7 aprilie 2009: 2 ani în IAD

Un mort recunoscut oficial, alte patru cadavre identificate în acea perioadă, sute de tineri maltrataţi, torturaţi şi umiliţi, sediile celor mai importante instituţii devastate, pagube de sute de milioane de lei aduse bugetului de stat şi niciun vinovat. Deşi au trecut doi ani de la 7 aprilie 2009, instanţele de judecată nu au condamnat definitiv nicio persoană în dosarele iniţiate după acele evenimente.

De doi ani, tinerii abuzaţi în comisariate încă îşi caută dreptatea pe la uşile judecătorilor. În boxele acuzaţilor apar de cele mai multe ori simpli poliţişti, deveniţi ţapii ispăşitori ai marilor şefi, în timp ce dosarele înalţilor demnitari, responsabili pe atunci de menţinerea ordinii publice, merg din amânare în amânare.

Sergiu Creţu a fost reţinut de poliţişti în seara zilei de 8 aprilie în apropierea Primăriei Chişinău. Nu a stat mult închis, fiind eliberat după aproape cinci ore. Nu a putut însă pleca acasă. Era traumatizat şi plin de sânge. Nu se ţinea pe picioare. Ambulanţa l-a luat chiar de la poliţie, a fost dus direct la Spitalul de Urgenţă, unde a suportat intervenţii chirurgicale dureroase. Avea un braţ rupt şi comoţie cerebrală. După ce şi-a revenit, a depus plângere la Procuratură. Azi este încă umilit prin judecăţi şi deja nu mai speră că torţionarii săi vor fi pedepsiţi. Examinarea dosarului se tergiversează pe alocuri fără motive întemeiate, spune tânărul.

Până şi după 7 aprilie

„Şedinţele se amânau din diverse motive. Mai întâi procurorul, apoi judecătorul şi-a luat concediu de vreo 3 luni. Atunci când trebuia să fie următoarea şedinţă, am fost anunţat că procurorul e iarăşi în concediu”, ne povesteşte Sergiu. Viaţa i s-a schimbat total şi aproape ireversibil după evenimentele din aprilie 2009: „Dacă mă uit în urmă… Înainte de 7 aprilie 2009, făceam arte marţiale, eram student la universitate, după asta, şi din cauza problemelor medicale şi financiare, am fost nevoit să renunţ la facultate şi la sportul pe care îl practicam”. Tânărul a vrut să plece peste hotare, dar dosarele pe care le are în instanţa de judecată l-au împiedicat. Aşa cum, timp de doi ani, pe cazul său nu a fost pronunţată nici măcar o decizie a primei instanţe, Sergiu şi-a pierdut încrederea în justiţia moldovenească şi spune că va merge la CEDO.

44 de poliţişti în judecată

Cazul lui Sergiu Creţu nu este unul singular. După evenimentele din aprilie 2009, Procuratura Generală a iniţiat 160 de dosare penale. 102 cauze penale au vizat tinerii despre care se spunea că ar fi participat la devastarea sediilor Parlamentului şi Preşedinţiei. Au fost cercetate şi 58 de persoane cu funcţii de răspundere. Până acum, în instanţa de judecată au ajuns doar 58 de dosare, dintre care doar în 27 figurează numele unor persoane cu funcţii de răspundere, îndeosebi poliţişti. În celelalte cauze, urmărirea penală fie a fost încetată din lipsa elementelor constitutive ale infracţiunilor, fie a fost suspendată pe motiv că nu a fost posibilă stabilirea identităţii persoanelor care au acţionat ilegal, ele fiind cu cagule pe cap.

Şi dacă în dosarele penale în care tinerii erau acuzaţi de huliganism sentinţele s-au pronunţat destul de rapid, până la finele anului 2009, atunci când a venit vorba despre dosarele în care tinerii au fost maltrataţi, lucrurile nu au mai evoluat atât de rapid. Până la început de aprilie 2011, nu a existat nicio decizie irevocabilă în niciun dosar în care tinerii acuzau poliţiştii de tortură. Doar într-un singur dosar, doi poliţişti au fost condamnaţi de prima instanţă la închisoare cu suspendare, dosarul fiind acum la Curtea de Apel, în temeiul recursului depus de oamenii legii. Din cei 44 de poliţişti trimişi în instanţa de judecată, opt au fost achitaţi, iar într-un alt caz, procesul penal s-a încheiat cu tragerea poliţistului la răspundere contravenţională.

Totodată, deşi iniţial peste 20 de colaboratori de poliţie acuzaţi de maltratare au fost suspedanţi din serviciu, astăzi, doar unul dintre aceştia nu activează încă în structurile MAI. În acelaşi timp, mulţi poliţişti acuzaţi de tortură chiar au fost avansaţi în funcţii.

Creţu, un precedent

„Norocosul” care a reuşit să demonstreze instanţei că a fost maltratat de poliţişti este Vitalie Creţu, ajutat de avocatul Iurie Oancea. În dosarul său, în decembrie 2010, poliţiştii Gheorghe Vutcariov şi Alexandru Mocanu au fost recunoscuţi vinovaţi şi s-au ales cu 4 şi, respectiv, 2 ani de închisoare cu suspendare pentru exces de putere şi fals în acte publice. Acest fapt demonstrează că, în aprilie 2009, în comisariate a dominat haosul. “Cel mai greu a fost până la declanşarea dosarului penal. După, a fost mai uşor, deoarece procurorul depunea toate eforturile ca dosarul să fie examinat conform legii. Foarte mult depinde de procurorii care participă în dosar”, ne-a explicat Iurie Oancea  unul dintre motivele pentru care în dosarul lui Vitalie Creţu există o sentinţă.

A renunţat

În aprilie 2009, Igor Kalun şi Nicu Ghimp erau minori la momentul în care au fost încătuşaţi, scoşi din liceu şi duşi la poliţie. Acolo, cei doi au fost torturaţi într-un mod de nedescris. Procesul lor împotriva celor 4 poliţişti pe care îi acuză că i-ar fi agresat în zilele de 10-12 aprilie durează de aproape 2 ani, iar lumina de la capătul tunelului pare departe. Dacă Igor încă se mai prezintă la şedinţele judiciare, Nicu a renunţat. Acesta a scris o cerere, solicitând ca dosarul să fie examinat în lipsa sa. “Îi este frică! După cum am auzit, nu iese din casă. Cred că vrea să i se dea pace deja. S-a săturat”, ne-a spus Igor Calun motivele pentru care prietenul său nu mai vine în instanţă.

„Ţapul ispăşitor” de moartea lui Boboc

7 aprilie 2009 a lăsat în urmă cel puţin o persoană omorâtă oficial, dar şi 4 mari semne de întrebare. Procuratura a respins acuzaţiile că alţi 4 tineri găsiţi morţi în acea perioadă ar fi fost victime ale torturii din 7 aprilie.

Ion Perju este singurul poliţist acuzat de moartea lui Valeriu Boboc. Nici în acest caz nu este o decizie a instanţei de judecată, ba mai mult, încă nu a fost audiat în calitate de bănuit nici însuşi Ion Perju. Poliţistul a fost recunoscut de colegii săi după nişte imagini video, filmate în seara zilei de 7 spre 8 aprilie. Perju însă respinge acuzaţiile şi spune că “persoana în costum albastru care loveşte nu este el”. Poliţistul, suspendat din funcţie pe durata anchetei, e convins că acei colegi ai săi care l-au recunoscut au făcut asta doar pentru a scăpa ei înşişi de pedeapsă. “Cred că în momentul de faţă nu se caută stabilirea adevărului, dar se caută stabilirea unui “ţap ispăşitor”, care ar putea să ducă în cârcă întreaga povară”, a menţionat Ion Perju pentru ZdG.

Nici părinţii lui Valeriu Boboc nu cred că Ion Perju este cel mai mare vinovat de moartea fiului lor. “În dosarul nostru nu sunt pedepsite persoanele care ar trebui să fie pedepsite. nici nu cred că ele vor fi pedepsite în timpul apropiat”, spune sceptic Victor Boboc, tatăl lui Valeriu. “În ultimul timp, totul se tergiversează, se muşamalizează totul. Mă rog, poate vor ca şi acea singură persoană acuzată să scape de răspundere”, trage alarma tatăl lui Valeriu.

Dosarele demnitarilor, din amânare în amânare

Vladimir Voronin, pe atunci preşedinte al R. Moldova, a recunoscut că a dat indicaţii ca să fie restabilită ordinea publică cu orice preţ. Cu toate astea, Voronin nu figurează decât în calitate de martor în dosarele 7 aprilie. Nici cei abilitaţi să ia măsuri de restabilire a ordinii publice, deşi cu dosare penale intentate, nu o duc foarte rău. Toţi sunt în libertate şi foarte aproape de a scăpa basma curată. Dosarul lui Iacob Gumeniţă, pe atunci şef al poliţiei municipale, s-a amânat luni, 4 aprilie 2011, pentru a 14-a oară. Acesta este încă la etapa preliminară, iar din cauza unei greşeli de procedură, avocaţii săi au cerut încetarea procesului. Dosarul lui Gheorghe Papuc, ministrul de Interne din acea perioadă, cercetat pentru abuz de putere, evoluează şi el foarte greu, la fel ca cel intentat pe numele lui Vladimir Botnari, fostul comisar al oraşului.

De ce se tergiversează examinarea dosarelor?

“Tergiversarea judecării dosarelor poate avea loc din cauza instabilităţii politice din R. Moldova”, crede avocatul Teo Cârnaţ. „Judecătorii sunt influenţaţi politic în examinarea dosarelor din 7 aprilie. Se mai tergiversează pentru că se speră din partea poliţiştilor ca părţile vătămate să-şi piardă interesul şi să renunţe”, adaugă Cârnaţ. “De multe ori, avocaţii apărării aleg tactica de tărăgănare a examinării dosarului pentru a minimaliza impactul emoţional. Doar şi judecătorii sunt oameni, şi ei sunt supuşi influenţei emoţionale, şi foarte mult depinde de faptul dacă judecătorul examinează acest dosar îndată după eveniment sau după scurgerea unui anumit timp”, afirmă şi Vitalie Nagacevschi, fostul preşedinte al Comisiei Parlamentare pentru elucidarea evenimentelor din aprilie 2009.

“Nu cred că dosarele care se află în instanţă au legătură cu voinţa politică. Ele îşi urmează calea lor procedurală în mod normal, dar dacă ne referim la dosarul 7 aprilie ca la eveniment politic, atunci da, el poate fi dus la bun sfârşit dacă ar exista voinţă politică. Eu nu pot să zic dacă există sau nu voinţă politică, dar vedeţi şi voi ce s-a făcut în doi ani de zile şi o să vedeţi dacă există sau nu! Eu nu sunt mulţumit absolut deloc. Cred că societatea aştepta altceva decât s-a făcut în aceşti 2 ani de zile”, ne-a spus Alexandru Tănase, ministrul Justiţiei.