“Şefa agenţiei vorbea de Dumnezeu, dar am ajuns în colibă”

Grigore C., student la drept, a decis să plece să muncească peste hotare pentru a-şi achita contractul de studii, dar şi cheltuielile de întreţinere, întrucât starea financiară a părinţilor săi la acel moment era una gravă. În aprilie 2009 el a apelat la serviciile agenţiei de angajări peste hotare “Elegricon” S.R.L. În schimbul sumei de 1000 de euro, solicitată de agenţie, Grigore urma să lucreze în Polonia la culesul căpşunelor, cu un salariu de circa 800 de dolari pe lună.

“Nu aveam dubii că s-ar putea întâmpla altceva decât ceea ce mi-au promis. Şefa agenţiei părea o femeie cumsecade, folosea des în discuţie numele lui Dumnezeu, în birou erau icoane, candele”, îşi aminteşte Grigore.

Din momentul obţinerii vizei, problemele au început să se ţină lanţ de băiat. La traversarea frontierei de stat cu Ucraina, vameşii ucraineni au estorcat din el bani pentru că nu avea asupra sa livretul militar. Grigore spune că ar fi putut lua livretul cu sine, dar a fost asigurat de agenţie că nu are nevoie de el. “Am ajuns în Polonia. Acolo, însă, nu m-a întâlnit nimeni. Am telefonat atunci persoanei care trebuia să mă întâmpine la gară. Mi-am dat seama că era doar un muncitor moldovean căruia eu i-am adus vin şi brânză din Chişinău. Asta, de fapt, era toată legătura dintre noi. Într-un sfârşit, am dat de angajatorul care urma să mă ia la lucru. Acesta, însă, mi-a spus că invitaţia mea e falsă şi că n-are nevoie de muncitori. Aşa am rămas în mijlocul pădurii, la circa 40 km de capitală şi 15 km de cea mai apropiată localitate. Mi-am făcut colibă, am ascuns genţile acolo, mă spălam într-un râu, am încercat să prind şi peşte. Mâncam 1 kg de crenvurşti şi o pâine în două zile, ca să cheltuiesc în medie circa 45 de lei pe zi. Nu lucram, iar banii de acasă se terminau deja. Bine că nu fumez şi nu trebuia să dau bani şi pentru asta”, îşi aminteşte Grigore.

“Trăia în garaj, muncea pe câmp”

Băiatul a locuit timp de 2 săptămâni în pădure, zilnic făcând naveta la Varşovia, capitala Poloniei, pentru a căuta un loc de muncă. Ulterior, a găsit un loc de cazare la o mănăstire. Acolo a făcut cunoştinţă cu o moldoveancă, care i-a recomandat să ia legătura cu un intermediar ucrainean pentru a găsi un serviciu. Grigore spune că i-a achitat acestuia 50 de euro pentru că l-a aranjat în calitate de muncitor agricol la un bătrân, proprietar al mai multor loturi de pământ. Băiatul locuia într-un garaj şi lucra la culesul vişinelor, căpşunelor, merelor contra unei sume de circa 200 de lei pe zi. “Când veneam cu tractorul acasă, strângeam de pe drum tot felul de anunţuri. Încărcam telefonul, sunam şi întrebam dacă au nevoie de lucrători. Primeam doar refuzuri. Mi se spunea că de recrutarea personalului se ocupă intermediarii, la care aceştia apelau când aveau nevoie de braţe de muncă. Primele expresii în limba poloneză le-am învăţat de la un copil de 9 ani, nepotul bătrânului, pentru că doar el avea răbdare cu mine”, spune Grigore.

După două luni, în timp ce muncea în câmp, tânărul a fost sunat de reprezentanţii agenţiei prin intermediul căreia a plecat peste hotare. “Mă sună şi mă întreabă: Nu vrei să lucrezi la o fabrică de pâine? Ei, cum să nu vreau, m-am gândit eu, dacă aici e brumă, frig, când plouă nu lucrezi, banii nu vin. Am fugit de la moşneag şi-am plecat la Varşovia să văd ce-i cu fabrica asta, poate iar e vreo minciună de-a lor. Trebuia să întâlnesc o persoană din Moldova, care venise să muncească la fabrica de pâine de care mi-a vorbit şi mie”, povesteşte Grigore. Băiatul a semnat cu fabrica în cauză un contract şi a lucrat acolo până la expirarea vizei de muncă. Era plătit cu un salariu de circa 700 de dolari pe lună. “Când am intrat la fabrică, s-a simţit deodată diferenţa, şi în condiţii de muncă, şi în bani. Asta era rău, că munceam 12 ore în picioare şi eram neglijat ca stranier. Polonezii lucrau 8 ore şi primeau mai mult decât noi, moldovenii. Nu ne permiteau nici să mergem la masă. Când am plecat acasă, mi-au dat nişte acte ca să pot reveni să lucrez la ei, dar am înţeles mai târziu că a falimentat fabrica ceea”, mai spune Grigore. Cu acei circa 1000 de dolari cu care a revenit acasă, tânărul şi-a achitat datoriile. La întoarcerea în ţară, nu a depus nicio plângere la adresa agenţiei de angajări care l-a înşelat, întrucât, spune Grigore, “aş putea să mai apelez la serviciile acesteia, pentru că, în final, mi-a găsit un loc de muncă”.

Reporterii Ziarului de Gardă s-au adresat la agenţia “Elegricon” S.R.L., prezentându-se în calitate de potenţiali clienţi. De la consultanta agenţiei am aflat că ne putem angaja în una dintre cele 4 ţări pentru care firma are oferte: Cipru, Italia, Polonia sau Israel, garantat, fără niciun risc, întrucât compania activează de mult timp în domeniu şi dispune de licenţă. Preţul variază în funcţie de ofertă, iar viza de muncă poate fi obţinută mai rapid dacă achităm integral suma. Totodată, consultanta a evitat să ne spună costul exact al serviciilor companiei în absenţa directoarei agenţiei.

Nu au dreptul să perceapă taxe de la solicitanţi

Arcadie Josan, şeful Direcţiei migraţia forţei de muncă din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM), spune că principalul lucru pe care trebuie să-l cunoască persoana care apelează la o agenţie de angajări peste hotare este faptul că aceasta trebuie să presteze servicii de mediere gratis. În cazul în care agentul privat solicită bani, clienţii trebuie să sesizeze poliţia.

Perceperea taxelor este interzisă prin Legea cu privire la migraţia de muncă nr. 180-XVI din 10.07.2008, conform art. 21 alin. (3) lit. c). În cazul în care se demonstrează perceperea de la clienţi a unor plăţi sau comisioane, Camera de Licenţiere este în drept să retragă licenţa titularului pe un termen de cel puţin 3 ani. Conform legislaţiei, agenţiile de recrutare trebuie să fie remunerate pentru activitatea lor de către angajatorul străin sau de către agenţiile intermediare din străinătate care recrutează stranieri. Potrivit şefului urmăririi penale al Centrului pentru combaterea traficului de persoane (CCTP) din cadrul Ministerului Afacerilor Interne (MAI), Iurie Podorilov, din partea CCTP sunt transmise anual Camerei de Licenţiere cel puţin 10 sesizări de retragere a licenţei pe motivul perceperii taxelor.

Un alt aspect asupra căruia atrage atenţia Arcadie Josan este solicitarea de către client de la agenţia de angajări a contractului individual de muncă, care urmează a fi încheiat între el şi angajatorul străin înainte de ieşirea migrantului din Republica Moldova. Contractul trebuie să fie ulterior înregistrat la ANOFM şi la Casa Naţională de Asigurări Sociale.

După experienţa tumultuoasă pe care a avut-o în Polonia, Grigore C. vine şi el cu anumite recomandări pentru migranţi, astfel încât aceştia să nu repete greşelile comise de el. “Asiguraţi-vă în privinţa locului de muncă la care plecaţi. Pe invitaţie este notată adresa, numerele de telefon. Sunaţi şi întrebaţi ce-i acolo, cu ce se ocupă, vedeţi dacă corespunde informaţia oferită de intermediar sau agenţie cu cea de la fabrică. Cel puţin copiaţi textul din invitaţie şi traduceţi-l, să vedeţi ce document aveţi în mână. Poate acolo aţi semnat să vă ducă în robie. De asemenea, insistaţi ca reprezentanţii agenţiei, dacă aceştia nu sunt noi pe piaţă, să vă dea numărul de telefon al vreunui moldovean care lucrează acolo, să vorbiţi cu o persoană reală. Să fie lucrul greu, cum o fi deja, nu-i o problemă, rezişti, dar să nu se întâmple că le dai un pumn de bani şi ajungi acolo să-ţi cauţi singur de lucru. Documentaţi-vă prin internet unde se află oraşul în care plecaţi. În caz că se defectează trenul sau autobuzul pe drum, să cunoaşteţi care sunt traseele, numărul de opriri. Aflaţi ce oraşe sunt în apropiere. Măcar atât”, spune Grigore.

În cazul în care alegeţi să munciţi ilegal peste hotare, trebuie să fiţi conştienţi de riscurile lucrului la negru, şi anume: deportarea, interdicţia la imigrare sau aplicarea sancţiunilor administrative. De asemenea, în ţara unde veţi munci ilegal veţi fi privat de dreptul la salariu decent, asigurare medicală, protecţie socială, securitate a muncii, asigurare contra accidentelor de muncă, adresare în instanţele de judecată.

Migraţia ilegală, pedepsită doar cu amendă

În primele 3 luni ale anului curent au fost pornite 34 de cauze penale privind organizarea migraţiei ilegale, dintre care 10 au fost remise la procuratură, iar 8 dintre ele au fost expediate în judecată. Potrivit Centrului Antitrafic (CCTP) din cadrul MAI, fenomenul migraţiei ilegale este în descreştere, în perioada similară a anului precedent fiind descoperite 38 de infracţiuni. În total, în 2007 au fost înregistrate 65 de infracţiuni, în 2008 – 117, în 2009 – 137, iar în 2010 – 116.  Mai frecvent, sunt utilizate schemele cu folosirea documentelor false, în special a paşapoartelor naţionale de cetăţean al României sau al Bulgariei, de asemenea a documentelor oficial false în cazurile de perfectare a vizelor pentru intrarea pe teritoriul ţărilor din spaţiul Schengen.

“Aceştia încalcă prevederile legale care spun că obţinerea unei vize prin declaraţii false constituie organizarea migraţiei ilegale. Pe asta ne şi bazăm când înaintăm dosare în judecată. Avem mai mult de zece cauze penale de acest fel”, explică Eduard Bulat, şeful Secţiei Antitrafic de la Procuratura Generală.

O problemă nerezolvată, care scoate în evidenţă impotenţa sistemului judiciar, este sancţionarea penală a organizatorilor migraţiei ilegale. În ultimii 5 ani au fost expediate în judecată circa 58 de cauze penale, toate, însă, au fost sancţionate doar cu amendă, valoarea căreia ajunge la maximum 60 mii de lei. Pentru organizarea migraţiei ilegale nimeni încă n-a făcut puşcărie, asta deşi Codul Penal, pe lângă aplicarea amenzilor, prevede privarea de libertate de la 1 la 7 ani, în funcţie de gravitatea faptei. “De obicei, instanţa dictează amendă. Nu putem fi de acord, considerăm că astfel se tolerează fenomenul migraţiei ilegale”, spune Eduard Bulat.

Denis ZAVOROTNÎI

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

1 comentariu

  1. vlad

    AM CITIT CU ATENTIE ARTICOLUL SI MI-A VENIT O MARE POFTA DE A CITI O CORESPONDENTA DESPRE ” usurinta ” cu care sunt angajati in spatiul muncii tinerii…AICI! ACASA!!!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *