Goana după informaţii – sport naţional
Accesul la informaţie este principala problemă a jurnalismului de investigaţie din R. Moldova. În timp ce parlamentarii afirmă că legislaţia asigură jurnaliştilor toate pârghiile pentru a monitoriza activitatea guvernării, a funcţionarilor şi a demnitarilor, la modul practic, reporterii sunt nevoiţi să scrie sute de solicitări de informaţie pentru a afla răspunsuri la cele mai simple întrebări sau date care ar trebui să se găsească pe paginile web ale instituţiilor de stat. Libertatea presei în condiţiile unui acces tot mai restricţionat la informaţie a fost subiectul unei discuţii publice, organizate la 2 mai, în ajunul Zilei Mondiale a Libertăţii Presei, de către echipa Ziarului de Gardă, la care au fost invitaţi, în special, comunicatori ai instituţiilor publice, ai Guvernului, Parlamentului sau Procuraturii.
În cadrul evenimentului, jurnaliştii de la Ziarul de Gardă au adus circa 400 de scrisori pe care urmează să le expedieze la adresa tuturor autorităţilor publice centrale, inclusiv a întreprinderilor de stat, în care vorbesc despre dificultăţile privind accesul la informaţii şi cer să nu facă abuz de solicitări în scris.
„Cerem în mod repetat autorităţilor să nu facă aboz de solicitări de informaţii în scris, atunci când pot fi oferite răspunsuri în dialog direct, la telefon sau prin e-mail. Totodată, solicităm autorităţilor publice să se conformeze rigorilor de transparenţă şi să organizeze periodic, lunar sau chiar săptămânal, conferinţe de presă în cadrul cărora să răspundă tuturor jurnaliştilor, inclusiv jurnaliştilor de la instituţii de presă care nu se află în posesia politicienilor”, scriu jurnaliştii de la ZdG către cele circa 400 de adrese ale instituţiilor publice, precizând că „jurnalismul de investigaţie este cel mai complicat gen de jurnalism, dar şi cel mai necesar într-un stat cu un nivel înalt de corupţie. Reporterii de investigaţie au nevoie nu doar de abilităţi speciale, ci şi de timp să adune informaţii. Iată de ce, tergiversarea unui răspuns de la o instituţie publică compromite munca unui întreg grup de presă, care are în faţa sa sute de mii de consumatori media”.
De asemenea, ZdG a construit o „cuşcă” din ziare în care este ţinută presa, atunci când întrebările jurnaliştilor rămân fără răspuns.
„Vrem, totuşi, să dăm de înţeles autorităţilor R. Moldova că ni se cer solicitări de informaţii în scris atunci când nu este cazul, atunci când informaţia trebuie să fie publică, când este vorba despre informaţia referitoare la bugete, bani, interese, firmele miniştrilor şi deputaţilor, despre copiii miniştrilor angajaţi prin ministere sau prin ambasade. Deci, asta nu trebuie solicitat prin scrisoare. Trebuie să fie instituţia interesată să demonstreze o capacitate de transparenţă cât mai mare. 400 de scrisori este o muncă, este cheltuială pentru plicuri şi vreo zece copaci tăiaţi ca să facem hârtie pentru asta, pentru ca să sensibilizăm, să înţelegem că uneori muncim şi distrugem copaci în loc să comunicăm, fie la telefon, fie prin e-mail, fie să plasăm pe pagina web nişte informaţii”, a fost mesajul directoarei Ziarului de Gardă, Alina Radu.
Legislaţie bună, funcţionari cu semne de întrebare
Probleme de comunicare cu instituţiile statului a sesizat şi Igor Stoica, coordonator de programe la Amnesty International Moldova, organizaţie non-guvernamentală care apără drepturile omului: „Instituţiile statului, în special, Procuratura Generală, Consiliul Superior al Magistraturii şi Ministerul Justiţiei, sunt tot mai reticente, în sensul că tot mai puţin reacţionează, iar dacă reacţionează, atunci printr-un comunicat scurt neagă factologia pe care noi o prezentăm în acţiunile noastre publice”.
Avocata Tatiana Puiu a declarat că adresarea în instanţă pentru a obţine drepturile nu este o soluţie, deoarece impactul şi actualitatea informaţiei se diminuează după un an sau doi de tergiversare în instanţe.
„Mergem în instanţă pentru a constata violarea dreptului de acces la informaţie. În opinia mea, deşi am adoptat o lege cu 17 ani în urmă, totuşi asistăm la o situaţie fără precedent de restricţionare a dreptului de acces la informaţie. De regulă, se invocă secretul comercial, secretul de stat şi, mai nou, datele cu caracter personal. Acest lucru se întâmplă nu pentru că nu am avea o lege conformă cadrului comunitar, dar pentru că funcţionarii nu implementează cum ar trebui prevederile legale”, explică Tatiana Puiu.
Preşedintele Centrului de Resurse Juridice din Moldova, Vladislav Gribincea, afirmă că, prin definiţie, un funcţionar nu este predispus să ofere date de interes public, deoarece cu cât este mai transparent, cu atât este mai complicată viaţa sa de zi cu zi.
La rândul lor, comunicatorii Ministerului Justiţiei, Ministerului Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor, Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene şi Oficiului Avocatului Poporului au replicat că sunt nevoiţi să ceară jurnaliştilor solicitări de informaţii în formă scrisă doar atunci când datele de care are nevoie presa trebuie obţinute de la un anumit funcţionar, iar prelucrarea lor implică timp.
„Unele informaţii nu le putem oferi în aceeaşi zi din simplul motiv că eu, în calitate de comunicator, nu cunosc toate datele, cifrele, statisticile şi atunci sunt nevoită să mă adresez colegilor. Ei au şi alte atribuţii, alte funcţii, din acest motiv, este necesară o perioadă de timp”, a declarat Ecaterina Grigoreanu, ofiţer de presă la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor.
