Coming out-ul: de ce să vorbești despre tine când societatea nu este pregătită să te audă?

„De ce trebuie să spui despre asta? Trăiește cum vrei, doar nu afișa.”
Persoanele LGBTQI+ aud această frază în multe țări, iar Republica Moldova nu este o excepție. O asemenea atitudine este întâlnită mai ales acolo unde sexualitatea este considerată, în general, un subiect strict privat, iar homosexualitatea continuă să fie percepută drept ceva străin, greu de înțeles sau contrar tradiției.

Dar coming out-ul nu înseamnă să le povestești celor din jur despre viața ta sexuală. Când un bărbat le spune părinților „Sunt gay”, el comunică despre sine aproximativ același lucru pe care îl comunică fiul lor heterosexual atunci când spune pentru prima dată: „Am o iubită”. Când o femeie își prezintă partenera familiei, nu le vorbește rudelor despre sex, ci le permite să cunoască o parte importantă din viața ei.

De aceea, discuția despre coming out este, înainte de toate, o discuție despre familie, încredere, frică și posibilitatea de a nu mai inventa pentru oamenii cei mai apropiați o altă versiune a propriei vieți.

În Moldova, o asemenea mărturisire poate fi încă riscantă

Pentru multe persoane LGBTQI+ din Moldova, întrebarea nu este doar dacă sunt pregătite să vorbească despre sine. La fel de importantă este o altă întrebare: este sigur să o facă?

Un studiu privind atitudinile sociale, la care Centrul GENDERDOC-M face referire în raportul său pentru anul 2025, arată amploarea problemei: aproximativ 85% dintre respondenții din Moldova nu sunt pregătiți să accepte o persoană LGBT+ ca membră a familiei. Peste 60% nu și-ar dori o asemenea persoană drept prieten apropiat, coleg sau vecin.

La Bălți, distanța socială este deosebit de vizibilă. Potrivit unui studiu CIVIS realizat în 2023 la comanda Asociației Lex XXI, 90% dintre locuitorii orașului chestionați au declarat că nu cunosc și nu înțeleg problemele cu care se confruntă comunitatea LGBTI locală. Doar 11% cunosc personal o persoană LGBTI. În rândul celor sub 35 de ani, asemenea contacte personale sunt mai frecvente.

Aceste cifre ne ajută să înțelegem un paradox. O societate poate discuta ani întregi despre „LGBT” ca despre un fenomen abstract, fără să știe că persoanele LGBTQI+ sunt deja alături: sunt copiii, frații și surorile, colegii, vecinii, medicii, profesorii și prietenii noștri.

În același timp, în spațiul public din Republica Moldova continuă să fie făcute afirmații potrivit cărora persoanele LGBTQI+ ar trebui „tratate”, vizibilitatea lor ar reprezenta un pericol pentru copii sau prezența publică a comunității ar trebui limitată. Astfel de declarații au fost documentate de GENDERDOC-M inclusiv în comunicarea politică din ultimii ani.

Într-un asemenea mediu, să ceri unei persoane să facă coming out ar fi iresponsabil.

Coming out-ul nu este o obligație

Nu există o vârstă la care cineva „trebuie” să facă coming out. Nu există un scenariu corect. Și nimeni nu este obligat să-și dezvăluie orientarea sexuală sau identitatea de gen familiei, colegilor ori întregii societăți.

Datele științifice sunt mai complexe decât formula populară „coming out-ul te eliberează întotdeauna”.

O meta-analiză a 193 de studii, cu peste 92.000 de participanți, a identificat o asociere mică, dar semnificativă statistic, între ascunderea orientării sexuale și depresie, anxietate și distres psihologic. Cercetătorii subliniază însă caracterul dublu al situației: ascunderea identității poate produce stres, dar, într-un mediu ostil, poate în același timp proteja persoana de discriminare.

O analiză sistematică mai recentă, care a inclus 95 de studii, arată de asemenea că dezvăluirea identității este adesea asociată cu o stare psihologică mai bună, însă consecințele depind foarte mult de reacția celor din jur și de contextul social.

De aceea, o persoană care depinde financiar de părinți, se teme de violență sau riscă să rămână fără locuință nu trebuie să-și demonstreze curajul printr-un coming out. Siguranța este mai importantă decât gestul simbolic.

Uneori, o singură conversație schimbă relațiile dintr-o familie

Pentru părinți, coming out-ul copilului poate fi, la rândul său, o experiență dificilă.

O persoană poate să-și fi conștientizat orientarea timp de ani întregi înainte de a se hotărî să vorbească despre ea. Părintele află în câteva secunde. De aceea, prima reacție nu este întotdeauna și cea definitivă.

Cercetările arată însă cât de importantă este familia. Într-un studiu al Family Acceptance Project, acceptarea adolescenților LGBT de către părinți a fost asociată cu o stimă de sine mai ridicată, mai mult sprijin social și o stare de sănătate mai bună la vârsta adultă, precum și cu un risc mai redus de depresie și comportament suicidar.

Situația inversă este mult mai periculoasă. Tinerii care au trecut printr-un nivel ridicat de respingere din partea familiei din cauza orientării sexuale au raportat mult mai frecvent depresie, consum de droguri și tentative de suicid decât participanții ale căror familii au manifestat un nivel redus de respingere sau nu i-au respins.

Părinții nu sunt obligați să înțeleagă într-o singură seară toată terminologia, să-și schimbe toate convingerile sau să renunțe la credințele religioase, dar între „îmi este greu să înțeleg asta” și „nu mai ești copilul meu” există o diferență enormă.

Despre această experiență, cinematografia și literatura vorbesc de mult

Uneori, o poveste artistică ne permite să înțelegem experiența altui om mai bine decât zeci de definiții.

În serialul și romanul grafic Heartstopper de Alice Oseman, adolescentul Nick înțelege că este bisexual, iar la sfârșitul primului sezon îi spune mamei sale. Răspunsul ei este extrem de simplu: îi mulțumește fiului pentru că i-a spus. Importanța scenei stă tocmai în caracterul ei firesc: familia nu s-a destrămat, mama nu și-a pierdut fiul, pur și simplu a aflat ceva important despre el.

O poveste cu totul diferită spune filmul Brokeback Mountain. Doi bărbați trăiesc timp de decenii într-o societate în care relația dintre ei este aproape imposibil de numit cu voce tare. Își întemeiază familii, încearcă să corespundă rolurilor așteptate de la ei, se întâlnesc pe ascuns, iar prețul acestei tăceri devine enorm. Filmul nu este doar despre orientare sexuală, ci și despre ce se întâmplă cu viața unui om atunci când societatea îi permite să existe doar cu condiția ca o parte esențială din identitatea lui să rămână invizibilă.

Tema este mult mai veche decât discuția contemporană despre LGBTQI+.

În literatura universală există un întreg corpus de opere despre necesitatea de a ascunde iubirea dintre persoane de același sex – de la Oscar Wilde și E. M. Forster până la James Baldwin. Romanul lui Forster Maurice, scris la începutul secolului XX, nu a fost publicat în timpul vieții autorului: cartea despre iubirea dintre doi bărbați a apărut abia după moartea sa, în 1971. Însuși acest decalaj spune multe despre ce însemna să trăiești deschis într-o societate care nu era pregătită să te accepte.

„Yep, I’m gay”: trei cuvinte pe care le-a auzit întreaga lume

Unul dintre cele mai cunoscute coming out-uri publice ale secolului XX a fost cel al prezentatoarei și actriței americane Ellen DeGeneres.

În aprilie 1997, ea a apărut pe coperta revistei TIME cu trei cuvinte: „Yep, I’m gay” – „Da, sunt lesbiană”.

Astăzi poate fi greu să vedem ceva revoluționar în această declarație. În 1997 însă, decizia putea să o coste cariera. O parte dintre companii au refuzat să mai cumpere publicitate în timpul serialului său, iar mărturisirea a declanșat o dezbatere națională. DeGeneres explica atunci că nu încerca să devină reprezentanta tuturor persoanelor gay și lesbiene și nici să facă o declarație politică. Voia să poată trăi fără să ascundă permanent cine este. Tocmai de aceea, coming out-urile publice ale persoanelor cunoscute au devenit importante dincolo de lumea divertismentului.

În 2021, muzicianul country T. J. Osborne a devenit primul artist gay declarat dintre muzicienii semnați de una dintre marile case de discuri country din SUA. Pentru un gen muzical cu un public în mare parte conservator, momentul a avut o semnificație aparte. Osborne a vorbit despre anii în care a fost nevoit să-și ascundă relațiile și despre sentimentul de izolare pe care îl trăia.

Persoanele celebre nu fac coming out în locul oamenilor obișnuiți. Ele fac altceva: arată că în spatele cuvântului „gay”, „lesbiană” sau „bisexual” se află un om concret, pe care publicul îl cunoaște deja ca actor, muzician, sportiv sau coleg.

De ce contează să cunoști personal o persoană LGBTQI+

Prejudecățile sunt mai ușor de păstrat față de un grup abstract.

Poți fi convins că „la noi asemenea oameni nu există”. Este mult mai dificil să continui să spui același lucru după ce propriul fiu, sora, colegul sau prietenul îți spune: „Unul dintre acești oameni sunt eu”.

Coming out-ul face vizibil ceea ce până atunci era invizibil, la nivel uman.

Persoana pe care familia a cunoscut-o timp de douăzeci sau patruzeci de ani nu devine altcineva după această mărturisire. Nu i se schimbă caracterul, educația, profesia, simțul umorului, relația cu părinții sau capacitatea de a iubi. Se schimbă doar cantitatea de informație pe care cei apropiați o cunosc despre ea.

Aici se află și importanța socială a coming out-ului. Nu în obligația celor din jur de a-și schimba instantaneu toate convingerile, ci în faptul că, în locul imaginii abstracte despre „LGBT”, în societate apar oameni reali, cu nume și chipuri.

Pentru Moldova, acest lucru este deosebit de important. Atunci când majoritatea covârșitoare a locuitorilor din Bălți spune că știe foarte puțin despre problemele comunității LGBTI, iar doar o mică parte cunoaște personal o persoană LGBTI, invizibilitatea devine parte a unui cerc închis: „nu-i cunoaștem” se transformă în „la noi nu există”, iar apoi în „este ceva adus din exterior”. Dar persoanele LGBTQI+ nu ajung în raioanele din nordul sau sudul Moldovei odată cu organizațiile străine, filmele sau legislația europeană. Ele se nasc acolo, cresc, merg la școală, muncesc și au relații, la fel ca în Chișinău, Paris sau în orice alt loc.

Dacă o persoană apropiată îți face coming out

În acel moment nu trebuie să cunoști toate cuvintele potrivite.

Poți fi derutat. Poți spune: „Am nevoie de timp ca să înțeleg”. Poți pune întrebări, dacă persoana este pregătită să răspundă. Poți căuta informații verificate sau ajutorul unor specialiști.

Dar există câteva lucruri esențiale: să nu ameninți, să nu umilești, să nu încerci să „tratezi” persoana, să nu dezvălui orientarea sau identitatea ei altora fără consimțământ și să nu transformi mărturisirea într-un proces de familie.

Și, mai ales, merită să ții minte un lucru: dacă fiul, fiica, fratele, sora sau un alt om apropiat a decis să-ți spună ceva ce ani întregi s-a temut să rostească, asta nu înseamnă neapărat că între voi a apărut o distanță. Poate însemna exact contrariul: că nu mai vrea ca această distanță să existe între voi.

Pe 11 octombrie este marcată Ziua Internațională a Coming Out-ului, o ocazie de a vorbi despre curajul de a fi deschis cu cei din jur, despre acceptare și despre dreptul fiecărei persoane de a decide dacă, când și cui își dezvăluie identitatea.

* Acest material a fost scris de Centrul de Informații „GENDERDOC-M” și publicat de ZdG în baza unui contract de prestări de servicii media.