Ion Cârchelan: „Pictez în fiecare zi, fără să aştept să vină muza”

Picturile sale în acuarelă sunt îmbinări fine de culori care redau cele mai frumoase momente din viaţa de la ţară, viaţa urbană, străzile pe care plouă mărunt şi oameni care păşesc prin băltoace şi ies din ceaţa densă care învăluie R. Moldova. Peisajele moldoveneşti i-au realizat visele: numeroase expoziţii în străinătate şi premii profesionale, care l-au convins că viaţa din Moldova merită pictată.

Ion Cârchelan este un acuarelist mult mai cunoscut şi apreciat în străinătate decât la el acasă, dar acest lucru nu îl face să-şi iubească mai puţin ţara. În picturile sale regăseşti locurile copilăriei, parcă rupte din poveştile basarabene, unde lucrurile urâte nu se pot întâmpla.

„Pictam la viteză”

S-a născut la Nisporeni, unde a absolvit şcoala de pictură pentru copii. „Desenam mult când eram mic. La început erau doar nişte mâzgăleli. Într-o toamnă ploioasă am mers şi la şcoala de pictură. Am trecut atunci şi un examen. Îmi amintesc că ne-au pus să desenăm un ulcior şi un măr… Oare cine nu s-ar fi descurcat să deseneze asta?” spune pictorul şi zâmbeşte, când amintirile din copilărie dau năvală.

După aceasta şi-a făcut studiile la Şcoala republicană de artă „I. Repin”. De acolo a deprins tehnica de pictare în acuarelă, ud pe ud. „Această tehnică este una absolut deosebită: se umezeşte hârtia şi aplici culorile la viteză, până hârtia nu se usucă”, susţine artistul.

După armată, a fost doi ani profesor de artă plastică. Însă, în acea perioadă era un pictor practic nerecunoscut în R. Moldova. Ca să-şi întreţină familia, artistul îşi expunea lucrările la piaţa de tablouri din preajma Teatrului „Mihai Eminescu”.

„Practicam pe atunci şi miniatura, încercând să pictez cât mai mult. Asta m-a ajutat să supravieţuiesc, pentru că pictam la viteză. Făceam miniaturi, lucrări mici pe care le duceam la toate magazinele din Chişinău. Nu mă gândeam la arta mare, ci voiam doar să fac un ban, căci era sărăcie totală în ţară. Şi spre surprinderea şi bucurtia mea ele se vindeau bine”, ne spune artistul, care astăzi expune în prestigioase galerii din SUA şi alte ţări.

„A fost o întâmplare…”

În anul 2000, o americancă a trecut prin piaţa unde Ion îşi vindea picturile şi a cumpărat de la el o lucrare cu o curte ţărănească. Ajungând acasă, femeia a arătat achiziţia şi surorii sale, care tocmai îşi deschisese un salon de mobilă şi covoare vechi din ţările asiatice. Acesteia i-a plăcut mult peisajul pictorului şi a decis să vină în R. Moldova ca să-l cunoască şi să cumpere de la el mai multe lucrări. Tot atunci i-a propus să organizeze o expoziţie personală în SUA. „Totul a fost o întâmplare fericită… Astfel, ea a devenit impresarul meu şi acum este cea care se ocupă de organizarea expoziţiilor mele pe teritoriul Statelor Unite ale Americii”, relatează Cârchelan.

În 2001, a fost invitat pentru prima sa expoziţie în SUA, care însă, din cauza tragediei din 11 septembrie, a fost amânată. Astfel, la 7 decembrie 2002, Ion Cârchelan a plecat pentru prima dată în America, pentru a participa la o expoziţie personală în Marshal Gallery, din Carolina de Nord. În zece zile, şi-a vândut 36 din 80 de lucrări. „Era prima mea expoziţie personală. Aveam mari emoţii. Vă daţi seama, la 35 de ani să ai prima expoziţie personală şi încă în străinătate, atât de departe de casă. A fost un succes şi presa de acolo a scris despre eveniment. Astfel, m-au cunoscut şi alţii şi am fost invitat la David Gibson`s Gallery din Virginia. După aceasta s-a pornit toată euforia. Cam la fiecare un an – doi plecam în SUA ca să prezint câte o expoziţie personală”, ne povesteşte pictorul.

„Moldovenii sunt talentaţi, dar le este frică de necunoscut”

Pentru a face o pictură are nevoie de câteva zeci de minute, dar uneori şi de câteva zile. Condiţia de bază este să fie concentrat, iar pe fundal să răsune jazzul. „Ador jazzul, pentru că are un ritm aparte, ce mă inspiră”, zâmbeşte cu timiditate artistul.

„În picturile mele nu folosesc deloc creionul, de aceea ele par atât de fine şi cu cele mai mici detalii. Acuarela este minunată. Ea îţi oferă toată libertatea să desenezi absolut orice. Libertatea pe care o poţi controla şi modela… Acum îmi place foarte mult să pictez delta Dunării, peisajul nostru rustic, copiii, dar şi peisajul urban”, recunoaşte Ion Cârchelan.

El spune că secretul succesului şi al picturilor nemaipomenite este munca de zi cu zi. „Mă trezesc dimineaţă şi la ora 8.00 intru în atelier. Pictez în fiecare zi, fără să aştept să-mi vină muza. De fapt, consider că ideea aşteptării unei muze nu este decât un moft. Pictura este o muncă grea. Trebuie să munceşti de dimineaţa, de parcă ai merge zi de zi la serviciu. Da, sunt unele zile când nu reuşesc să pictez ceea ce vreau. Atunci îmi iau aparatul şi mă duc să fotografiez pentru eventuale lucrări”, ne spune artistul, care, în 2011, a participat la Bienala din Chianciano Terme, Italia. „Au fost 1600 de doritori de a participa la Bienală, dintre care au fost selectaţi 160, printre care am fost şi eu. Am luat premiul III, oferit de Confederaţia Criticilor de Artă Europeni”, spune pictorul, ale cărui lucrări au fost expuse în foarte multe ţări ale lumii. „Moldovenii sunt talentaţi, dar am impresia că mereu le este frică să facă un pas spre necunoscut. De aceea şi au de pierdut”, suspină bărbatul.

Pe lângă pictură, Ion Cârchelan lucrează şi la o afacere de familie, de confecţionare a lumânărilor aromatice, pictate manual. „Ideea afacerii ne-a venit după ce fiica a adus de la Iaşi câteva lumânări aromatizate. Ne-a plăcut şi ne-am propus să încercăm să facem şi noi, şi cu această idee am aplicat la un incubator de afaceri deschis la Nisporeni, din fonduri europene”, ne povesteşte cu entuziasm pictorul despre afacerea sa de familie, pe care a numit-o „Culorile luminii”.