[sondaj] Moldova, cu milionari şi muritori de foame
Calendarul-2017 e pe sfârșite. În câteva zile intrăm în Sfintele Sărbători de Crăciun (stil nou), după care vine Revelionul, în care obișnuim să ne luăm rămas bun de la anul care pleacă și căutăm să ne legăm gândurile și speranțele de anul care vine.
La cumpăna dintre ani: 2017—2018. Cum a fost? Ce va fi?
Alexandra Cann, Asociația Patronală APIUS
Trăim ani complicați. 2017 nu a fost un an deosebit. Nici căderi dramatice, și nici ascensiuni spectaculoase. Am avut probleme și le avem. Lucrul cel mai trist, știți care-i? Că lumea continuă să plece. R. Moldova pierde nu doar din forța de muncă, dar și din potențialul ei reproductiv. Iar asta e jale. În medie, 1% din populație pleacă zilnic din R. Moldova. Care și unde, dar tot mai mulți în Europa. Pleacă la mai bine, la viață după standarde. La noi guvernarea doar vorbește despre asta, cu toate că azi suntem mai aproape ca niciodată de Europa – dacă ar fi să ne unim cu România. Și foarte departe, dacă nu vom face-o. Ce va fi cu 2018? Deocamdată, știm că e un an electoral. Iar asta înseamnă că va fi unul complicat, cu promisiuni, pomeni electorale și cu foarte multe gogoși. Într-un an electoral guvernarea se ocupă de alegeri mai mult decât de problemele oamenilor.
Gheorghe Răileanu, primar de Cimișlia
2017 ne-a ținut departe de speranțe. Și de idealurile noastre naționale. Asistăm de un an la un ping-pong, în gol, între Dodon și Plahotniuc, Candu și Filip. Fac teatru. Guvernarea este mult mai dură în raport cu societatea și e posibil să devină și mai autoritară de la anul. Mă tem să nu ajungem la dictatura din perioada URSS, cu un singur partid și cu cel mai iubit președinte… Toți banii se învârt undeva la centru. Reforme pe care să le resimtă lumea în teritoriu – nu. Dezvoltare economică, condiții de viață, garanții sociale, investiții străine – nu. Am impresia că nu Europa investește in noi, dar noi investim in Europa, în Rusia și în alte părți, prin forța de muncă care pleacă încolo. Am ajuns că pleacă până și lumea care a încercat niște afaceri și s-a decepționat. Nu merge. Nu există niciun interes de sus. Am toată speranța că 2018 va fi altfel. E un an istoric și cred că va fi unul de cotitură. Nu știu dacă până la alegeri sau după, dar va fi, pentru că se simte o schimbare radicală de dispoziție în societate.
Ecaterina Mardarovici, Clubul Femeilor „50×50”
2017 a fost după cum îl simțim fiecare. Ne-am așteptat la mai mult, după câte promisiuni s-au făcut, dar avem ceea ce se vede. La oraș mai puțin, dar la sate e groază. Zace lumea în mizerie și sărăcie de le cade pielea de pe oase și nu-i ajută nimeni. Regretul cel mai mare care ne-a dat de știre în 2017 a fost că în 2016 am ratat șansa să alegem o femeie președinte. Dodon e președinte pentru el, la fel ca și PD partid de guvernământ tot pentru el. Regretabil că în 2017 s-a făcut foarte multă justiție televizată, care nu e justiție, ci reglări de conturi. Justiția trebuie făcută în sălile de judecată. Posturile TV, controlate politic se transformă tot mai mult într-un fel de killeri. Răul cel mai mare al anului 2017, pe lângă scumpiri, exod, corupție și alte rele, este ”votul mixt”. Cu sistemul mixt nu ne așteaptă nimic bun în 2018. Va fi un an electoral, dominat de interese politice, cu promisiuni prea frumoase ca să fie și adevărate. Dacă vom avea un alt parlament, înseamnă că în R. Moldova nu este totul pierdut, în caz contrar lucrurile se vor complica.
Grigore Plămădeală, artist plastic
Să nu ne facem iluzii prea mari legate de 2018, pentru că iluziile mari nasc deziluzii și mai mari. Pe noi parcă ne întreabă cineva ce vrem? Cum nu ne-au întrebat în 2017, așa nu o să ne întrebe nici în 2018. Ei s-au rupt de noi. Nu avem ce aștepta de la ei. Sunt niște bandiți de drumul mare. Unde-i Kroll-2, că se termină anul. Au promis că îl publică, că vom afla numele hoților și că banii vor fi întoși în haznaua statului. Își bat joc de lume. Niște antihriști, alde terchea-berchea. 2017 pleacă, ca și ceilalți care au fost, fără schimbări în bine pentru omul simplu. Îi tot auzim că fac reforme. Unde-s? Că dacă din aceste reforme nu se simte o schimbare în viața omului, degeaba se fac ele. Avem alegeri în 2018. Trebuie să vedem ce facem: alegem un nou parlament sau votăm re-unirea cu România. „România Nouă și nu vouă”, asta trebuie să cerem.
