Principală  —  Reporter Special  —  Oameni   —   Lecţii de la profesoara anului…

Lecţii de la profesoara anului 2017

A ştiut că va fi profesoară din clipa în care a păşit treptele Liceului Teoretic „Ion Pelivan” din Răzeni, Ialoveni, localitatea sa natală. Diriginta, Nina Luchian, a contribuit la formarea caracterului şi atitudinii de astăzi, iar de la profesoara de limbă şi literatură română, Nina Nicula, a preluat felul de a se exprima şi a-şi impune prezenţa.

După absolvire, urma să ia una dintre cele mai importante decizii – o profesie care să reflecte personalitatea şi să dicteze cursul vieţii. Pentru că, pe parcursul anilor, îndrăgise şi biologia, bătălia cea mare se dădea între medicină şi filologie, chiar dacă părinţii nu erau entuziasmaţi de a doua specialitate. „Când am mers să depunem pachetul de acte, tata a oprit lângă Institutul de Medicină de atunci şi mi-a zis să decid ce voi învăţa. I-am spus hotărâtă că voi studia la Universitatea Pedagogică „Ion Creangă”. Aşa a şi fost”. După cinci ani de studii, tânăra care credea că lumea îi aparţine, a început cariera la Liceul Teoretic „Ginta Latină”. După concediul de maternitate, a predat şi la Liceul privat „Paleta”, după care şapte ani i-a dedicat Liceului „Gaudeamus”. Participarea cu elevii la o conferinţă internaţională din Sankt-Petersburg a făcut să fie observată de directorul adjunct, Natalia Bulat, al instituţiei unde activează şi acum. Liceul Teoretic „Gheorghe Asachi” a fost o nouă provocare pentru ea. Lecţiile de română care trebuie predate unor clase de 35-40 de elevi, lucrul în două schimburi, proiecte nesfârşite au determinat calea sa spre succes. „Experienţele anterioare au fost un fundament. Un an a fost suficient pentru a percepe ritmul, a forma propriul stil de predare şi a stabili o relaţie cu elevii”, spune profesoara anului. În familia Marianei mai sunt 15 profesori –rude de pe linia mamei. „Întâlnirile de familie s-au transformat în consilii pedagogice”.

Lecţii de la profesoara anului

În cei 20 de ani de muncă, Mariana Pârţac a învăţat că, în viaţă, e important să-ţi stabileşti priorităţile. „Nimic mai important decât familia şi copilul tău. Iar când vorbesc de copii, mă refer şi la elevii mei”. În clasele sale, noţiunea de notă nu constituie un calificativ a ceea ce eşti ca om. Nota este pentru răspuns, iar mai important este calificativul de personalitate. În acest mod, elevii cresc de la o zi la alta. „Nu încercăm să ne comparăm cu alţii şi nu este important să ai 10 pe linie. Important e să ai note foarte bune, dar şi să fii bun într-un anumit domeniu. Dacă sunt bun la profil real, celelalte materiale le trec bine”, explică încrezătoare Mariana Pârţac. Profesoara ne convinge că trebuie de eliminat elementul demonstrativ. „Nu poţi să te lauzi că ai note bune, dar nu ştii să te exprimi. Comunicarea e cea mai importantă reuşită în cariera mea”.

Din 2013, este autoarea unui proiect de lectură „Lecturiada Publică pentru juniori şi seniori”, la care, anual, participă peste 250 de persoane. În fiecare săptămână, elevii citesc până la 50 de foi dintr-o carte, apoi într-un mod interactiv analizează spiritul de obsevaţie. Profesoara pune accent pe discursurile ad-hoc, când elevii au un minut pentru pregătire şi altul pentru expunere şi dezbateri. De exemplu, la „Bătălia cărţilor”, elevii au diferite cărţi ale aceluiaşi autor şi trebuie să îşi convingă oponentul, de ce cartea sa merită să fie citită. Mai mult, tinerii înregistrează vocea acasă, iar la orele de română analizează dicţia şi tonalitatea. Cât despre scris, elevii învaţă cuvinte noi la fiecare lecţie şi completează algoritmul care îi ajută să înţeleagă la ce mai au de lucrat. „Am impresia că lecţia de română durează doar 10 minute. Dacă cineva nu reuşeşte, excelează la următoarea oră”.

Mariana consideră că introducerea camerelor de luat vederi la proba de bacalaureat a responsabilizat atât cadrele didactice, cât şi elevii, care sunt mai motivaţi. Totodată, cea mai bună lecţie de limbă şi literatură română e cea despre omenie. „Învaţ elevii că a greşi e omeneşte, dar mai uman este să recunoşti greşeala şi să o remediezi la timp, să îţi ceri scuze în faţa elevului şi el va face la fel, în situaţii similare”.

Cum e să câştigi concursul „Pedagogul anului 2017”

„Nu m-am gândit nicicând că aş putea participa la un asemenea concurs. Administraţia a făcut un control, a înaintat un grup de profesori. Aşa am ajuns să particip”, îşi aminteşte Mariana despre munca depusă pe parcursul a două luni de concurs. Profesoara a susţinut 14 probe, şapte dintre care la etapa municipală şi alte şapte la cea republicană. Participanţii trebuiau să prezinte un dosar cu proiecte de zi, de lungă durată sau chestionare. A urmat interviul de performanţă în faţa camerei de luat vederi. Una dintre întrebări a fost: dacă aţi venit la lecţie şi elevii clasei a XII-a nu sunt, ce faceţi în calitate de dirigintă şi profesoară. Pârţac mai spune că, deşi nu sunt probleme cu absenţele, este categorică cu întârzierele. Cei care întârzie – nu intră, ci aşteaptă pauza.

Alte probe au fost: lecţia publică cu copii necunoscuţi, discursul, diferenţa dintre instruire şi educaţie, tema de acasă – discurs în numele viitorului şi prezentarea unui video de şapte minute despre activitatea pedagogică. Mariana Pârţac a fost desemnată câştigătoarea titlului „Profesoara anului 2017” dintr-un număr de 53 de pedagogi care au participat la etapa republicană. La etapa municipală a primit un premiu de 10 mii de lei, iar la cea republicană – 50 de mii. Susţine că va investi în activitatea profesională şi în familie. Pentru a supravieţui cu salariul de pedagog, în fiecare weekend face meditaţii. „În loc să petrec timpul cu familia, fac lecţii de dimineaţă până seara”. Chiar şi în pofida acestuit fapt, nu ar renunţa la activitatea în pedagogie. „Sunt fericită pentru că am recunoştinţa copiilor. Sunt mai puţin fericită când merg să achit facturile, dar important este ca munca să-ţi aducă plăcere şi bucurie. Motivaţia vine din interior, ori o ai, ori nu”. În schimb, o problemă în faţa căreia rămâne resemnată este că tot mai mulţi pleacă peste hotare. „Mi se pare uneori că sunt la o fabrică şi pregătesc cu dedicaţie elevi, iar aceşti elevi pleacă şi uită să mai revină”. Totodată, profesoara zice că a însuşit şi această lecţie şi se bucură de departe de toate realizările discipolilor.