Maria Gheorghiu: „Cântecele mele sunt scrise cu sângele meu”

452-maria-gheorghiuLa doar trei ani a început să studieze baletul. Apoi, şi-a descoperit talentul muzical. Deşi s-a lansat târziu pe piaţa artistică din România, a reuşit să se afirme pe scene importante nu doar în ţară, ci şi peste hotare. Maria Gheorghiu s-a născut la Reşiţa. Harul artistic l-a moştenit de la părinţi şi bunici. A urmat Şcoala de Muzică timp de opt ani, studiind oboiul, pianul şi vioara. A intrat apoi în corul de cameră „Mioriţa”, unde a evoluat pe parcursul a zece ani, sub atenta observare a dirijorului Doru Morariu. Maria a intrat în Cenaclul Atheneum din Reşiţa, recitând propriile poezii. A învăţat singură să cânte la chitară, „furând” de la colegii de scenă tehnici de mânuire a instrumentului.

Cariera muzicală

Maria Gheorghiu s-a lansat târziu pe piaţa artistică din România, însă a reuşit să colaboreze cu oameni memorabili, printre care Leopoldina Bălănuţă, Ştefan Iordache, Ovidiu Iuliu Moldovan, Dorel Vişan, Eusebiu Ştefănescu. A colaborat şi cu personalităţi din afarăi, cum ar fi Dominique Voquer şi Anette Baneville, Patricio, dar şi cu orchestra Filarmonicii din Kiev. Din 2008, a susţinut numeroase spectacole cu trupa „Atelier”. În prezent, în toate apariţiile sale pe scenele din România este acompaniată de Radu Graţianu.

A reuşit să cucerească publicul, obţinând diverse trofee la majoritatea festivalurilor de gen din ţară, iar în 1993, a obţinut Premiul I la Festivalul Naţional de Muzică Folk „Om Bun”. Doi ani mai târziu, în 1995, şi-a scos primul album – „Lacrimi în flăcări”, după care au urmat „Canon şi Maria Gheorghiu” (1997), „Pe la case luminate” (album de colinde, 1998), „Floare de vârtej” (1999), „Pe la case luminate” (reeditat, 2002), „Timp netrăit” (2004), „Floare de vârtej” (reeditat, 2007), „Curcubeu” (2010), pentru ca, în 2013, să vadă lumina zilei albumul „Om Bun”.

„De la o vreme am început să număr altfel clipele, orele, zilele, anii. Nu ştiu de ce, poate doar pentru că, în ultimul timp, am pierdut iremediabil câţiva oameni dragi, de a căror prezenţă nu am ştiut să mă bucur îndeajuns atunci când se putea”, mărturiseşte Maria Gheorghiu pe blogul său mariagheorghiu.com. Zilele de sărbătoare preferă să le petreacă alături de oamenii apropiaţi, cei pe care şi-i doreşte să-i aibă în preajmă, cei cărora „le pot oferi ce am eu mai bun şi mai frumos şi, bineînţeles, să mă încarc, la rândul meu, cu ceea ce au ei mai bun şi mai frumos”, remarcă artista. Totodată, recunoaşte că destinul n-a protejat-o nici de ignoranţa unora, nici de ipocrizia altora, pentru ca, în final, să descopere, totuşi, „frumuseţea umană”.

Nu am făcut niciodată o ierarhizare a scenelor pe care am cântat

„Multă vreme am trăit acut sentimentul că sunt doar „mierlă fără folos”. În timp, am realizat că locul în care trăiesc este „cea mai frumoasă grădină a raiului”, în care, dacă vreau cu adevărat, poate să înflorească şi „floarea mea de vârtej”, susţine Maria Gheorghiu. Destinul muzicii folk îl vede în strânsă legătură cu propriul său destin. Cântecele sale reprezintă viaţa sa. „Sunt scrise cu sângele meu, cu bucuriile şi tristeţile mele, şi în ele se regăsesc aceia care mai au chef să stea de vorbă cu ei înşişi fără teama de a deveni ridicoli în faţa semenilor”, mărturiseşte artista pe mariagheorghiu.com. Muzica a devenit, pentru ea, o formă de supravieţuire, un refugiu atunci când simte că nu mai încape în lumea reală.

A învăţat, în decursul anilor petrecuţi pe scenă, că definitorie pentru un artist este comunicarea cu publicul, faptul că trebuie să îi convingă de sinceritatea gestului său artistic, să le dea ocazia să se regăsească în cântecele sale şi, cel mai important, să ştie că el este acolo, pe scenă, pentru ei, nu pentru sine. „Nu am făcut niciodată o ierarhizare a scenelor pe care am cântat, pentru că nu scena cu numele ei este importantă, ci actul artistic în sine. Are vreo importanţă că ai cântat pe scena Filarmonicii din Kiev sau în nu ştiu ce sală mare de concerte din Paris, Madrid, Roma sau Chicago atâta vreme cât nu ai reuşit să convingi, să simţi publicul vibrând cu tine la fiecare notă, respiraţie sau tăcere?”, se întreabă Maria Gheorghiu.
Pe 21 decembrie, pe scena Filarmonicii Naţionale „Serghei Lunchevici”, Institutul Cultural Român va prezenta un Concert de Crăciun, „Pe la case luminate”. Publicul va avea posibilitatea să se delecteze live cu vocea Mariei Gheorghiu.


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.