SONDAJ Cât e de ușor să revii după ce pleci?
Potrivit statisticilor oficiale, aproape un sfert din populația R. Moldova locuiește în străinătate. Anual, circa 1000 de persoane renunță la cetățenia moldovenească. Pentru a descuraja exodul, pe 26 aprilie, președinta Maia Sandu a înaintat Parlamentului un proiect de lege privind acordarea unor facilități vamale și fiscale pentru moldovenii care decid să revină cu traiul în R. Moldova. Proiectul de lege prevede scutiri de la plata taxelor de import pentru introducerea în țară a bunurilor de uz personal și a unui mijloc de transport auto. În ce măsură i-ar determina asta pe cei plecați să se întoarcă acasă?
Liliana Stratulat, psihopedagog, stabilită în Italia
De 16 ani sunt în străinătate… Problema demografică pentru R. Moldova e mare cât un munte! Lucrurile au evoluat în dependență de cine și cum a guvernat. În sfârșit, avem o guvernare pusă pe schimbări, însă nu e ușor și orice mișcare spre bine contează. Proiectul de lege, inițiat de Maia Sandu, este un pas important, deși foarte mic. Poate pe cei care deja aveau pregătit terenul să revină acasă i-ar incita o astfel de măsură. Pe cei, însă, care și-au aranjat viața în străinătate, cu tot cu familii, nu cred că doar scutirea de unele taxe vamale i-ar putea determina să se întoarcă. Ei au nevoie de garanțiile pe care le au acolo unde s-au stabilit. Deci, se cer strategii de cursă lungă, care necesită investiții substanțiale. Întrebarea e „cu cine?”, „cu ce?” Doi ani de pandemie, acum război în țara vecină. Cum să oprești exodul? Cred că, pentru a descuraja exodul celor care încă n-au plecat din R. Moldova, e necesar de a le da semnale clare că economia are șanse de creștere, iar R. Moldova poate deveni un stat prosper. Personal, îi consider eroi pe cei care revin acasă după mulți ani de străinătate. Ei riscă mult și, totuși, încearcă. Eu nu sunt atât de curajoasă. Deși nici nu zic „niciodată”. Timpurile de azi ne învață să nu ne facem planuri pe termen lung. Trebuie să ne ghidăm de speranța că Moldova va deveni o țară cu sate și orașe pline de copii, tineri și bătrâni, ducând o viață demnă, o viață de care nici prin gând n-o să-ți treacă să fugi. Deocamdată, însă, mă rog să învingă Ucraina.
Eugenia Bulat, scriitoare, fostă migrantă
Inițiativa e salutabilă, dar cine, în condițiile lumii de azi, va consimți − chiar dacă dorul de mica Patrie este enorm − să-și dea (iar) viața peste cap, luând totul de la capăt?! Poate doar navetiștii. Nu și cei plecați de 15-20 de ani. Doar cel care nu a fost în situația de desțărat, nu cunoaște ce înseamnă să-ți iei lumea în cap, să te catapultezi într-o țară străină, necunoscând limba, unde nu te așteaptă nimeni, să înnoptezi prin parcuri și să accepți orice muncă pentru a putea rămâne, iar cu anii să reușești să îți găsești un loc stabil de muncă, să poți accesa un credit, să îți iei un apartament, să îți aduci familia, copiii, să îi ajuți să se integreze… Problema copiilor e una dintre cele mai dureroase. Cine s-ar încumeta, după un asemenea efort, să se dezică de toate? Ca lumea să revină acasă, Basarabia trebuie să devină un loc sigur pentru viață, un loc atractiv de muncă, să fii respectat, să știi că ești apărat de Stat și de Lege, că în fruntea țării sunt oameni care doresc binele acestui pământ. În 30 de ani de Independență, R. Moldova nu a reușit să devină un asemenea loc, chiar și cu efortul electoral al diasporei, de acolo, din Occident. Poate prin ultimul său vot de încredere, preponderent naiv, s-ar putea și să se schimbe ceva, dar asta dacă ne va apăra Dumnezeu de urgiile războiului, prin care Rusia, se pare, vrea să pună capăt acestei civilizații.
Viorel Chivriga, expert economic, IDIS „Viitorul”
Inițiativa doamnei președinte se adresează persoanelor care nu au luat încă o decizie de a pleca definitiv din R. Moldova și oscilează între a rămâne sau a reveni. E foarte bine că țara nu uită de ei. Este o alternativă pentru plecare. Facilitățile pentru a-și aduce lucrurile agonisite în străinătate, da, e ceva. Sunt niște costuri, dar ele nu determină esența deciziei lor. Patriotismul? Da, contează și el, dar trebuie să existe și niște condiții de viață pe care ei le-ar accepta. Ei au copii, sunt părinți, au părinți. Ei vor un loc de muncă stabil, condiții de viață, posibilități pentru a deschide o afacere, după experiențele pe care le-au acumulat în afara țării. Și dacă vor urma și alte inițiative în acest sens, prin care oamenii să fie motivați să revină acasă, atunci situația ar putea fi alta. Dar mai e ceva. Atât timp cât o să avem tensiuni în Ucraina, mari reveniri acasă nu vom putea avea.
