„Mi-am pierdut fiul. Nu există durere şi tragedie mai mare pentru părinţi”

La 2 martie, curent, s-au desfăşurat mai multe acţiuni dedicate Zilei Memoriei, în cadrul căreia au fost comemoraţi cei căzuţi pentru apărarea integrităţii şi suveranităţii R. Moldova. Conducerea statului, combatanţi ai conflictului armat de pe Nistru, toţi cei care nu uită durerea prin care a trecut R. Moldova au depus flori la monumentul „Maica îndurerată”, de la Complexul Memorial „Eternitate”.

„În 1992, în războiul de pe Nistru, R. Moldova a luptat împotriva Rusiei. Trebuie să spunem răspicat: am purtat un război de apărare a ţării cu rămăşiţele unui imperiu”, a declarat preşedintele Nicolae Timofti. Potrivit lui, scopul de bază al „agresorului” (Rusiei, n.r.) a fost menţinerea R. Moldova într-un climat de instabilitate, care să nu-i permită să se dezvolte în armonie cu statele europene. „N-a fost doar o confruntare armată, ci şi una politică, cu un stat care repetă în zilele noastre un scenariu similar în Ucraina”, a subliniat Nicolae Timofti.

„Nu vă limitaţi doar la marşuri şi mese de pomenire, o dată pe an”

„Războiul de pe Nistru a fost reacţia Federaţiei Ruse la refuzul R. Moldova de a accepta „ţarcul comunist”, care se numea URSS. Rusia a organizat, a înarmat, a dirijat şi a participat la conflict, după cum procedează acum şi în Ucraina”, ne-a spus Alexandru Gorgan, colonel în retragere.

Veteranii s-au arătat nemulţumiţi de atitudinea autorităţilor faţă de ei. „Mulţi au murit, mulţi i-au pierdut pe cei dragi, unii au fost schilodiţi, dar tot ce am făcut a fost pentru familie şi ţară, pe care au vrut să o vadă suverană, integră. Însă, conducerea statului îşi aminteşte de noi doar pe 2 martie. Ne simţim uitaţi şi singuri”, spune un veteran, sprijinindu-se de cârja care-l ajută să se deplaseze după ce şi-a pierdut un picior în războiul de pe Nistru.

„Venim cu un apel către autorităţile centrale şi locale: nu vă limitaţi doar la marşuri şi mese de pomenire o dată pe an. Copiii noştri şi-au sacrificat vieţile ca R. Moldova să prospere, să aibă un viitor frumos. Cu ce ne-am ales? Au trecut 23 de ani de la război, dar Rusia continuă să fie prezentă în societate şi în politică. A trecut un sfert de veac greu, plin de suferinţă şi dezamăgiri. Oamenii au fost aruncaţi dintr-o extremă în alta, implicaţi în scandaluri, reglări de conturi”, s-a arătat indignată Nionela Popovici, o mamă care şi-a pierdut fiul în războiul de pe Nistru.

De ce am luptat? Ce am obţinut?

„Au trecut 23 de ani de la încheierea războiului, dar rănile mai sângerează în inimile celor care şi-au pierdut copiii, părinţii, soţii. Deşi au murit, iar unii au fost răniţi în războiul pentru integritate, nici astăzi nu am obţinut independenţa şi integritatea teritorială. De ce am luptat? Ce am obţinut? Ne doare să vedem poziţia Moscovei, care şi acum alimentează separatismul de la Tiraspol”, a declarat Eduard Maican, preşedintele Uniunii Veteranilor Războiului pentru Independenţă.

„Mi-am pierdut fiul. Nu există mai mare durere şi tragedie pentru părinţi”, ne-a spus un bătrân cu lacrimi în ochi, depunând flori la piatra pe care e inscripţionat şi numele fiului său, răpus în războiul din 1992.

Conflictul armat de la Nistru a început la 2 martie 1992. Acordul de încetare a focului a fost semnat la 21 iulie 1992 de către R. Moldova şi Federaţia Rusă. Potrivit autorităţilor de la Chişinău, în conflictul armat de la Nistru şi-au pierdut viaţa 287 de persoane, circa 40 au fost date dispărute, alte 3500 au fost mutilate. Ziua comemorării victimelor războiului de la Nistru a fost institută la 2 martie 2010, printr-o decizie votată în Parlament.