„Tragedia” jucată pe scena avariată a Teatrului „Ion Creangă”

Teatrul Epic de Etnografie şi Folclor „Ion Creangă” din Chişinău a fost fondat în 1987 pentru a scoate din anonimat tezaurul folcloric al neamului. Astăzi însă constatăm că folclorul şi tradiţiile sunt aproape date uitării, iar locuri care ne-ar reaminti de tradiţiile ce ne definesc rămân tot mai puţine.

În ultimele luni, a izbucnit un conflict între mai mulţi actori ai Teatrului „Ion Creangă” şi noua conducere a instituţiei. Actorii se arată nemulţumiţi de activitatea ineficientă a administraţiei, de condiţiile de muncă şi de tratamentul la care sunt supuşi, precum şi de tăcerea Ministerului Culturii.

11 actori din 16

,,Ion Creangă” este printre puţinele teatre din Europa a căror artă întruneşte cuvântul, mişcarea, dansul, cântecul, obiceiurile autentice şi portul naţional. Istoria acestui teatru îşi are începutul în anul 1987, fiind fondat la iniţiativa regizorului Silviu Fusu. El a dorit să creeze un teatru prin intermediul căruia tradiţiile neamului nostru să fie transmise generaţiilor următoare. „Acest teatru ne-a fost atât de necesar în perioada luptei pentru independenţa R. Moldova… Astăzi însă parcă nu mai are sorţi de izbândă”, constată Viorica Ciubotaru, artistă la Teatrul „Ion Creangă”, disponibilizată la 18 aprilie 2017. Artista susţine că problemele au început de mult, dar s-au complicat în ultimul timp, mai ales după ce a venit un nou director – Aurel Ciobanu. „În doar câteva luni, au fost concediate trei persoane: doi actori şi un regizor, iar în urmă cu câteva zile şi-au depus cererile de demisie alţi doi actori, pentru că nu mai suportă bătaia de joc la care sunt supuşi”, spune Viorica Ciubotaru. Astfel, din cei 16 angajaţi au rămas 11. „Vor rămâne doar cei care vor tăcea şi le vor cânta în strună, iar cei care vor pune întrebări incomode vor fi demişi sau obligaţi să-şi dea demisia”, constată actriţa. În acelaşi timp, directorul teatrului, care a ocupat această funcţie la începutul lunii iunie 2016, susţine că vinovaţi de situaţia creată se fac actorii, „pentru că, în ultimii ani, teatrul nu s-a remarcat prin nimic”.

Reprezentanţii Ministerului Culturii care au analizat situaţia i-au sfătuit pe actori să se adreseze în judecată în cazul în care consideră că le-au fost încălcate drepturile.

Pereţii deterioraţi din „Casa Mare”

Actorii se plâng şi de faptul că sunt nevoiţi să facă repetiţii în clădirea avariată a teatrului. „Le-am spus în repetate rânduri că aici „Casa Mare” e avariată, fiind foarte veche, cu piloni din lemn. Totodată, suntem ascunşi în spatele acelui centru expoziţional. Lumea nu ştie despre teatru, nu-l poate găsi, deoarece nici transportul nu circulă până aici”, constată cu tristeţe Viorica Ciubotaru.

În urmă cu câteva luni, a încercat să dea semnale de alarmă şi primul director al teatrului, Silviu Fusu. Acesta a anunţat greva foamei, disperat de faptul că teatrul la care a muncit atât de mult a ajuns în stare avariată, făcând mai mult loc clădirilor care îl ascund de ochii lumii.

„Mă doare viitorul care îi este sortit acestui teatru. O vorbă veche spune: dacă moare folclorul, moare şi poporul”, susţine Viorica.

„Clădirea teatrului este avariată şi a avut de suferit şi mai mult din cauza ploilor şi ninsorilor din ultima perioadă. Avem un perete deteriorat. E o casă veche şi acolo poate fi instalat doar un decor simbolic. De asta nici nu jucăm spectacole în „Casa Mare”, ca să nu expunem riscului spectatorii. Au fost experţi care au verificat starea clădirii. Au spus că trebuie schimbaţi pilonii. Noi nu vrem să pierdem „Casa Mare””, ne spune Tamara Vârlan, directoarea artistică a Teatrului „Ion Creangă”.

3 spectacole în 30 de ani

Repetiţii şi repetiţii, doar că munca le este fără rost, spun actorii. De aproximativ trei ani, nu mai este montat niciun spectacol. „Teatrul care, anul acesta, împlineşte 30 de ani are în repertoriu doar trei spectacole: „Şezătoarea”, montată în 1991 de Silviu Fusu; „Pe ai ţării umeri dalbi”, montat de Iustin Scarlat în 2013, şi „Zurliul Creangă”, montat de Stanislav Nazarie în 2015 şi restabilit de regizorul Victor Ignat în septembrie 2016”, spun artiştii.

„Anual, fiecare teatru este obligat să aibă cel puţin trei premiere. Dar la „Ion Creangă” – niciuna”, constată regizorul Victor Ignat.

Actorii spun că din cauza lipsei unei promovări adecvate şi a situaţiei confuze de la acest teatru, niciun regizor nu vrea să lucreze aici. „Acum jumătate de an, la teatru a venit Victor Ignat. În 10 zile a readus în repertoriu spectacolul „Zurliul Creangă”. Apoi a propus montarea feeriei muzicale „Sfânta Duminică”, după Ion Creangă. Toate erau bune, se lucra cu drag şi inspiraţie. Trupa era bucuroasă că a venit norocul şi la noi, dar…”, continuă Viorica Ciubotaru.

Directorul artistic susţine că regizorul Victor Ignat a avut un contract semnat pentru trei luni, după care acesta a fost sistat. Tamara Vârlan însă a refuzat să ne explice motivul pentru care nu a fost prelungit contractul de angajare. „Erau trei luni de probă, pe care nu le-a trecut. Este foarte greu să găseşti regizori care să monteze la „Ion Creangă”, a subliniat aceasta.

Sancţionaţi pentru acţiuni

„Contractul de angajare nu a fost prelungit pentru că nu mi-au permis să ajung până la premiera spectacolului „Sfânta Duminică”, la care am lucrat mult. Mi-au aplicat o mustrare pentru faptul că am împrumutat scena de la un alt teatru şi am vrut să o instalez în „Casa Mare”. Mi-au spus că sediul teatrului este avariat şi nu puteam instala o scenă fără permisiunea lor, deşi nu e chiar aşa. Venind la teatru, m-am apucat de treabă, dar vedeam că administraţia făcea tot posibilul să nu ajung la premieră”, povesteşte regizorul. El mai spune că a fost în repetate rânduri refuzat şi pus să aştepte până administraţia avea să-i ofere costumele, recuzita şi scena de care avea nevoie pentru montarea noului spectacol. „Timp de trei luni, tot nu au ajuns să-mi dea costumele şi decorul pe care-l ceream. Apoi, mi-au redus numărul de repetiţii (câte două pe săptămână), după care au spus că montarea spectacolului va fi suspendată pentru un timp”, povesteşte Victor Ignat. „Când am venit la teatru, am înţeles că aici colectivul e scindat, împărţit în două tabere. Am făcut tot posibilul să-i unesc şi să-i adun într-un spectacol. Eram fericit când am reuşit acest lucru. Administratorii, văzând că în jurul meu se adună lumea, au început să-mi pună tot felul de piedici, ca mai apoi să mă disponibilizeze”, opinează regizorul.

Acest lucru a nemulţumit cel mai mult artiştii, care critică dur administraţia teatrului. „Dl Ignat a făcut tot posibilul ca să reuşim să jucăm un nou spectacol. Dar, într-un final, nu i-au prelungit contractul, spunându-i că nu-i profesionist. Deşi este absurd să-i spui aşa ceva unui actor şi regizor ca Victor Ignat, care a montat peste 100 de spectacole de valoare naţională şi internaţională, fiind şi doctor în teatru… Trupa nu a rămas indiferentă şi a apelat la Ministerul Culturii. Răspunsul din partea Ministerului a fost: „Situaţia trebuie rezolvată în interiorul teatrului”. Dar cine s-o rezolve?”, se întreabă actorii. Aceştia susţin că, după acest incident, au şi pornit marile terorizări. „Toţi actorii care au scris la minister au fost luaţi la ochi de directorul Aurel Ciobanu, ca mai apoi să ni se taie din sporul de salarizare, să ni se aplice mustrări, să ni se spună că nu lucrăm bine şi să ne concedieze”, susţine Viorica.

„Lumea lucrează”

Pe de altă parte, administraţia Teatrului Epic de Etnografie şi Folclor „Ion Creangă” ne dă asigurări că problema a fost deja soluţionată. „Lumea lucrează în continuare. Nimic grav. Era un conflict intern între muzicanţi privind orele de muncă. Acum totul e normal. Actorii au început să joace spectacole. Da, au rămas 11 actori din 16, pentru că 5 au scris de bunăvoie cereri de demisie. Ştiu că ei s-au plâns, dar Ministerul Culturii a fost la faţa locului şi a discutat cu ei şi au lămurit situaţia. Ulterior, ministerul ne-a scris ce trebuie să facem şi ce nu”, spune Tamara Vârlan. Ea recunoaşte că, în ultimii ani, nu a fost montat niciun spectacol. „Încercăm să readucem spectacolele care mai sunt în repertoriu. În curând, vom avea premiera spectacolului „Peripeţiile lui Păcală şi Tândală”, susţine Vârlan. „La spectacol se lucrează din februarie. În această piesă coloana sonoră este computerizată, fiind ignorate instrumentele populare autentice – cobza, naiul, fluierul, vioara, ceea ce denaturează specificul şi tradiţiile teatrului nostru”, se plâng actorii.


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *