Principală  —  IMPORTANTE   —   Mistere: O moarte la o…

Mistere: O moarte la o stână de oi

Igor Manolache a fost găsit mort la o stână din satul Andruşul de Sus, pe 29 august, curent, exact la patru luni şi nouă zile după ce împlinise 40 de ani. Expertiza medico-legală a arătat că acesta s-ar fi strangulat.

La două luni de la înmormântare, au început să apară dezvăluiri despre presupuse leziuni de pe corpul defunctului, despre care nu se vorbise anterior. În urma unei scrisori în care autorii admiteau că Manolache ar fi fost omorât, poliţia a deschis o anchetă penală.

Mesajul care a declanşat ancheta penală

„Fratele meu, Igor, a muncit ca cioban în satul Andruşul de Jos, la 11 km de Cahul, la Grigore Curjos. Deseori îmi spunea că este bătut de stăpân şi că nu i se achită salariul promis. Grigore Curjos creşte capre, porci, raţe, alte animale domestice. Creşte, inclusiv, păsările mai multor poliţişti şi a unor persoane influente, printre care şi ale poliţistului Cârnaţ din Cahul.

La 29 august 2018, fratele meu a decedat în condiţii suspecte. Expertiza medico-legală a arătat, că acesta s-ar fi strangulat. Cadavrul lui era plin de vânătăi, capul crăpat, iar la gât nu erau urme de strangulare. Cred că este vorba de un omor şi nu de un suicid. A fost înmormântat mai mult pe ascuns, în grabă, fără a fi elucidate condiţiile în care a decedat. O expertiză amplă a circumstanţelor decesului nu s-a efectuat, dosar penal nu a fost deschis, iar cazul s-a muşamalizat. După părerea mea, decesul a survenit în urma leziunilor corporale, iar strangularea a fost invocată pentru a închide cazul, fără o dezvăluire corectă a situaţiei. În prezent, sunt intimidată şi mi se spune să nu ridic această întrebare. Sunt obligată să tac. Solicit organelor de drept să se autosesizeze pe marginea cazului, să dispună exhumarea cadavrului şi efectuarea unei expertize complexe, care ar dezvălui motivele adevărate ale decesului fratelui meu”, se spune în scrisoarea adresată Procuraturii Generale, Procuraturii Anticorupţie, Ministerului Afacerilor Interne, Inspectoratului General de Poliţie, Centrului de expertiză legală şi ZdG, la 10 octombrie 2018.

Scrisoarea a fost semnată cu numele surorii decedatului. Ulterior, contactată telefonic, sora lui Manolache a negat orice legătură cu această scrisoare.

„Nu am pretenţii în privinţa cazului ăsta”

–Vreau să vă spun că eu nu am scris nimic, ne spune sora decedatului. Cineva a scris, semnând cu numele meu. Nu am nicio învinuire la cazul ăsta şi, vă rog frumos, înţelegeţi-mă, că eu nu am scris nimic şi nu vreau să comentez situaţia. Am fost la poliţie şi am scris cerere. Nu ştiu cui am făcut rău şi o să aflăm mai târziu care a scris din numele meu, dar eu nu am scris nicăieri şi nu am pretenţii în privinţa cazului ăsta. A fost spânzurat, atâta ştim şi nu am învinuiri, nimănui nu pot să spun.

–Dar nu aţi văzut vânătăi pe corp sau alte urme de violenţă la fratele dvs?

–Urme de violenţă pe corp nu au fost găsite la înmormântare. Nu, nu era nimic în privinţa asta.

–Fratele dvs câţi ani a lucrat acolo?

–Nu ştiu, nu sunt la curent.

–Dvs, nu mai ţineaţi legătura cu fratele dvs?

–Ţineam legătura, dar nu pot eu să dau detalii, vă rog înţelegeţi-mă că nu pot, a încheiat dialogul sora răposatului, rugându-ne să nu o mai deranjăm.

De vorbă cu angajatorul

Înainte de a se angaja la Grigore Curjos, stăpânul despre care se indică în scrisoare, Igor Manolache a lucrat timp de doi ani ca cioban la stâna vecină, la Gheorghe Filoti, 60 de ani. La stână purta de grijă celor zece vaci şi 100 de oi.

„Mă achitam cu el, când cu brânză, când un cârlan îi dădeam. Pe 20 aprilie, i-a fost ziua de naştere şi i-am dat un cârlan. Şi plus, el cam îi dădea cu cafea. Un kg de cafea nu-i ajungea pentru o săptămână. Şi bani îi dădeam – 1 500 de lei pe lună. A locuit cu mine, dar după asta m-a lepădat şi s-a dus dincolo (la Curjos)”, ne-a mărturit Gheorghe Filoti.

De ce a plecat?

Întrebat de ce a plecat de la ei la stâna lui Grigore Curjos, Filoti spune că, la mijloc, ar fi fost vorba despre o femeie. „L-au sunat şi i-au zis să se ducă acolo, că aveau şi o doamnă. Şi el mai mult pentru doamna ceea se ducea. La mine nu era aşa ceva, dar acolo… Şi iaca, după doamnă s-a dus şi a găsit şi locul de moarte şi tot.

Eu sunt precis că ea ştie tot ce s-a întâmplat acolo. Ileana o cheamă. Ştiu că el de două ori a vrut să fugă de acolo. Nu-i dădea salariul sau cine ştie ce. Eu i-am spus: „Rămâi aici, la noi, să lucrezi”. Dar el: „Că nu, că stăpânii au sunat la nişte bandiţi şi m-au sunat pe mine pe telefon că dacă plec de aici, apoi mă ucid. Şi dacă rămân la voi, şi voi o să aveţi probleme şi eu o să am probleme”. Cu vreo săptămână-două înainte să se întâmple asta (să fie găsit mort), am vorbit cu el. Atunci când el a fugit, l-au găsit, l-au bătut şi l-au adus înapoi. Pe urmă, când s-a întâmplat treaba asta, eu eram acasă, şi îl sună pe feciorul meu, că şi el lucrează aici, cu mine. Şi s-a întâmplat că era undeva aproape ora 4 şi îi sună băiatului meu şi îl întreabă: „Ce băutură i-ai dat că îi ţeapăn beat?” Şi nu trece nici 20 de minute şi sună şi zice că s-a spânzurat. Eu, deodată, am zis: „Gata, l-au ucis”. Aşa a şi fost. Că sora lui, când l-a înmormântat, stăpânul de aici nu s-a arătat nici la înmormântare, nici ajutoare, nici nimic. Trecuse 21 de zile şi eu le sun pe una dintre ele că aveam numărul de telefon şi zic ce s-a întâmplat acolo: „Nimic. A zis că o să ne dea de veste”. O început să plângă că el a fost ucis. Şi era cu capul umflat. O mână vânată. Coastele vinete. I-am zis: „Duceţi-vă şi scrieţi la poliţie cerere. Ele s-au dus şi ce le-ar fi făcut la poliţia ceea că pe urmă nu au mai vrut nimic. M-a sunat una şi a spus să nu o mai sun, că ele au copii şi li-i frică să doarmă în casă. A început să plângă. Mi-a zis că, dacă vreau, să mă ocup eu de treaba asta. Am fost şi am scris şi eu. Am fost la poliţistul de sector, dar nici o reacţie. Mi-a zis să nu ascult alcoolici ăştia. Alcoolici or fi, dar nu trebuie ucişi. Eu tot nu am fost la înmormântare, nici nu am ştiut cine îl înmormântează. De la poliţie de la noi nu a fost nimeni şi pe nimeni nu a întrebat. Nici pe doamna ceea pe care ei au ascuns-o”, ne destăinuie Feloti.

„La mine a lucrat doar trei săptămâni”

Grigore Curjos, ultimul angajator al ciobanului găsit mort, ne-a contactat chiar el la redacţie, după ce am discutat cu mama acestuia.

„L-au îmbătat cei de alături, la care a lucrat. A venit şi a spus: „După ce mulgeţi, să mă sculaţi să mă duc cu caprele”. Când s-au dus să-l trezească, el era gâtuit.

La mine, Igor a lucrat doar trei săptămâni. Înainte de asta a fost cioban la vecinii de alături, timp de doi ani. Îl băteau. Venea la mine iarna. Cerea de ţigări, de pâine. Eu îi dădeam. Pe urmă a venit la mine la muls, dimineaţa. Îi ajuta pe ciobanii mei. Şi unul din ciobanii vecini, de alături, l-au pârât, că a fost la mine, la muls. Stăpânul, unde lucra Igor, l-a bătut şi l-a dus la un văr de-al lui, la o altă stână, la Bădicu. Şi eu i-am spus lui Igor: „Când ai să pleci de la dânşii, să vii la mine”. Îmi plăcea cum lucrează el. S-a dus acolo la văr-su. Şi de la văr-su a fugit la un om la Larga. Acolo unde e născut el. Şi de acolo de la omul cela, m-a sunat pe mine: „Vină şi mă ia la lucru la tine”. El mai tare m-a sunat că nu avea unde trăi şi a spus că are casa dărâmată. A zis: „Dacă vrei, ai să mă plăteşti, dacă nu, măcar să am unde dormi, că nu am unde”.
El are două surori. Eu nu ştiu în ce relaţii erau. Nu era căsătorit, nu avea copii. El a stat şi prin puşcărie vreo opt ani, pentru furt. Şi eu l-am luat. A patra zi de lucru l-am achitat pe o lună de zile. L-am îmbrăcat şi i-am dat ce i-a trebuit. În timpul ăsta, până la deces, el nu băuse. Când a început să bea, i-am spus: „Măi, Igor, ai spus că nu ai să mai bei?”. El când bea, umbla cu glume de ale lui, dar şi cu furatul, uneori. Noi avem şi o harbuzărie şi el le ducea la ăştia la care a lucrat harbuji în schimb la băutură. Şi ei i-au spus, când au înţeles că lucrează la mine: „Dacă tu nu pleci de aici, eu fac ceva. Ori te înec, ori te ucid, ori ceva fac ca tu să nu fii aici”.

Că le era frică să nu-i fure pe dânşii. Şi înainte de moarte, îmi spuneau şi ciobanii mei: „Băi, în şir spune că el îşi face capătul, îşi face capătul. O zis că l-o săturat Mircea”. Mircea Felotii îi cel unde a lucrat el şi cel care a scris pe mine. Cu două zile înainte de moarte, el iar era beat. „Băi, m-o săturat, înţelegi? Nu-mi dă pace”. Şi i-am spus, lasă că mă clarific eu cu el. Stai aici la stână, nu te mai du la păscut şi eu mă clarific cu el. Şi a zis: „Lasă că o să-ţi spun, da o să fie târziu”. Şi, peste două zile, l-au găsit mort. În ziua ceea, până a muri, acolo l-au îmbătat. Eu i-am spus lui Mircea Filoti, că el din cauza lor a murit. Că eu sunt martor cum ei au vrut să-i taie o ureche. Igor şi aşa o ureche nu o avea. Eu treceam pe lângă cei de lângă dânsul şi ei strigau: „Dă să-i tăiem o ureche”, ca să vină la lucru la ei. Că dacă nu vin la ei la lucru, apoi, să plece de acolo, ca să nu-i fure.

Este anchetă, dar eu nu am idee de ce în scrisoarea ceea se spune că sora lui a scris. Noi, de fapt, am găsit-o pe sora lui şi ea zice că nu ştie nimic. Poliţistul de sector m-a chemat pe mine şi îmi spune că, iaca, sora lui a scris. Am căutat-o şi am întrebat-o: „De ce nu aţi scris când s-a întâmplat totul, dar după două luni?”.

A găsit-o şi poliţistul de sector. Ea a spus că nu a scris nimic. După asta, s-a aflat că a scris vecinul, tata lui Mircea, Gheorghe. El are peste 60 de ani. Că Mircea e mai tânăr, de vreo 30 de ani, şi se ascunde. Au scris ca eu să plec de acolo, că eu pe ei îi încurc. Întâi umblau ei. Mi-au bătut un cioban, au vrut să-mi otrăvească şi câinii. Noi suntem vecini cu stânele şi el nu vrea asta. Eu l-am întrebat pe Mircea: „Ce vrei de la mine, să plec de aici? Spune şi plec, dar nu umbla cu de astea”. El e acolo de 15 ani, dar eu de doi ani. Îl încurc, că el putea să se culce, să dea drumul la animale şi să nu aibă grijă de ele. Dar dacă am venit şi eu, sunt două stâni, două cârduri de animale şi ele pot să se amestece. Probleme. Până nu se rezolvă cu dosarul, eu nu plec nicăieri. Mai departe, anchetatorul vă va spune tot”, a spus Curjos.

Ancheta poliţiei – în desfăşurare

La Inspectoratul General de Poliţie Cahul, ofiţerul de presă Cristina Ciobanu ne-a anunţat că, la două luni de la decesul ciobanului în condiţii suspecte, cazul se mai investighează. Se discută şi se lucrează cu rudele. „Ele nu au plângeri în adresa poliţiei. Rudele vor fi informate despre rezultatele anchetei”. Ofiţerul de presă a menţionat că nu cunoaşte dacă va fi sau nu emis vreun comunicat de presă cu privire la acest caz la sfârşitul anchetei.