Schema interceptărilor telefonice
Renato Usatîi nu riscă decât o amendă în cazul mediatizării interceptărilor telefonice ale discuţiilor dintre primarul de Orhei, Ilan Şor, şi fostul premier Vlad Filat. Doar dacă se va constata că primarul de Bălţi este cel care a interceptat, acesta ar putea fi tras la răspundere penală. Usatîi a declarat că nu el a interceptat şi că le-ar fi obţinut de undeva. În acelaşi timp, specialiştii infirmă o posibilă interceptare prin intermediul unui program-spion, sugerând că acestea ar fi efectuate de serviciile specializate.
Urmărirea penală este efectuată sub aspectul comiterii infracţiunii de violare a dreptului la secretul corespondenţei. Procurorul pe acest caz, Denis Rotaru, nu oferă alte detalii .
În ultimii ani, în presă, au apărut mai multe interceptări. Potrivit experţilor, scurgerile de informaţii au fost posibile doar prin implicarea nemijlocită a unor angajaţi CNA, PG, SIS sau alte structuri care ar trebui să asigure dreptul la secretul corespondenţei. Cine le-a interceptat şi publicat, dar şi cu ce scop – e o altă întrebare.
Lacunele cadrului legal
Interceptarea convorbirilor telefonice este interzisă prin lege şi este pedepsită penal. Informaţia despre abonat, datele privind apelurile de intrare-ieşire şi conţinutul convorbirilor telefonice reprezintă date cu caracter personal care cad sub incidenţa noţiunilor de ,,viaţă privată” şi ,,corespondenţă”, conform art. 8 din Convenţia Europeană pentru Apararea Drepturilor Omului (CEDO). În acest sens, cadrul legal conţine toate instrumentele pentru asigurarea exercitării protecţiei drepturilor omului, spune şeful Direcţiei Juridice a Centrului pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal, Nicolae Lungu. „Avem un ansamblu de norme reglementare. Art. 8 al CEDO, Legea nr. 59 privind activitatea specială de investigaţii, Legea nr. 133 privind protecţia datelor cu caracter personal, Ordinul interdepartamental privind măsurile de investigaţie, art. 177-178 ale Codului Penal.”
În 2009, CtEDO a condamnat R. Moldova în cauza „Iordache şi alţii” pentru faptul că legislaţia nu acordă protecţie adecvată împotriva abuzului puterii de stat în domeniul interceptărilor telefonice şi a sugerat modificarea legislatei. Astfel, în 2012, a fost adoptată Legea privind măsurile speciale de investigaţie, care stipulează că interceptările se efectuează doar în cadrul dosarelor penale, de către ofiţeri de investigaţii din cadrul MAI, CNA sau SIS, cu autorizarea judecătorului de instrucţie, la demersul procurorului. Ulterior, înregistrarea propriu-zisă se efectuează de Direcţia tehnică a SIS. Pot fi supuse interceptării comunicările bănuitului, învinuitului sau persoanelor care contribuie în orice mod la comiterea infracţiunilor. Stenogramele se păstrează la judecătorul de instrucţie, până la încheierea urmăririi penale, tot el decide care dintre înregistrări urmează a fi distruse şi desemnează persoana responsabilă, care de regulă este procurorul. Până la finalizarea urmăririi penale, el are obligaţia de a anunţa persoana care a fost supusă interceptării.
Deşi prevederile limitează posibilităţile de interceptare ilegală, în practică acest proces are loc cu mai multe deficienţe. Anual, judecătorii de instrucţie admit mai mult de 98% din demersurile de interceptare a convorbirilor. Procentajul nu s-a schimbat esenţial după hotărârea „Iordache şi alţii”. Din contra, în primele şase luni din 2015, din 6462 de demersuri de interceptare, instanţele de judecată au admis 4521. Deseori, procurorii nu informează nici judecătorii de instrucţie despre rezultatul monitorizării convorbirilor, dar nici persoanele interceptate, iar distrugerea înregistrărilor are loc conform unor reguli „confidenţiale”.
În aceste condiţii, potrivit consilierului juridic al Centrului de Resurse Juridice, Sorina Macrinici, se înregistrează scurgeri de informaţii în presă. În plus, în unele judecătorii înregistrările convorbirilor se păstrează în spaţii nesecurizate, ceea ce poate afecta dreptul la viaţa privată a persoanelor vizate. Macrinici menţionează că, la Judecătoria Centru, safeurile magistraţilor erau dispuse pe coridor, iar având în vedere faptul că în unele instanţe judecătorii de instrucţie se schimbă frecvent, respectarea principiului confidenţialităţii este dificilă.
O lacună se referă la mecanismul parlamentar de supraveghere a măsurilor speciale de investigaţie. Raportul anual al Procuraturii Generale privind efectuarea măsurilor speciale de investigaţie nu este mediatizat pe motiv că ar conţine informaţii confidenţiale. Prin urmare, nu există un control transparent privind autorizarea interceptărilor. Experţi în domeniu spun că raportul trebuie făcut public, deoarece, potrivit legii, el ar trebui să conţină date statistice, nu şi personale.
Pentru violarea dreptului la secretul scrisorilor, telegramelor, coletelor şi altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi comunicărilor telegrafice, pedeapsa minimă prevăzută de Codul Penal e amenda de 4.000 de lei, pedeapsa maximă fiind trei ani de închisoare.
Aceeaşi schemă, alţi figuranţi
În vizorul opiniei publice s-au aflat mai multe scandaluri privind interceptarea ilegală a convorbirilor telefonice. Deşi, în cazul unor urmăriri penale, se fac sute de interceptări telefonice, deseori, făptaşii rămân neidentificaţi. Surse din cadrul poliţiei ne-au explicat schema ilegală prin care mai mulţi colaboratori ai Comisariatului General de Poliţie (CGP) obţineau interceptări ale persoanelor din afara dosarelor. Aceştia solicitau judecătorului de instrucţie permisiunea de interceptare a unor persoane bănuite de comiterea unor infracţiuni. Printre numerele de telefon ale bănuiţilor, strecurau telefoane ale soţiilor, colegilor, ale unor oameni de afaceri, pe care îi ascultau în scop de şantaj. Autorizarea judecătorului poate fi uneori aparent legală, spun mai mulţi jurişti, or, judecătorul nu verifică cine sunt posesorii numerelor de telefon expuse spre interceptare şi dacă într-adevăr aceştia sunt parte din dosarul penal în baza căruia e solicitată ascultarea convorbirilor. Alteori, aceştia admit intenţionat, la ordinul superiorilor, strecurarea unor numere de telefon ale unor oameni de afaceri, politicieni sau ale altor persoane, aflate în interesul unor anumite cercuri. Un alt punct vulnerabil în această schemă este păstrarea şi distrugerea CD-urilor. Acest mecanism de obţinere a datelor poate fi intuit şi în cazul interceptărilor făcute publice de Renato Usatîi. „E puţin probabil să fie adevărat că interceptarea a fost făcută cu un program-spion. Înregistrările sunt clare, calitative. Probabil, au fost efectuate de servicii specializate şi reprezintă o scurgere de informaţii din vreun dosar penal”, susţine Vlad Gribincea, directorul Centrului de Resurse Juridice.
Procurorul pe acest caz, Denis Rotaru, a declarat că urmărirea penală continuă.
Scurgeri de infromaţii
În 2010, Procuratura Generală (PG) anunţa că gestionează mai multe dosare în care se demonstrează interceptarea telefonică ilegală a mai multor lideri politici de atunci, dar şi a mai multor angajaţi SIS. Unul dintre dosarele de rezonanţă a fost cel în care Ruslan Ţurcan, şeful Direcţiei operativ-tehnice a SIS, a fost învinuit că ar fi ordonat, în 2008, ascultarea telefoanelor lui Alexandru Tănase şi Mihai Godea, doi dintre liderii de atunci ai PLDM, dar şi ale mai multor angajaţi SIS. Ex-angajatul SIS a scăpat însă de puşcărie, chiar dacă instanţa de fond îl condamnase, în 2012, la trei ani de închisoare cu executare, iar Curtea de Apel menţinuse decizia. Ruslan Ţurcan a părăsit R. Moldova, iar în mai 2015, CSJ a decis eliberarea de executarea pedepsei şi încetarea procesului penal pe motiv că expirase termenul de prescripţie. Ţurcan îl acuza pe fostul adjunct SIS, Valentin Dediu, că i-ar fi fabricat acest dosar.
Aceeaşi schemă a funcţionat şi în cazul interceptărilor discuţiilor telefonice ale lui Veaceslav Untilă şi Serafin Urechean în iulie-septembrie 2009. PG a stabilit că un inspector al MAI a introdus date false într-un act de serviciu operativ, acesta ar fi inventat că într-o grupare criminală erau implicaţi şi alţi cetăţeni, printre care şi unii politicieni, găsind, în aşa fel, pretext pentru a le intercepta convorbirile telefonice timp de două luni. Încă în 2010, PG a trimis dosarul în judecată. Solicitat de ZdG, preşedintele Curţii de Conturi, Serafim Urechean, a declarat că intuia, încă de prin 2005, că telefoanele îi sunt interceptate. „Aveam cinci telefoane mobile. S-a constatat până la urmă că toate erau interceptate. A fost tergiversat dosarul, am umblat pe la judecăţi. Apoi, din lipsă de încredere în justiţie, am depus o cerere la CSJ, cerând examinarea în lipsa mea. De fapt, nu cunosc vreun precedent ca cineva să fi fost condamnat pentru interceptări. Sub învinuire era pus cel care efectuase interceptările, un colaborator operativ MAI, care doar a executat obligaţiunile. Cine o să spună că a acţionat la ordinul lui Popov sau Reşetnicov?”, a menţionat Urechean. Procurorul Corneliu Bratunov, şeful Secţiei exercitare a urmăririi penale pe cauze excepţionale, spune că nu-şi mai aminteşte detaliile cazului. Contactat ulterior, el nu a mai răspuns la telefon.
Deşi se vehicula că guvernarea PCRM ar fi spionat oponenţii, odată cu instaurarea alianţei pro-europene, numărul cazurilor de interceptare telefonică şi de scurgere a informaţiilor nu s-a diminuat.
La 23 ianuarie 2013, mascaţii de la „Fulger” şi angajaţi ai Direcţiei Investigaţii şi Securitate Internă (DISI) a MAI au descins în 20 de birouri ale colaboratorilor Comisariatului General de Poliţie. În cadrul controlului, angajaţii DISI au ridicat aproximativ 300 de CD-uri cu interceptări telefonice. Potrivit legii, acestea trebuiau să fie la procurori sau, anexate la dosare, în instanţele de judecată. Dept consecinţă, mai mulţi colaboratori de poliţie au fost suspendaţi pe perioada anchetei de serviciu, printre care şi şeful Poliţiei Criminale, Ruslan Saachian, şi vicecomisarul pentru activitate operativă din CGP, Alexei Laza. Ulterior, în baza plângerii depuse de Ruslan Saachian, fostul ministru de Interne, Dorin Recean, a fost audiat în dosarul pornit pe faptul depăşirii atribuţiilor de serviciu. Deşi nega că subalternii săi ar fi interceptat colegi, neveste şi oameni de afaceri, Saachian a admis că discurile nu au fost predate la timp. Fostul şef al DISI a MAI, Vladimir Maiduc, declara atunci că au fost ridicate 274 de CD-uri cu interceptări şi că ancheta e în desfăşurare. Alte date n-au mai fost făcute publice. Ulterior, la PG s-a anchetat doar faptul cu privire la descinderile ilegale, nu şi referitor la conţinutul CD-urilor.
În februarie-martie 2013, au avut loc mai multe scurgeri de informaţii din „Dosarul Vicol”. Persoane anonime, autointitulate „procurori pentru adevăr”, au distribuit înregistrări audio cu convorbiri tensionate între fostul şef al Serviciului Fiscal de Stat, Nicolae Vicol, şi Vlad Filat, Dorin Recean, Valentina Negară şi alţi demnitari. Deşi acces direct la CD-urile cu interceptări şi stenograme aveau CNA, PG şi judecătorul de instrucţie, aceştia au declarat că nu cunosc cine a aruncat în presă, intenţionat, stenogramele. PG a pornit atunci două cauze penale, în care au fost audiaţi în calitate de martori şeful CNA, Viorel Chetraru, şi şeful Direcţiei urmărire penală din cadrul CNA, Bogdan Zumbreanu. Procurorul pe dosar, Dumitru Purici, declara atunci că „nu există probe care ar demonstra vinovăţia vreunei persoane, dar se efectuează acţiuni de urmărire penală, în vederea stabilirii adevărului”. În acelaşi timp, CNA a recunoscut în februarie 2013 că anterior au fost puşi sub bănuire doi colaboratori ai instituţiei, anume pentru faptul că au organizat şi au livrat interceptări telefonice la solicitarea lui Nicolae Vicol, versiune investigată în cadrul anchetei. Şeful Secţiei tehnologii informaţionale şi investigaţii ale infracţiunilor în domeniul informaticii a PG, Veaceslav Soltan, a declarat că va comunica date despre starea actuală a dosarelor din competenţa secţiei doar la o solicitare oficială.
Marina CIOBANU
