Ilaşcu vs Guvernul
Drept de călătorie în UE pentru liderii transnistreni
O nouă poziţie a conducerii Guvernului R. Moldova în legătură cu interdicţia impusă unor conducători ai regimului de la Tiraspol de a călători în ţările UE a fost anunţată de către Victor Osipov, viceprim-ministru pentru Reintegrare. El a prezentat în faţa diplomaţilor UE iniţiativa de a suspenda, pentru 6 luni, această interdicţie. Demersul este strict condiţionat de cerinţa ca partea transnistreană să demonstreze progrese în eliminarea unor probleme stringente, inclusiv a celor care au motivat sancţiunile aplicate de Consiliul UE.
Conform poziţiei exprimate, dacă nu vor fi obţinute efectele scontate, în particular reluarea negocierilor politice, progresul în soluţionarea problemelor şcolilor moldoveneşti cu studiere în grafie latină, eliminarea obstacolelor din calea liberei circulaţii a oficialilor şi diplomaţilor, interdicţia de călătorie ar urma să fie reactivată.
Osipov a invocat pentru această iniţiativă o anumită tendinţă pozitivă în comportamentul reprezentanţilor transnistreni: relansarea întrevederilor informale în formatul „5+2” pe 6 noiembrie la Viena şi 9 noiembrie la Tiraspol; reluarea dialogului bilateral la nivel de reprezentanţi politici în vederea soluţionării problemelor cu care se confruntă populaţia de pe ambele maluri ale Nistrului. S-a ţinut cont şi de faptul că reprezentanţii miliţiei transnistrene au participat împreună cu cei ai poliţiei moldoveneşti la un seminar organizat pe 7-9 noiembrie de Misiunea OSCE în Moldova, dând dovadă de un spirit cooperant, de înţelegere asupra continuării activităţii grupurilor de lucru pentru întărirea încrederii, de abordare constructivă a asigurării accesului ţăranilor la terenurile lor agricole de după traseul Rîbniţa-Tiraspol etc.
Vicepremierul s-a referit şi la necesitatea actualizării listei persoanelor vizate de măsurile restrictive ale UE, în particular prin excluderea persoanelor ce nu mai deţin funcţii administrative înalte.
Comunicat, Guvernul R. Moldova
Criminalii trebuie traşi la răspundere
Ilie Ilaşcu
În ultima vreme nu prea m-am „amestecat” în politichia moldovenească. Dar, de această dată, nu am putut să tac! M-a indignat foarte mult poziţia lui Victor Osipov din Guvernul Filat, prin cererea de justificare a ridicării interdicţiei de a călători liber în UE pentru criminalii de la Tiraspol, cerere care a fost adresată Uniunii Europene.
Nu cred ca Victor Osipov, precum şi Vlad Filat (care presupun că i-a aprobat iniţiativa) să nu cunoască faptul că cei din conducerea separatistă de la Tiraspol sunt doar nişte marionete ale Moscovei, în totalitate dirijaţi, finanţaţi şi susţinuţi de Federaţia Rusă. Toţi sunt cetăţeni ai Federaţiei Ruse şi angajaţi cu acte în regulă ai serviciilor secrete ruse. Să nu se cunoască faptul că aceşti criminali de război de la Tiraspol au comis crime împotriva propriului popor, popor pe care azi au onoarea să-l conducă?
Am auzit un zvon că în Basarabia fabula cu cei 30 de arginţi este foarte populară, dar că aici s-au devalorizat şi aceste monede biblice, or, „TAXA lui IUDA”, care se percepe pentru trădarea aproapelui aici, cică poate fi şi de 20, 10 sau chiar 5 arginţi. De aceea, vreau doar să le reamintesc tuturor câteva lucruri:
1. Nu exista noţiune de „Transnistria”, există „raioanele de Est ale R. Moldova”.
2. În 1991-1992 nu a fost un conflict (militar, interetnic, fratricid, dintre cele doua maluri ale Nistrului, între Chişinău şi Tiraspol, între naţionaliştii români şi cazacii transnistreni şi alte multe născociri ale serviciilor secrete ruse şi ale aparatului propagandistic rusesc), ci a fost: UN RĂZBOI MOLDO-RUS. Un război de agresiune militară al Federaţiei Ruse asupra tânărului stat R. Moldova, stat, care la acea vreme era recunoscut de aproape întreaga comunitate internaţională, inclusiv şi de către Federaţia Rusă. Moldova la acea vreme nu avea ARMATĂ NAŢIONALĂ.
Astfel, atunci, R. Moldova şi-a propriul teritoriu, cu forţele care au fost adunate în grabă: poliţie, voluntari şi câteva unităţi speciale ale Ministerului Securitaţii Naţionale (în luna mai 1992 abia au apărut câteva batalioane ale Armatei Naţionale neinstruite şi prost înarmate).
3. Federaţia Rusă, după ocuparea teritorială, prin forţa armelor, a raioanelor de Est ale R.Moldova, a impus un regim separatist de ocupație, pe care îl dirijează, îl finanţează şi îl apără cu ajutorul Armatei regulate a F. Ruse. Acest regim de ocupaţie din stânga Nistrului apăra şi promovează doar interesele militare, economice şi geopolitice ale Rusiei. Menţinerea sub ocupaţie a acestui teritoriu, care aparţine, prin Drept Internațional, de Facto şi de Jure, Republicii Moldova – împiedică înaintarea democraţiei în această zonă estică a Europei. Anume realităţile din această fâșie de pământ, pe care unii o mai numesc şi Transnistria, frânează integrarea R. Moldova şi a Ucrainei în comunitatea Euroatlantică. Mai mult, aceasta impune statelor NATO luarea măsurilor necesare pentru apărarea teritorială a statelor Europei şi în primul rând a României de o eventuală agresiune din Est. Deci Republica Moldova, ca „donator” de teritorii rebele în ocupaţia F.Ruse, devine fără voia sa un teritoriu ostil Europei, inclusiv României. Rezolvarea problemei revine în totalitate statului R.Moldova, căci Europa nu poate veni să impună prin forţă democraţia în teritoriile altui stat. Repet (a câta oară!): Dragoste (Europeană, Românească) cu forţa – nu se face. Dacă s-ar face (cum a făcut-o Federaţia Rusă în 1992), s-ar numi viol. Cetăţenii ar trebui să decidă ce e de făcut, căci au mai rămas vreo 2-3 milioane de oameni în R. Moldova… În 5-7 ani vor fi foarte puţini.
Iată care consider că sunt principiile de rezolvare a problemelor vitale şi strategice ale R. Moldova, de la care nici un politician, nici un cetătean nu au dreptul să se abată:
1. Determinarea, prin Legea Supremă, a direcţiei de dezvoltare a statului moldav. Actuala Constituţie a R.Moldova conţine multe ambiguităţi, îndeosebi în doctrină. E o claritate la jumătate: „I vaşim, I naşim”.
2. Rezolvarea problemelor raioanelor de Est ale Republicii Moldova doar prin :
– revenirea teritorială şi administrativă la situaţia din 1 ianuarie 1990. Fără autonomie.
– tragerea la răspundere penală a criminalilor de război care au dus la dezmembrarea temporară a R.Moldova, inclusiv a celor de la Chişinău care au trădat interesele ţării;
Doar după rezolvarea acestor probleme, R.Moldova ar putea apela deschis la structurile Euroatlantice, beneficiind de susţinerea întregii comunităţi internaţionale.