Principală  —  IMPORTANTE   —   VIDEO/ Sănătatea copiilor: argumente Pro…

VIDEO Sănătatea copiilor: argumente Pro şi Contra vaccin

Anual, în lume, peste trei milioane de copii mor din cauza maladiilor contagioase, potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS). În R. Moldova, aceste maladii reprezintă a doua cea mai frecvent întâlnită boală la copiii de până la 17 ani, după bolile aparatului respirator. Doar în 2016, la fiecare 1000 de copii au fost înregistrate 50 de cazuri de boli infecţioase, potrivit Biroului Naţional de Statistică.

Focarul de rujeolă, infecţie virală contagioasă, înregistrat în R. Moldova, s-a soldat, de la începutul anului 2018 până în septembrie, curent, cu 281 cazuri de îmbolnăvire, arată datele Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale (MSMPS).

Autorităţile din sănătate susţin că focarul de rujeolă s-a extins din cauza refuzului părinţilor de a-şi vaccina copiii, singura şi cea mai eficientă metodă de prevenire a acestei maladii fiind vaccinarea. Aceste declaraţii, dar şi Legea cu privire la supravegherea de stat a sănătăţii publice, art 52 (6), care le interzice copiilor nevaccinaţi înscrierea în grădiniţe şi şcoli, au provocat un val de reacţii pro şi contra vaccin.

Cine se opune vaccinării?

Adrian Macari, 29 de ani, tată a doi copii, de 1 şi 3 ani, se declară împotriva vaccinului şi spune că micuţii săi nu sunt vaccinaţi. Adrian este profesor la Liceul Teoretic „Mihai Eminescu” din s. Sadaclia, r. Basarabeasca. De doi ani, predă geografia, educaţia-civică şi religia.

Profesorul este şi ajutor de preot la Biserica „Hramul Maicii Domnului” din aceeaşi localitate. Adrian spune că a început să se informeze despre vaccin şi despre efectele acestuia din copilărie, după ce sora lui, mai mică decât el cu un an, a fost diagnosticată cu hidrocefalie, la scurt timp după naştere.

„Ştim că s-a născut sănătoasă, după care situaţia s-a deteriorat rapid. Desigur, nu s-a făcut o cauzalitate cu vaccinul şi nici nu s-a spus de ce a apărut boala. Unii susţin că ar fi de la Cernobîl, alţii spun că de la poluare. Personal, am făcut conexiunea cu vaccinul şi mi-a apărut interesul să studiez”, explică Adrian.

Deşi acum el se opune vaccinurilor, părinţii săi i-au făcut toate vaccinurile obligatorii, inclusiv cele recomandate până la vârsta adolescenţei. L-am întrebat dacă nu cumva ataşamentul său pentru Biserică l-a determinat să respingă vaccinurile. Adrian ne-a spus că nu ar exista nicio legătură, deoarece „Biserica nu se implică atâta timp cât există lumea medicală”.

Adrian Macari spune că 99% ar face vaccin copiilor săi, dacă ar primi un act de la Ministerul Sănătății și de la compania producătoare de vaccinuri că în caz de reacții adverse vor purta răspundere

Tânărul spune că este conştient de faptul că vaccinul a apărut ca o măsura salvatoare împotriva unor epidemii, dar că nu vede rostul acestora, odată ce acele boli au fost eradicate: „În prezent, multe dintre aceste maladii au fost eradicate. Cred că nu se merită să stresăm organismul copiilor cu vaccinuri, când viruşii respectivi nu mai există. De ce am aplica vaccin împotriva Hepatitei B la primele zile de la naştere, atunci când îi asigurăm un mediu steril, curat, acasă, când nu are niciun fel de contacte cu alte persoane bolnave de hepatita B?”, spune acest părinte, adăugând că ar vaccina copiii dacă ar avea mai multe garanţii privind lipsa reacţiilor adverse.

„Sigur, aş accepta vaccinurile, dacă mi s-ar da un document de la Ministerul Sănătăţii şi de la compania producătoare că nu vor exista efecte adverse şi dacă vor exista, vor răspunde în faţa legii”, spune Adrian, explicând că şi Luc Montagnier, savant francez, care a primit premiul Nobel pentru descoperirea virusului HIV, împreună cu Henri Joyeux şi alţi doctori, au colectat semnături împotriva vaccinărilor prea numeroase pentru copii cu vârsta de până la doi ani, atunci când sistemul lor imunitar nu este pregătit să facă faţă atâtor agresiuni antigenice.

 

Între mituri şi vaccin

Nicolae Furtună, şef-adjunct al Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică

Pe de altă parte, medicul epidemiolog, director adjunct la Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică (ANSP), Nicolae Furtună, spune că argumentul părinţilor de a nu-şi vaccina copiii precum că unele boli deja nu există, este un mit rupt din context. „La întrebarea „De ce ne vaccinăm de boli de care nu mai sunt?” răspunsul este „Bolile acestea nu mai sunt deoarece ne vaccinăm”. Vaccinurile salvează vieţi. E păcat să ai un instrument de prevenire şi să nu-l aplici”, conchide specialistul care activează de 25 de ani în domeniu.

„Un alt mit este că: „Am condiţii igienice bune şi evit maladiile, de aceea nu mă vaccinez”. Este un fals. Dacă nu eşti vaccinat contra rujeolei, poţi să te speli mereu pe mâini, oricum vei face rujeolă. Sau rubeola şi oreionul nu pot fi combătute doar cu igiena. Sunt infecţii aerogene care se transmit pe cale aerogenă, prin respiraţie”, explică Nicolae Furtună.

Medicul mai spune că s-au realizat multe cercetări care demonstrează că nu există vreo legătură factuală între efectuarea vaccinului şi apariţia autismului. „Eu pot să pun altfel întrebarea: „Cum argumentăm prezenţa autismului la copiii care nu au fost vaccinaţi?”. Trebuie să înţelegem că autismul este o stare care începe încă din perioada de sarcină şi mult până la sarcină şi nu are legături cu vaccinarea”.

Despre reacţiile adverse, Furtună precizează că, în formă severă, acestea apar extrem de rar. „Cazurile de anafilaxie apar unul la un milion de vaccinuri administrate. Dar, de curând avem deja 59 cazuri de deces post-rujeolic, dar şi 13 mii de cazuri de boală în România din cauza nevaccinării. Sau otita post-rujeolică apare la 7-8% din bolnavi. Părinţii trebuie să înţeleagă că, după rujeolă, nouă copii din 100 pot rămâne cu surditate pe viaţă, pe când vaccinarea nu cauzează otită şi surditate. Alt exemplu, pneumonia. Rujeola provoacă pneumonie în 6-10% cazuri de boală, dar vaccinarea niciodată nu provoacă pneumonie”.

Calitatea vaccinurilor care ajung în R. Moldova

Mai mult decât atât, Nicolae Furtună spune că vaccinurile utilizate în R. Moldova nu sunt procurate de stat, ci de UNICEF. Totodată, e obligatoriu ca toate vaccinurile importate să aibă termenul de valabilitate mai mare de 18 luni.

„La noi, vaccinurile sunt păstrate la ANSP în refrigeratoare care asigură regimul de temperatură de la +2 la +8 grade. Trimestrial, acestea sunt transportate în lăzi termoizolante în centrele raionale, ca ulterior să fie repartizate instituţiilor de asistenţă medicală primară”, precizează specialistul.

Cine e pro vaccin

Olga Soltan, 35 de ani, este mamă a doi copii de 7 ani, care învaţă în clasa I. Ea zice că a pledat întotdeauna provaccinare. Deseori publică fotografii cu familia pe reţelele sociale cu mesajul devenit hashtag #provaccin, în care îndeamnă şi alţi părinţi să-şi vaccineze copiii. Olga este juristă de profesie şi activează în cadrul Agenţiei Servici Publice.

Copiii ei au fost deja imunizaţi conform Programului de vaccinare până la şapte ani, fără să apară vreun efect advers. „Nu au făcut nici măcar febră. A fost o mică roşeaţă în locul unde a fost pus vaccinul şi atât”, spune tânăra.

Olga recunoaşte că, înainte de administrarea vaccinurilor, s-a interesat despre provenienţa şi calitatea acestora, existând opinia că în clinici private vaccinurile ar fi mai calitative: „Medicul de familie a spus că vaccinurile au aceeaşi calitate, fie la public, fie la privat. Chiar dacă sunt importate din state diferite, oricum au trecut aceleaşi expertize de calitate. Faptul că, făcând vaccinul la o clinică privată, nu apar reacţii adverse, e un mit. O vecină de a mea şi-a vaccinat copilul la o clinică privată şi, oricum, acesta a avut febră, loc înroşit, inflamat”.

Cine îşi asumă riscurile vaccinării sau nevaccinării copiilor

Olga Soltan afirmă că, după vaccinare, e mai sigură de sănătatea copiilor ei, chiar dacă aceştia ar intra în contact cu cei nevaccinaţi. La întrebarea dacă copiii sunt persoane care se nasc cu dreptul de a fi vaccinaţi sau părinţii decid acest lucru, atât Adrian, cât şi Olga spun că părinţii sunt responsabili până la 18 ani de soarta şi de sănătatea copiilor.

În timp ce Olga susţine că părintele trebuie să-şi asume riscul îmbolnăvirii copilului din cauza nevaccinării, Adrian se întreabă retoric: „Dacă micuţii mei se vor îmbolnăvi din cauza că nu am făcut vaccinul, atunci putem pune întrebarea invers: „Cine răspunde atunci când copiii se îmbolnăvesc, făcând vaccinul?” Pentru că, până acum, în R. Moldova nu am cunoscut vreun caz în care statul ar răspunde sau ar investiga cazurile în care copiii s-au îmbolnăvit după vaccin”.

Olga Soltan susține că atât ea, cât și soțul său, sunt pro vaccin, iar cele două fetițe ale lor nu au avut nici o reacție adversă

Fără vaccin şi fără acces la educaţie

Adrian Macari spune că s-au gândit împreună cu soţia să accepte anumite vaccinuri la copii: „S-ar putea ca, în viitorul apropiat, să răbufnească o epidemie a unei boli foarte periculoase, care necesită multă atenţie şi îngrijiri medicale mai costisitoare. În legătură cu asta, s-ar putea să ne interesăm de anumite vaccinuri, care provin din surse sigure, care oferă anumite garanţii. Atunci vom vaccina copiii”.

Reducerea ratei de vaccinare în rândul copiilor din R. Moldova a generat o campanie de interzicere a accesului temporar al acestora în instituţiile de învăţământ. Astfel, secretarul de stat al Ministerului Educaţiei, Culturii şi Cercetării, Angela Cutasevici, a anunţat într-o conferinţă că, de la începutul anului şcolar, 7000 de copii nu au fost admişi în instituţiile de învăţământ, iar la 14 septembrie numărul acestora s-a redus până la 5000.

Adrian speră că, până la vârsta de şcolarizare a copiilor săi, „legislaţia va fi mai permisivă cu cei care au decis să nu-şi vaccineze copiii”, spune el. Adrian nu exclude şi faptul că ar putea da statul în judecată în cazul în care nu vor oferi dreptul la educaţie sau va aplica educaţia copiilor acasă dacă va fi legiferat homeschooling-ul.

Ce spune dreptul naţional şi internaţional

Avocata Poporului pentru Drepturile Copiilor, Maia Bănărescu

Avocata Poporului pentru Drepturile Copiilor, Maia Bănărescu, susţine că dreptul la sănătatea publică este un drept absolut, iar statul e obligat să intervină ca să asigurare securitatea sănătăţii populaţiei, inclusiv a copilului nevaccinat. „Potrivit normelor Dreptului internaţional şi naţional, dreptul la educaţie e unul relativ, în care statul poate interveni în anumite situaţii, precum epidemia cu rujeolă. Totodată, însă, statul trebuie să asigure dreptul la educaţie pe alte căi. Metodele restrictive ar trebui impuse doar pe o perioadă determinată de timp. Oricum, dacă nu merge la şcoală, copilul rămâne în societate. El iese la joacă, la teatru. Părintele trebuie să fie conştient de riscurile ce planează asupra sănătăţii copilului”, conchide experta în domeniu.

Vaccinuri obligatorii

În R. Moldova, Programul de Imunizări Obligatorii include vaccinuri împotriva a 12 maladii: tuberculoza, Hepatita B, difteria, tetanosul, tusea sau tusea convulsivă, poliomielita, rubeola, rujeola, oreionul, infecţia provocată de haemophilus influent, infecţia provocată de rotavirus şi infecţia provocată de pneumococi. Specialiştii discută despre oportunitatea introducerii vaccinului contra infecţiei HPV, care provoacă cancer de col uterin.