timp de carantină.
„Ne descurcăm bătrânește, iată mai vin aici să-mi iau o pâine de la Șor. Totul e scump, acum a mai venit și gripa asta peste noi. Cred că nu-i păcat dacă luăm și noi o pâine cu două copeici mai ieftină”, spune femeia.
Alexandra are mai multe probleme de sănătate, iar carantina instituită a oprit circulația transportului, nu și necesitatea de medicamente. „Tensiunea e înaltă și zahărul în sânge e mărit, mereu trebuie să am medicamente cu mine. Dar sunt zile când nu-mi ajunge de pâine, nu tocmai de tabletce (n.r., pastile)”, se plânge femeia.
La un metru distanță, așteaptă rândul la cumpărături cumătra Alexandrei. „Cumetria-i cumetrie, dar distanța socială e distanță socială”, zâmbește femeia, care refuză să-și spună numele. Mai mult decât de coronavirus, de lipsuri se plânge și ea.
„Știți ce vreau să vă spun? Dacă n-o să murim de coronavirus, o să murim de foame cu salariile pe care le avem. Iată ne-au pus acum în carantină, salariu n-o să dea, dar cu ce să trăim? E slut de tot”, accentuează femeia.
Femeia mai povestește că are în mahala mai multe familii cu mulți copii. „Mă gândesc de multe ori la familiile cu mulți copii. Părinții sunt în carantină, dar copiii nu înțeleg ce-i asta, ei se trezesc dimineața și vor să mănânce, dar ce să pună mama pe masă? Un părinte are câte 2000-3000 de lei pe lună, dar acum stau acasă, n-am cuvinte… Ne temem și de boală, și de foame”.
Din vorbă în vorbă, femeia încearcă să facă și prognoze pentru anul agricol. „Va fi un an dificil pentru că n-am mai apucat așa an: să nu fie nici ploaie, nici zăpadă, acum și gripa asta. Și nici autoritățile nu fac ceva ca să trăim mai bine. Chiar dacă leafa se mărește oleacă, prețurile cresc ca ciupercile după ploaie și tot acolo suntem”.
Un bărbat înalt, trecând pe alături, ne spune că merge la pauza de masă, apoi se întoarce la muncă.
„— Ce fel de muncă pe timp de carantină?
Nu avem nicio carantină. Cum s-o deschis, așa și s-o închis în ziua ceea.
A durat doar o zi?
Da, cred că și-au făcut și ei fală atunci și gata”.
Și dacă în jurul magazinului mobil am mai întâlnit câțiva localnici, atunci mai departe am ajuns să batem pe la porțile oamenilor, să-i chemăm în drum ca să vorbim cu ei.
Matei ne povestește că lucrează în câmp și „se declară în siguranță 100%”. „Nu vorbesc, nu contactez cu nimeni, iar când ajung acasă îmi las hainele groase afară și dezinfectez mâinile numaidecât”.
Crede că ne așteaptă un an cu greutăți, totuși ne spune că ar trebui să rămânem optimiști.
„Au fost și înainte vremuri grele. Ne povesteau părinții despre foame, tif, dar au supraviețuit, o să izbutim și noi”, se arată convins bărbatul.
Arme de protecție împotriva COVID-19: usturoiul, ceapa, vinul fiert cu piper
Carantina-i carantină, dar muncile agricole nu așteaptă. Galina săpa în grădină. Femeia spune că a venit în ospeție în sat, la sora sa, pentru câteva zile, dar carantina i-a prelungit musafiria. Nu poate ieși din sat și își face griji pentru gospodăria sa din Orhei.
„Nu știu ce voi găsi când m-oi duce acasă, că am măhăleni buni”, ne spune femeia.
Și pe fiica sa carantina a blocat-o în Italia, iar acasă o așteaptă fiul de patru ani.
„Dacă nu era nebuneala asta de gripă, mă duceam eu să le mai gătesc o masă caldă, dar așa, taică-său gătește și el ce poate”, povestește femeia.
Nu cunoaște multe despre cum se manifestă, cum se transmite coronavirusul, dar, în schimb, se laudă cu tratamentele care niciodată nu dau greș. Armele ei de protecție împotriva COVID-19 sunt remediile naturale: usturoiul, ceapa, vinul fiert cu piper. „Am luat aceste rețete de la bunei și știu garantat că ajută. Bogdaproste”, și-și face semnul crucii.
Veronica aude vorbă și iese la poartă. Ajunsă la 65 de ani, femeia îl are în grijă pe unicul său fiu bolnav. Recunoaște că-i este frică de Covid-19, pentru că a auzit că cel mai des atacă vârstnicii.
„Mă tem că dacă m-a lua pe mine, cine va avea grijă de feciorul meu? Oricum, o să mor într-o zi, dar măcar să nu mor de această boală”, se tânguiește femeia.
Veronica zice că este foarte atentă și nu crede în „leacul cu ceapă, usturoi și rachiu”.
„Am auzit că simptomele-s diverse: tuse seacă, durere în piept, temperatură înaltă”, enumeră ea.
„Am de toate: măști, dezinfectant pentru mâini și vitamine”
Pe aceeași uliță, câteva case mai în vale, îl găsim pe nea Tudor. Bărbatul poartă mască de protecție chiar și în ogradă. Fiica sa lucrează asistentă medicală la spitalul din Orhei și „i-a ținut lecții” despre protecția împotriva COVID-19. „Fiica mi-a adus vitamine, măști, gel de spălat mâinile și tot mă controlează unde sunt, nu cumva să ies din ogradă”.
„N-ar trebui să fie boala asta, dar cred că e după voia lui Dumnezeu. Ne apasă, ne pune la încercare”.
Bătrânul lucrează în ograda bisericii și spune că acum îi lipsesc slujbele duminicale. „Nu trebuia să ne închidă biserica, îi duc dorul. De-o vorbă, Dumnezeu e peste tot, ne rugăm și de acasă”, mărturisește bărbatul.
Iese din ogradă doar după „pâinică, apă dulce și unt”, în rest, de toate îi aduce fiica.
În vârstă de 77 de ani, nea Tudor spune că a trecut și prin foamete. Și deși acum unii se plâng de situația creată de coronavirus, bărbatul crede că aceasta-i o încercare mai ușoară.
„Atunci nu erau nici bani, nici nu aveai ce cumpăra, dar acum sunt de toate câte îți poftește inima, doar că totul e scump”, mai spune bărbatul. Din câte a auzit la televizor, bărbatul crede că cea mai mare problemă sunt „granițele”.
„Eu înțeleg că lumea a vrut să vină acasă, dar cei de la graniță nu trebuiau să le dea voie la toți. Nu știu, poate trebuia un medic să stea acolo, să-i controleze pe fiecare”, se revoltă bărbatul.
„O să scăpăm de boală, dacă ne vom păzi și ne-om înțelege unii pe alții, dar lumea noastră nu prea știe de înțelegere. Eu mă duc la magazin, cu mască, dar tineretul râde de mine – ia uite, moșneagul se teme de moarte. Tac și eu și nu zic nimic”, se plânge nea Tudor.
„Voi să nu credeți că eu-s bătrân și doar spun, eu chiar urmez ce-mi zice fiica”, și ne poftește în casă să ne arate că are măști, vitamine și soluție dezinfectantă pentru mâini.
Deschide butelia cu soluție, își freacă mâinile, apoi atinge cu degetele nasul și sprâncenele. Acest „ritual” îl repetă cam de 5-6 ori pe zi, pentru că vorba lui: „Nu-i de rău”.
Între timp, în ogradă își face apariția Petrică, vecinul. A venit să taie lemne „că-i tânăr și are putere”.
„Unde ți-i masca? Ți-am zis să nu-mi vii fără mască”, îl ia nea Tudor la rost.
„Eu-s tânăr, nu trebuie să port mască”, și râde ironic Petrică.
Tânărul zice că are un leac care e mai efectiv decât orice mască:
„Dimineața, de cum mă trezesc, trag câte 50 de grame și altfel începe ziua. Nu cred eu în această boală, în mască, în dezinfectanți. Să se păzească cei care se tem, eu nu mă tem”, mai adaugă Petrică.
„Nu mă tem de coronavirus. Ucid microbii cu spirtișor”
În celălalt capăt al satului îl întâlnim pe Constantin. Bărbatul se declară neînfricat în lupta cu COVID-19, pentru că bea și mănâncă bine și nu ascultă tot ce se spune pe la radio și televizor.
„Iaca dacă asculți prea multe informații, creierul îți joacă festa. Stai cu informația în gând, o tot clocești, până te înghite, iată de unde se ia și boala. Eu am grijă să respect regimul de mâncare și de somn și să ascult mai puțin ce se transmite din capitală”, povestește bărbatul.
Spune că respectă cu strictețe itinerarul: casă – ogradă – magazin, după pâine – casă.
Bărbatul are, totuși, o îngrijorare. Crede că ne așteaptă un an agricol sărac. „Nu avem ploaie, sunt înghețuri, e criză, va fi foamete, cred”, prognozează el.
„Carantina a închis piețele, a golit magazinele și „lumea se stresează din cauza mâncării”, mai adaugă acesta.
„Coronavirusul e adus de peste graniță”
La fântâna din centrul satului, o femeie ne întreabă:
„Mai este coronavirusul? La mine în grădină nu-i”.
A auzit la radio că în China „s-a terminat boala, pentru că au dat foc și a ars mult”.
Iar în Moldova a venit de la cei care s-au întors de peste hotare.
„Da, am înțeles că au închis granița și de-amu s-a stopa, tot la radio am auzit”, ne povestește femeia, precizând că are alte preocupări acum și dacă mai aude ceva din treacăt, bine, dacă nu – „nu-și umflă capul cu sperietori”.
„Am de lucrat pământul, pun ceapă, usturoi, bob. Spăl hainele de iarnă să le strâng pentru iarna viitoare”, ne povestește femeia.
Măsurile de protecție rămân a fi cele tradiționale: ceapă, usturoi, vin roșu și carne de rață. Da, mai e ceva: nu mai merge pe la vecini.
Totuși, spune că satul în carantină a devenit altul. „Nu prea vezi pe nimeni pe drumuri, se tem toți”, povestește Tatiana și pornește cu bacul cu apă spre casă.
„Poate Domnul ne bate așa. Poate e timpul să fim mai buni, mai cumpătați”
Era trecut de ora amiezii, dar satul parcă nu mai prindea viață. La ieșire din Pohorniceni îl întâlnim pe Vladimir. Bărbatul se pregătea de sărbătorile de Paști, vopsea poarta din fier. Bărbatul recunoaște că-i este frică de consecințele infectării cu COVID-19, tocmai de asta respectă carantina și nu iese nici din curte.
„Vă spun sincer, nu ies nici până la magazin. Soția îmbracă masca și merge după pâine, eu nu vreau să ies, chiar mi-e frică”, recunoaște bărbatul, tânguindu-se că au înghețat mai multe culturi agricole.
„Ne bate Dumnezeu din toate părțile și cu virusul ista, și cu înghețurile, dar poate vrea El să ne dea ceva de știre”. Vădit emoționat, bărbatul adaugă: „cred că dacă vom ieși din această stare, trebuie să ieșim cu unele învățăminte. E timpul să fim mai buni, mai cumpătați”.
„Suntem mici în fața coronavirusului, a băgat frica-n lume”, accentuează bărbatul.
La 17 martie, în legătură cu pericolul răspândirii COVID-19, în R. Moldova a fost declarată stare de urgență pentru următoarele 60 de zile.
