Reforma sistemului de sănătate mintală: cu ceai de mentă şi fără specialişti

Parascovia M. din Peresecina, Orhei, venise să facă cumpărături la Chişinău. S-a întâmplat, pur şi simplu, să cadă jos, din cauza tensiunii ridicate. Şi-a revenit când multă lume deja se adunase în jurul ei. Peste un timp, întâmplarea s-a repetat. S-a speriat. Plângea încontinuu. Două luni nu a mai putut dormi. Îşi aminteşte că umbla noaptea în jurul casei. Chema Urgenţa să-i facă injecţii, ca să se poată calma şi să poată adormi. Toate astea îi ajutau doar pentru vreo 2-3 ore. Era o chestiune ce ţinea de psihic, afirmă acum Parascovia.

După două luni, nu a mai putut răbda şi s-a adresat „cu toată ruşinea şi frica” la un medic psihiatru de la Orhei. A fost primită, ascultată, i s-a prescris un medicament şi i s-a recomandat să meargă la un psiholog. Ulterior, a mers la Centrul Comunitar de Sănătate Mintală (CCSM) din Orhei.

„Cei care spun că poţi bea pur şi simplu un ceai de mentă, ca să te calmezi, mint”

Acolo, a beneficiat de suportul specialiştilor. „Într-o lună şi jumătate, practic mi-am revenit. Puteam să nu mai frecventez acest Centru. Dar, îmi face bine să merg încolo, am de-acum un an şi opt luni de când nu mai primesc deloc medicamente de la medicul psihiatru, însă frecventez CCSM. Aici sunt ascultată şi înţeleasă. Când vin, mă încarc cu energie de la personalul de aici”, spune femeia.

Adaugă că la Centru are posibilitatea să discute cu oameni care suferă de probleme similare şi că nu există o barieră între voluntari şi personal. „Aici sunt mai bine înţeleasă decât familie, aici sunt persoane ca mine, care frecventează şi mai de mult Centrul. Cei care spun că poţi bea pur şi simplu un ceai de mentă şi că poţi să te calmezi singur… astea sunt minciuni. E nevoie de implicarea unui specialist”, completează beneficiara CCSM.

„De multe ori, cu autorităţile locale e mai dificil de lucrat decât cu beneficiarul”

Olga Jalbă este psiholog şi coordonatoare a CCSM Orhei, un proiect pilot în contextul reformei serviciilor de sănătate mintală din R. Moldova. Proiectul este implementat la nivel de ţară, respectiv, modelul urmează a fi preluat şi implementat în 41 de raioane.

În cadrul echipei pe care o conduce Olga activează în total 11 specialişti, dintre care doi medici psihiatri, doi psihologi, cinci asistente medicale şi un recepţionist. Aceasta ar fi formula în care ar trebui să activeze Centrele Comunitare de Sănătate Mintală. „Asta ar acoperi şi ar face faţă la multe, şi vorbesc inclusiv de crize şi spitalizări. Am înţeles că trebuie să ne responsabilizăm, să lucrăm fiecare pe domeniul său, plus la asta, să ne implicăm în tot ce ţine de echipa mobilă, pentru că ceea ce noi punctăm în principal este deservirea pacienţilor la domiciliu. Mai avem şi servicii de consultanţă în Centru, deci, când un medic merge în vizită, unul neapărat rămâne pe loc”, precizează coordonatoarea CCSM Orhei.

Asistentul social şi psihologul de la CCSM se ocupă de voluntari, de crearea grupurilor şi de planificarea activităţilor. Centrul funcţionează pe trei direcţii – servicii de consultanţă, servicii prestate la domiciliu şi centru de zi. „Totul s-a reuşit cu multă tactică, pentru că tot ce vine nou e necunoscut, respectiv – mecanismele noastre ne activează sentimentul de frică”, mai spune Olga.

Totuşi, este încă destul de dificil să se stabilească un contact cu beneficiarii. „Oamenii gândesc astfel: „ – Ce mi-aţi venit la poartă, cine sunteţi voi?”, până înţeleg că ceea ce facem e, de fapt, în beneficiul lor. Unii întreabă: „ – Aţi venit să mă luaţi, să mă închideţi iar?” Le explicăm că scopul nostru e ca omul să se trateze acasă, în comunitate, să-şi menţină rolurile sociale. De multe ori, cu autorităţile locale e mai dificil de lucrat decât cu beneficiarul”, mai spune Olga Jalbă.

Reformă cu lipsuri – psihiatri sunt prea puţini, psihologii nu vor să plece din Chişinău

Trimbos Moldova este organizaţia locală a Institutului de Sănătate Mintală şi Adicţii Trimbos din Olanda, care, din 2014, este implementator al proiectului „Suport pentru Reforma serviciilor de sănătate mintală în Moldova“, finanţat de Agenţia Elveţiană pentru Dezvoltare şi Cooperare. Directoarea executivă şi managerul local al proiectului, Victoria Condrat, menţionează că reforma se face prin prisma drepturilor omului.

„Dacă, anterior, peste tot în lume, erau aziluri, spitale de psihiatrie, iar serviciile spitaliceşti se aflau pe locul întâi, în ultimul timp, accentul se pune pe un mediu cât mai confortabil pentru beneficiar, adică pe comunitate, şi pe serviciile comunitare, care au devenit tot mai populare, datorită faptului că s-au dovedit a fi mult mai eficiente. Noi vorbim despre servicii comunitare psihiatrice în cazul reformei noastre, dar servicii comunitare există şi în alte sfere din domeniul sănătăţii. Important este ca beneficiarul să aibă un serviciu aproape de el”, spune Condrat.

Totodată, Victoria Condrat punctează că în procesul de implementare a reformei instituţiile se confruntă cu lipsa cadrelor, cea mai mare problemă fiind lipsa de medici psihiatri. „Foarte mulţi dintre aceşti medici se află la o vârstă mai înaintată, iar medicii rezidenţi nu prea sunt dornici de a îmbrăţişa această profesie. Psihologi sunt, dar nu întotdeauna sunt instruiţi la nivelul necesar, sau nu vor să se complice cu un post de muncă în regiuni. Majoritatea vor să lucreze în oraşele mari. Sunt raioane care de un an-doi nu pot găsi un psiholog pe care să-l angajeze în Centrul Comunitar. Sunt raioane în care nu e niciun medic psihiatru, şi ei sunt angajaţi part time din raioanele din vecinătate”, mai spune Victoria Condrat.

Reforma serviciilor de sănătate mintală se află la sfârşitul primei etape (anul patru) de implementare a proiectului. Pentru medici, aceasta înseamnă mai multe schimbări, care nu întotdeauna sunt primite cu braţele deschise – bunăoară, faptul că echipele multidisciplinare din cadrul Centrelor Comunitare trebuie să meargă şi la domiciliul beneficiarilor şi să lucreze la construirea unei relaţii nu doar cu aceştia, ci şi cu rudele, vecinii, asistenţa socială din localitate.

Reforma se derulează în continuare la nivel naţional, iar în cadrul acesteia există patru proiecte pilot – la Soroca, Orhei, Cimişlia şi Cahul – şi se fac instruiri cu specialiştii din domeniu. Totodată, spitalele de psihiatrie urmează să fie reorganizate conform necesităţilor.

Potrivit datelor Biroului Naţional de Statistică, în 2016, printre maladiile care determină gradul de dizabilitate, 9,6% din cazuri reveneau bolilor sistemului nervos. În aceeaşi perioadă, în instituţiile cu profil psihoneurologic, 83% dintre pacienţi erau persoane adulte cu dizabilităţi. Durata medie de aflare a unei persoane în instituţiile date este de circa 9,6 ani în internatele psihoneurologice şi de 7,4 ani în cele de tip somatic.