Orfan cu părinţi: Povestea din spatele unei fotografii

Mama s-a recăsătorit, având deja alţi doi copii. Şi tatăl s-a recăsătorit. Cei doi fraţi ai săi au alţi părinţi. Buneii de pe tată au decedat. Locuinţa în care trăise s-a dărâmat. Asistenţa socială spune că a făcut totul. Dar, Viorel, la ai săi 19 ani, a ajuns să cerşească prin Chişinău.

Later UPDATE: Potrivit ofiţerului de presă al Poliţiei Chişinău, Natalia Stati, Viorel  Gnatiuc a fost găsit mort la 9 februarie, într-un bloc  de pe str. Albișoara din Chișinău: „La fața locului s-a deplasat grupa operativă a Inspectoratului de Poliție al sectorului Râșcani din capitală și medicul legist. La examinarea vizuală urme de moarte violentă nu au fost depistate. Cadavrul a fost direcționat la Centrul de medicină legală pentru a fi supus expertizei pentru identificarea cauzei decesului”.

Articolul 6 din Legea privind drepturile copilului spune că statul R. Moldova protejează copiii de orice formă de violenţă fizică şi psihică, fără a admite comportarea plină de cruzime, grosolană, dispreţuitoare, insultele şi maltratările, antrenarea în acţiuni criminale, iniţierea în consumul de alcool, folosirea ilicită de substanţe stupefiante şi psihotrope, practicarea jocurilor de noroc, cerşetoriei (…). Cazul lui Viorel demonstrează contrariul.

La 19 ianuarie, curent, mesajul unei femei, postat pe o reţea socială, despre un tânăr orfan, care ar fi suferit o intervenţie chirurgicală la gât, ulterior fiind alungat din spital cu rana deschisă, în ger, a devenit viral.

„Gnatiuc Viorel, din Glodeni. Băiat fără de părinţi. A avut o tumoare la gât şi i-au făcut operaţie la Spitalul Clinic „Sfânta Treime”. N-are poliţă şi bani… Medicii l-au alungat de la spital cu rana deschisă. N-avea bani să plece la o mătuşă, la Bălţi. A stat toată noaptea afară, în frig, la Ciocana, str. Ginta Latină. Nici nu putea vorbi”, e mesajul femeii care a adunat peste 11 mii de distribuiri şi două mii de comentarii.

Cei mai mulţi criticau atitudinea medicilor de la spital, unii argumentau că spitalul nu este un azil pentru oameni fără locuinţe, dar un loc unde se acordă ajutor medical, alţii recunoşteau că l-au ajutat cu bani. Niciunul, însă, nu se întreba cum acest tânăr a ajuns într-o astfel de situaţie, la doar 19 ani, şi dacă nu cumva societatea poartă vreo responsabilitate.

Fotografia lui Viorel Gnatiuc a fost publicată de o femeie pe o rețea socială, însoțită de mesajul că acesta ar fi fost dat afară dintr-un spital. ZdG a început să documenteze cazul și istoria tânărului în baza acestei postări

***

Viorel Gnatiuc, 19 ani, s-a născut în satul Hâjdieni, Glodeni, într-o familie cu cinci membri: mama Natalia, tatăl Sergiu, fratele de pe linia mamei, Eduard, şi bunicii din partea tatălui. Peste doi ani, familia în care creştea Viorel s-a mărit, pe lume venind sora sa, Claudia.

Părinţii nu aveau locuri stabile de muncă, lucrau cu ziua prin sat, când îi angaja cineva. Bunicii au fost văcari la viaţa lor, muncă care nu le-a permis să adune prea mulţi bani, astfel încât, la bătrâneţe, când nu mai puteau munci, aproape că nu aveau cu ce se întreţine. Bunica consuma alcool, după care şi tatăl lui Viorel se apucase de băut. În cele din urmă, Natalia şi Sergiu s-au despărţit, nu divorţaseră, căci nu erau căsătoriţi oficial, iar în 2004, când Viorel avea cinci ani, Natalia a plecat la muncă în Rusia, la Breansk.

Ajutor de la preot

Preotul din Hâjdieni ne-a spus că a încercat să-l ajute pe Viorel, căci era dintr-o familie care trăia greu. I-a cumpărat rechizite, alte lucruri necesare, l-a ajutat cu bani. Chiar şi aşa, Viorel nu prea frecventa şcoala.

„Ţin minte că pe sora lui Viorel o băteau de mică. Băiatul umbla cu cerutul, făcea nişte bani şi se apuca de băut. Era un copil de nici un metru, dar umbla beat prin sat. Asistenţa socială a prevenit părinţii, au prevenit bunica, i-au speriat că o să-l dea la internat. Mai apoi l-au şi dus. A fost şi la un centru de reabilitare, lângă Bălţi. Asta puteau face, nu-l puteau lua la ei acasă”, zice preotul.

***

Pentru că părinţii lui Viorel nu aveau un loc de muncă în sat, Gheorghe, unchiul Nataliei, i-ar fi dat femeii o mie de lei ca să plece la Breansk, la muncă, pentru a-şi întreţine familia. După care, la opt ani ai lui Eduard, şi apoi la cinci ani ai Claudiei, tot Gheorghe i-a luat la el, la Glodeni, ca să le poarte de grijă.

„Nu ţin minte cum ne purtau de grijă tata şi bunicii, dar ştiu că, dacă aş fi fost fericită acolo, nu era să accept să trăiesc în noua familie. Trăiam într-o casă cu geamuri stricate. Erau trei camere. În una – ţineau animalele. În a doua trăia tata singur, cu un televizor şi cu lucruri cât de cât aranjate. În a treia cameră erau bunicii, era o lejancă (vatră) şi o sobă. Ţin minte că bunelul nu era ca un bunel, îi obijduia pe toţi. Şi-l numea, şi-l bătea pe Viorel, pentru că a venit de la joacă târziu sau că nu a plecat de acasă când trebuie. Mama a plecat la câştig şi a revenit când aveam 11 ani”, zice Claudia, sora lui Viorel, precizând că mătuşa şi unchiul nu-i permiteau ei şi lui Eduard să mai comunice cu fratele lor, pentru că acesta nu-i îndruma cum trebuie.

„Unchiul îl mai lua în ospeţie pe Viorel, dar el spunea că nu o lasă pe bunica. Nu-i plăcea că mama şi tata (mătuşa şi unchiul) nu-i permiteau să bea, să umble fără voie. Îi era mai bine cu bunica, care nu era în stare să aibă grijă de el şi singur era stăpân pe viaţa sa la anii ceia”, spune sora lui Viorel.

Şi Gheroghe, unchiul lui Viorel confirmă că a încercat să-l ia şi pe băiat să-i poarte de grijă. „Era rău, l-au găsit beat sub pod la Hâjdieni. El vorbeşte frumos, dar când face câte o trăsnaie, vai de capul lui. Şi eu nu vreau probleme, mâine-poimâine ajung la 60 de ani. Încă şi cu dânsul să am de furcă, cu poliţia şi cu oamenii? Odată a venit în beci şi a răsturnat toate băncile, cred că băutură căuta. L-am întâlnit şi i-am spus: „Dacă te mai văd prin beciuri, îţi rup picioarele. Eu nu o să mă joc cu tine”. M-am săturat de răi. Ce să fac? Să-l iau la mine, să-l ţin legat?”, ne-a întrebat unchiul retoric.

Natalia le-ar fi trimis bani de câteva ori. „Dar are alţi doi copii acolo, are problemele ei”, povesteşte unchiul.

Gheorghe zice că Sergiu, tatăl lui Viorel, e căsătorit cu altă femeie. Stau într-un sat din Sângerei. Viorel a locuit la ei o perioadă şi l-ar fi pus să cerşească. De atunci, Viorel nu ar mai ţine legătura cu tata, zice unchiul, iar actele tot la el ar fi rămas. Un timp, Viorel fusese plasat într-un internat din Donduşeni, apoi în unul din Costeşti, raionul Râşcani, unde a stat puţin timp.

Vara, uneori, Viorel venea pe câteva săptămâni la Gheorghe. El i-a cumpărat haine şi rechizite, dar Viorel nu voia la şcoală. Mai târziu, pe Gheorghe l-au sunat de la reanimare, că-l găsise pe Viorel în râpă „cu spumă la gură”.

„Eu ştiu ce otravă, alcool, buruieni a luat? E hoinar de când e. Nu-i place acolo, nu-i place dincolo. Ba a venit cu degetele tăiate, ba aud că-i cu gâtul tăiat. Nu mă interesează, că nu vreau să mă leg cu răii. Poate să fie el tată, frate, nu vreau să aud de dânşii”, zice Gheorghe.

Despre încercarea de a-l ajuta să se trateze într-un centru de reabilitare, Gheorghe spune că „Pe cel rău, numai la ţintirim, numai acolo poţi să-l îndrepţi. La centrul de reabilitare sau la închisoare mai rău face, îl strică cu totul. Numai la armată să-l educe”, încheie el.

Ce spune mama lui Viorel

Natalia ne-a spus, într-un mesaj scurt, că a revenit de cinci-şase ori din Rusia după Viorel, să-l ia cu ea, dar tatăl său nu i-a permis nici să-l vadă, iar când s-a căsătorit cu altă femeie, l-ar fi alungat pe fecior de acasă. A mai spus că Vorel nu a fost bătut în copilărie „şi poate şi de asta a crescut aşa, că nici o palmă nu a primit de mic”.

„Pe Viorel îl aştept la mine, paşaport are, bani o să-i trimit”, a mai scris femeia, fără a preciza cum urmează să ia legătura cu el în condiţiile în care Viorel nu are un telefon şi doarme pe unde apucă. Natalia a refuzat să răspundă şi la alte întrebări, îndemnându-ne să-l găsim pe tatăl lui Viorel, care, zice ea, s-ar face vinovat de situaţia fiului lor.

„Viorel era mic, când l-au găsit beat sub garduri”

Claudia, soţia lui Gheorghe Guţu, femeia care le poartă de grijă lui Eduard şi Claudiei, spune că Viorel a rămas cu tatăl şi bunicii din partea tatălui după ce Natalia a plecat la Breansk „pentru că semăna cu tata şi ei nu voiau să-l dea”. Claudia zice că tatăl şi bunicii îl trimiteau adesea pe Viorel după alcool. Era încă mic, când l-au găsit beat pe sub garduri şi l-au dus în reanimare.

„Eduard îmi povestea că tat’su straşnic o bătea pe mama lor, iar dacă îi lua apărarea, primea şi cu căldarea în cap. De Viorel nu ştiu dacă îl bătea sau nu. Îl luam la mine, dar nu am putut face nimic, dacă s-a deprins aşa. Două-trei zile era cumsecade, după care fugea. Le-am spus: faceţi ce vreţi cu el, că eu nu-s în stare”.

Claudia spune că, prin clasa a şaptea, Natalia l-ar fi luat pe Viorel la ea, peste hotare. A stat vreo zece zile şi l-a adus înapoi. În 2011, prin hotărârea Judecătoriei Glodeni, Nataliei i-au fost retrase drepturile părinteşti asupra Claudiei şi a lui Eduard, pentru că, din 2004, erau în grija altor persoane, iar ea nu s-a răspuns cu ei o perioadă lungă de timp. De Sergiu ştie că era cioban la o stână, dar nu a sunat niciodată să întrebe de fiica sa, Claudia.

Am încercat să-l contactăm pe Sergiu la mobil, dar are telefonul deconectat de mai multe zile. Autorităţile din satul în care Claudia ne-a spus că ar locui, ne-au spus că în sat nu locuieşte nici o persoană cu un astfel de nume.

Cei doi fraţi ai lui Viorel

Eduard, fratele lui Viorel de pe mamă, are 23 de ani. La început a ezitat să vorbească despre copilăria sa. Apoi, ne-a spus: „Rău de tot. Părinţii consumau şi în doze mari alcool”. Eduard zice că nu-şi aminteşte când l-a văzut ultima oară pe fratele său. Întrebat fiind cum de s-a ajuns la această situaţie, a zis: „Părinţii au băut şi s-a stricat psihica la copil. El a fost cam pe la toate neamurile. Stătea două-trei săptămâni şi făcea probleme foarte mari. S-a săturat lumea. A vrut să se ducă la un părinte, care avea grijă de el. Nu am auzit de el mult timp. Apoi m-a sunat poliţia că el e beat prin Chişinău, dar eu, sincer, m-am săturat să-l scap. I-am spus că i-am dat prea multe şanse şi nu mă mai interesează”, încheie el.

Claudia, sora dreaptă a lui Viorel, mai mică decât el cu doi ani, spune că Viorel a vizitat-o în sat, ultima dată, în noiembrie 2018. A intrat în ogradă, a cerut de la soţul ei apă, să-şi spele picioarele, a intrat în casă, a mâncat, au vorbit, vreo oră. I-a povestit că a fost într-un spital şi peste două săptămâni va merge înapoi.

După care, Viorel ar fi anunţat-o că pleacă în vizită la preotul din Hâjdieni, să-i vadă şi pe nani la magazin. Peste vreo două ore, a revenit beat, cu un pachet cu dulciuri şi alcool. A cerut să înnopteze, dar s-a răzgândit. A zis că se duce la tatăl său, după acte, ca să plece la mama sa.

„Omul ăsta e imposibil de ţinut. La câte spitale şi familii a fost… La 18 ani, a nimerit într-un spital de unde nu putea ieşi fără acordul unei rude. Fratele l-a scos şi i-a jurat că nu mai bea. A venit acasă, a zis că se duce la plimbare şi a dispărut”, spune Claudia.

Acum o lună, pe sora lui Viorel a contactat-o un bărbat, Iurie, care îl luase pe Viorel la el acasă.

„Viorel caută-ţi de viaţa ta mai departe”

Iurie l-a cunoscut pe Viorel la un spital din Chişinău în ziua în care s-a adresat cu plaga de la gât. „Aşa de tare era tăiat, straşnic… Am pozele. Am văzut că se ruga la medici să-i acorde ajutor medical. I-au pus nişte bint (n.r. tifon) la rană şi nu i-au mai cusut gâtul. L-am luat eu acasă şi i-am legat gâtul cu bandă adezivă, folosită la construcţii. Şi-a venit în fire”.

Viorel i-a povestit lui Iurie că nu se poate angaja la muncă, deoarece ar avea epilepsie. Zice că dormea într-un bloc când cineva i-a luminat cu lanterna în faţă şi l-a înjunghiat în zona gâtului.

„Se vede că cineva s-a săturat că el dormea acolo… Nu ştiau ce să mai facă şi chemau poliţia, care îl alunga, dar el revenea acolo. Cât a stat la mine, vreo patru zile, nu a băut. Pe urmă, iar a venit beat. Mi-am pierdut răbdarea. I-am zis: „Viorel, caută-ţi de viaţa ta mai departe”. L-am alungat. De atunci nu l-am mai văzut. Pentru el mai important e alcoolul. Poate să doarmă afară, în omăt, dar să bea alcool”, încheie Iurie, spunând că Viorel a contactat-o pe sora lui pe o reţea socială şi i-ar fi spus ce i s-a întâmplat. Iniţial, sora i-a spus că va vorbi şi cu fratele, vor căuta o maşină şi vor veni să-l ia. Mai târziu, a discutat cu Iurie. I-au spus că l-au ajutat prea mult şi nu vor să mai ştie de el.

Ce a întreprins asistenţa socială din Hâjdieni

Asistenta socială din Hâjdieni, unde a copilărit Viorel, spune că nu-şi aminteşte ca Viorel să fi locuit mult timp în sat, că ar fi plecat imediat cum tatăl său începu să locuiască cu altă femeie.

Asistenta socială din sat este recent angajată, fiind din altă localitate. Ea spune că nu cunoaşte detalii despre caz. În schimb, contabila Raia Maxim, de la Primăria Hâjdieni, îşi aminteşte că Viorel plecase prin 2006-2007, împreună cu tatăl său, proaspăt recăsătorit. „Oamenii vorbeau: bine că a plecat, că făcea probleme”, precizează ea.

Ce a făcut Asistenţa socială din Glodeni

Am plecat la Glodeni, să discutăm cu reprezentanţii autorităţilor locale. Am aflat că Viorel a intrat în vizorul asistenţei sociale pe la 15 ani, în septembrie 2014, când ajunsese în stare gravă, intoxicat cu substanţe necunoscute, lângă o râpă. A fost dus, după externarea din spital, la Centrul Comunitar Multifuncţional de Asistenţă Socială „Încredere” din Glodeni.

Directoarea centrului, Viorica Stati, spune că Viorel a fost plasat de autorităţi la şcoala auxiliară din Costeşti, raionul Râşcani, de unde a fost exclus peste o lună de administraţie, pe motiv că ar fi consumat alcool, forţând şi alţi minori să consume.

A continuat să stea la Centrul de asistenţă socială din Glodeni, unde devenea dependent de jocurile la calculator. „Dacă nu-i permiteam să joace, ca alţi copii să-şi pregătească temele, era tragedie”, zice directoarea centrului.

Mama: „Faceţi ce ştiţi, că eu nu vin să-l iau. N-am nevoie de dânsul”

Între timp, Viorel şi-a făcut cont pe odnoklassniki, unde a găsit-o pe mama sa şi au început să discute. Viorica Stati spune că a citit corespondenţa mamei și fiului, în care aceasta îi scria că nu poate să vină acum, dar promite că va veni şi-l va lua la ea. „Când m-am prezentat cine sunt şi i-am vorbit despre problemele la care s-a ajuns, ea mi-a spus: „Faceţi ce ştiţi, că eu nu vin să-l iau. N-am nevoie de dânsul”. Atunci am întrebat-o de ce-i promite că va veni după el. Mi-a scris înapoi, în rusă, într-un fel ca să scape de întrebări. O dată i-a trimis 1024 de lei, pe numele meu, i-am luat haine”, precizează Stati.

Specialistul principal al Direcţiei Asistenţă Socială şi Protecţie a Familiei din Glodeni, Vitalie Grijuc, spune că i-a propus lui Eduard, când a făcut 18 ani, să-l ia sub tutelă pe Viorel, dar Eduard a refuzat.

Ce avem în R. Moldova?
Potrivit datelor statistice ale Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale, în 2017, în R. Moldova, se aflau în supraveghere medicală 45 340 bolnavi de alcoolism cronic, 538 bolnavi cu psihoze alcoolice şi 5 177 la evidenţa preventivă în legătură cu abuzul de alcool.
Aceleaşi date arată că pe parcursul anului 2017 au fost luaţi în supraveghere medicală trei mii de bolnavi de alcoolism cronic, iar aproape şapte mii de persoane au fost depistate timpuriu, fiind internate în staţionar pentru tratament specializat antialcool. Alte 14 mii de persoane au primit tratament specific antialcool şi tratament pentru prevenirea recăderilor în condiţiile asistenţei specializate de ambulatoriu.
Potrivit unui raport al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), 26,1% dintre decesele înregistrate în R Moldova în 2016 sunt cauzate în mod direct sau indirect de consumul de alcool. Studiile medicale demonstrează că, pe termen lung, consumul excesiv de alcool provoacă ciroză hepatică, cancer la sân la femei, cancerul cavităţii bucale, al esofagului, al faringelui şi laringelui. Alcoolul provoacă disfuncţii sexuale şi degenerare musculară.

La 3 iunie 2015, a fost plasat la Centrul de Psihiatrie pentru copii Bălţi, la dezalcoolizare.

În noiembrie 2015, a fost dus la Centrul de plasament temporar şi reabilitare pentru copii din Bălţi, pe o perioadă de probă. La sfârşit de decembrie, s-a solicitat plasament pe o perioadă nedeterminată. Dar nu a mai stat acolo, spune Viorica Stati.

În 2016, s-a întrunit o comisie pentru a stabili să-l dea într-o familie. Viorel a ajuns la o familie din satul Danu, unde a stat două luni. Femeia care-l luase a scris o cerere în care refuza îngrijirea copilului, deoarece fusese găsit în stare alcoolică avansată. În acelaşi an, i-a fost întocmit un proces verbal pentru comportament neadecvat în stare de ebrietate şi a fost internat pentru prima dată la Spitalul de psihiatrie din Bălţi. După externare, a ajuns din nou la Centrul din Glodeni. Trebuia să urmeze tratamentul. Deşi, în prezenţa personalului, lua pastile, mai târziu directoarea le-a găsit ascunse.

În septembrie 2017, deşi avea doar şapte clase neterminate, a fost înscris la Şcoala de meserii din Glodeni. Îşi dorea să fie bucătar, dar pentru că nu se formase o grupă, a ales specialitatea de mecanic-auto. După câteva zile, nu s-a mai prezentat. La o săptămână, a fost găsit pe calea ferată de la Ocniţa, iarăşi în stare de ebrietate. Poliţiştii l-au întrebat unde pleacă. Le-a zis că la Moscova, la maică-sa, că trenul tot pe şine merge”, spune Vitalie Grijuc. A fost internat iarăşi la dezalcoolizare, după care – la Centrul din Glodeni, de unde fugea. Pe atunci s-a ales şi cu un dosar penal, pentru furt de bunuri în valoare de 2000 de lei: un videoproiector, o bicicletă, un casetofon.

Tot în 2017, Viorel a intrat în locuinţa unei femei din Glodeni, când aceasta ieşise să ducă gunoiul. Ceruse de mâncare. Femeia i-a spus să aştepte în bucătărie, a încuiat uşa şi a fugit la poliţie. A fost dus la dezalcoolizare a treia oară. Stati spune că psihologul Centrului de asistenţă socială aşa şi nu a reuşit să-i câştige încrederea, Viorel nefiind receptiv. Ultima dată a fost la Centrul de asistenţă socială în martie 2018, dar iarăşi a fugit.

„S-au întreprins toate acţiunile. Absolut tot ce ţine de regulament, ca să fie protejat, însă nici el, nici nimeni nu a putut să-l ducă la asta. În familie s-a încercat, dar – nicidecum, în centru – nicidecum, tratament – nicidecum. De fiecare dată, relua consumul de alcool”, încheie Grijuc.

„A fost în vizită la noi în iunie-iulie 2018, a zis că totul e bine şi s-a dus să-şi vadă sora. De atunci, nu l-am mai văzut”, ne-a spus directoarea Centrului. În decembrie 2018, Viorel a făcut 19 ani.

Reporterul ZdG a încercat să-l găsească. S-a deplasat la baştina sa, în raionul Glodeni. A discutat cu autorităţile locale, a contactat poliţia din Chişinău, a comunicat cu zeci de persoane, în special rude, a străbătut cartierele Chişinăului, locurile pe unde Viorel era adesea văzut, dar nu l-a întâlnit.

Reacţia spitalului vizat

Contactat de ZdG, directorul Spitalului Clinic Municipal „Sfânta Treime”, Oleg Crudu, a declarat că tânărul nu a fost niciodată operat la ei la spital. I se aplicase pansamente, când se întâmpla să aibă vreo rană. „Sunt cazuri când se prelucrează rana. Sunt cazuri când se internează, dacă sunt indicaţii medicale. Aici nu a fost nicio indicaţie de spitalizare”, a afirmat Crudu, precizând că, doar în 2018, Viorel s-a adresat de 11 ori la spital: la 7 aprilie, la 7 octombrie, la 18 octombrie, 18 noiembrie, 16 decembrie, 21 decembrie, 23 decembrie şi 28 decembrie, de fiecare dată fiind în stare de ebrietate.

Oleg Crudu mai spune că Viorel le lăsa adesea reprezentanţilor spitalului adrese diferite, ba că este din Glodeni, ba din Bălţi, ba din Chişinău. „Îl însoţea o persoană. Odată spunea că-i tatăl. Odată – că-i fratele. Dar ambii erau ameţiţi de-a binelea. Voi ridica înregistrările video şi voi aduna mai multă informaţie despre agresarea personalului. Mă miră faptul că au fost 19 mii de distribuiri timp de o zi. E o acţiune de denigrare a Spitalului”, a mai adăugat directorul instituţiei.

Ce spune poliţia din Chişinău

Potrivit ofiţerului de presă al Poliţiei Chişinău, Natalia Stati, Viorel a intrat în vizorul poliţiei în 2018, când i s-au întocmit câteva procese contravenţionale pentru huliganism şi furturi. Cât despre intervenţia chirurgicală, de fapt, medicii i-au acordat ajutor medical, aplicându-i pansament. El trebuia să meargă la medici până se prinde rana, dar nu a mers. A fost dus la spital. Iarăşi i s-a acordat ajutor. Iarăşi era în stare de ebrietate şi a numit medicii şi poliţiştii cu vorbe necenzurate. El azi e aici, mâine e în altă parte”, spune Stati.

Ofiţerul de presă mai precizează că poliţia le propune persoanelor fără un loc permanent de trai să-i cazeze la Centrul de plasament de pe strada Haltei. „Dacă persoana are peste 18 ani şi nu doreşte să meargă, nu poate fi impusă, chiar dacă are un loc permanent de trai sau nu are. Toţi sunt cetăţeni”, încheie ea.

Ce spune psihologa

Psihologa Angela Nicolaou declară că acţiunile lui Viorel din prezent ar fi cauzate de cel puţin trei traume din copilărie. Prima traumă a avut-o în urma certurilor din casă şi a dependenţei de alcool a membrilor familiei. Cea de-a doua – despărţirea părinţilor, iar cea de-a treia s-a produs atunci când fratele şi sora au fost luaţi de o familie, iar el a fost lăsat, dându-i sentimentul că nu trebuieşte nimănui. Psihologa spune că o metodă de soluţionare a dependenţei de alcool ar fi tratamentul la un centru de reabilitare specializat, cu un program bine stabilit de dimineaţă până seara, unde ar şti că are un acoperiş deasupra capului, are mâncare pe masă, unde ar învăţa benevol să renunţe la alcool, ar învăţa că poate face ceva în viaţă. Toate aceste metode ar funcţiona dacă s-ar realiza cu acordul lui, căci practica de dezalcoolizare de la Centrul din Bălţi, unde oamenii sunt ţinuţi forţat, provoacă pacienţii, adesea, să revină la alcool când pleacă de acolo.

P.S.: Sora lui Viorel, Claudia, a declarat pentru ZdG că a discutat și cu mama lor biologică Natalia care din prima le-a spus că poate să le trimită niște bani pentru înmormântare și pomene, dar nu va veni în țară. „Am vorbit și cu bunica și mai multe rude să adunăm bani și să-l înmormântăm ca pe un om, că e om și e al nostru, dar toți îl dau cu piciorul, numai eu cu fratele ne batem capul. Până la urmă, mama  a vorbit cu poliția și a zis că statul las să hotărască și să fie înmormântat acolo la Chișinău”, a încheiat Claudia.

Later Update: Viorel a fost înmormântat de rude în raionul Glodeni.


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *