Întreprinderi „fantomă”

În R. Moldova, există în jur de 244 de întreprinderi de stat, fondate, în mare parte, de ministere. De obicei, aceste proprietăţi ale statului se zbat în anonimat şi îşi duc traiul de pe o zi pe alta, o parte din ele fiind mai mult o povară pentru bugetul de stat, ţinând cont de faptul că trebuie să fie achitate salarii, deloc mici, celor care le conduc, paznicilor, dar şi altor angajaţi.

Cele mai multe întreprinderi de stat, 41, sunt fondate de Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare (MAIA). Ministerul Culturii (MC) are înregistrate 30 de întreprinderi, în timp ce Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor (MTID) şi Ministerul Economiei (ME) au fondate câte 18 întreprinderi.

„Serele Moldovei”, cu paznici şi director

ÎS „Serele Moldovei” a fost fondată de MAIA în 1993. Ea gestionează astăzi 12 ha de teren agricol în Speia, Anenii Noi, având un capital propriu de 15,5 milioane de lei. Întreprinderea, potrivit administratorului, Iacov Muntean, deşi deţine terenuri şi clădiri de milioane, „activează foarte puţin”. „Am ieşit din procedura de insolvabilitate. Acum nu se creşte nimic în sere. Vara, când e cald, se creşte câte ceva. De fapt, terenul se dă în arendă. O lună de arendă a unui hectar costă 18 mii de lei. Un preţ normal. De asta mulţi nici nu vor să-l ia. Avem angajaţi – câţiva paznici”, zice administratorul întreprinderii. Chiar dacă practic nu are activitate, iar la 1 ianuarie 2015 raporta pierderi de 151 mii de lei, Iacov Muntean crede că întreprinderea trebuie să existe şi în continuare.

„E bine să lucreze asemenea întreprinderi. Ea, vreo 13 ani, a fost în procedură de insolvabilitate. Ar fi fost bine ca statul, doar că el nu dă bani la întreprinderi de stat, să dea vreun ajutor financiar, ca să poată lucra. Dar, ce s-a făcut? S-a pus în lista de privatizare şi acum este scoasă la vânzare. E pusă de mult la vânzare, dar acum o lună, nu au fost solicitanţi. 14 milioane au solititat, apoi au reevaluat şi s-au cerut 9 milioane. Dar tot nimeni nu vrea s-o cumpere”, explică funcţionarul. Acesta a evitat să ne spună ce salariu ridică de la stat pentru administrarea întreprinderii, precizând că are „un salariu conform tarifelor stabilite de Guvern”. Pe site-ul CNI, în ultimii trei ani, nu am putut identifica nicio declaraţie cu privire la venituri şi proprietate semnată de Iacov Muntean, semn că acesta nu şi-a onorat statutul de funcţionar public. O situaţie similară cu cea de la ÎS „Serele Moldovei” se atestă şi la ÎS „Serele din Chişinau”, care gestiona, într-un moment, 25 ha de teren în mun. Chişinău. Cu timpul, inclusiv prin procese judiciare, o parte din aceste terenuri au trecut în proprietate privată. Întreprinderea se află în procedură de lichidare încă din 2010, procesul nefiind încă finalizat.

„Planul strategic e vânzarea întreprinderii şi gata…”

În 2014, MAIA promova un proiect prin care preconiza reorganizarea prin fuzionare a altor trei întreprinderi de stat la care instituţia are statut de fondator: „Dumbrava-Vest”, „Flori” şi „Vivaflora”. Atunci, ministerul anunţa că proiectul îşi propunea optimizarea cheltuielilor de administrare a celor trei întreprinderi. Acesta, însă, nu a fost realizat, or, în martie 2016, cele trei „funcţionează” ca entităţi separate. „Întrebaţi ministerul de ce nu s-a reuşit fuzionarea. Întreprinderea activează. Avem minus 1900 de lei. Unde vedeţi profituri în agricultură în ziua de azi? Nu ştiu aşa ceva. Statul are nevoie de întreprinderi ca a noastră, unica pe ţară specializată în creşterea tufarilor şi copacilor decorativi pentru înverzirea oraşului, doar că nu ca proprietate a statului. Trebuie să fie companii private. De 5 ani le spun, când ei îmi cer planul strategic de dezvoltare pe anul următor, că planul strategic e vânzarea întreprinderii. Atât. În 2011, de două ori au făcut licitaţie, ca să ne vândă şi pe noi, şi pe „Flori”. Nimeni nu a vrut să ne cumpere. Una e că statul cere prea mulţi bani, or, din start, le-am spus că au triplat preţul. Cu banii ăştia, le-am zis, construiesc alături două întreprinderi”, spune Vasile Saghin, administrator la două din cele trei întreprinderi pe care MAIA a încercat să le fuzioneze. Acesta susţine că, pe lângă preţul prea mare solicitat de autorităţi, o prevedere legislativă îi sperie pe eventualii investitori: legea 668, votată de Parlament încă în 1995, pe când Petru Lucinschi era şeful Legislativului.

Legea care împiedică privatizarea întreprinderilor

Legea 668 se referă la lista terenurilor destinate agriculturii care rămân în proprietatea statului, nefiind pasibile de privatizare. În categoria acestor terenuri intră şi cele deţinute de întreprinderile de stat „Dumbrava-Vest”, „Flori” „Vivaflora”, dar şi cele ale ÎS Staţiunile Didactico-Experimentale din Chişinău, Anenii Noi sau Criuleni (administratorii cărora ridică salarii de peste 10 mii de lei pe lună). „Această lege prevede că pământul e al statului şi nu poate fi vândut. Se vând doar fondurile fixe. Pământurile se dau doar în arendă, dar aşa, nimeni nu vrea să le ia. Investitorii, când aud de legea 668, nu mai vor. Trebuie modificată legea. Se încearcă, dar nu se reuşeşte, pentru că e nevoie de 51 de mâini ridicate”, explică Saghin, director al ÎS „Flori”. El zice că a împrumutat chiar ÎS „Dumbrava-Vest” cu 50 mii de lei pentru achitarea salariilor paznicilor. „Acum vor să ne vândă. Cel care va cumpăra îmi va întoarce şi datoria pentru salarii. Eu am făcut contract de împrumut salarial, ca să pot achita salariul la paznici. Dacă o lună nu le dau leafa, se duc. Iar dacă se duc, acolo îs clădiri de vreo 12 milioane şi se fură tot. Dacă se fură, tot eu sunt de vină. N-am încotro. Legea-i lege, dar mai este şi viaţă”, zice oficialul.

„Acum, suntem la etapa de elaborare a proiectului de hotărâre pentru a optimiza şi a fuziona întreprinderile care generează pierderi. Da, este legea 668, care spune că terenurile nu sunt pasibile de privatizare şi înstrăinare, fiind considerate indispensabile. Situaţia ar putea fi alta doar prin schimbarea legii”, explică Veaceslav Doni, şeful Direcţiei administrarea patrimoniului de stat şi fondului funciar de la MAIA.

Administrator la stat, fondator la privat, în acelaşi sediu

Tot în gestiunea MAIA sunt şi alte câteva întreprinderi de stat care au ca obiectiv certificarea anumitor produse. Una din ele este ÎS Centrul de Standardizare şi Experimentare a Calităţii Producţiei de Conserve, condusă, din 1994, de Nadejda Ulianovschi, soţia fostului judecător Gheorghe Ulianovschi. Întreprinderea efectuează teste de laborator pentru produsele conservate, de rând cu alte laboratoare de la noi. La adresa unde activează întreprinderea de stat am găsit şi o firmă privată, „Conservstandard” SRL, care oferă certificate de conformitate. SRL-ul privat e fondat chiar de administratoarea întreprinderii de stat, Nadejda Ulianovschi. Aceasta susţine că la mijloc nu ar fi niciun conflict de interese, precizând că ea nu are vreun venit de la firma sa.

„Firma a fost fondată în 1996, după ce Rusia a condiţionat ca instituţiile ce eliberează certificate de standardizare să nu fie în subordinea ministerului. Laboratorul face analize. Firma eliberează certificatele. Firma, fiind aici, dă mai mult de lucru întreprinderii de stat, pentru că cererea pentru certificare vine iniţial la organismul de certificare, adică la firma privată. Ea îi trimite pe cei care vin pentru analize de laborator la întreprinderea de stat. Firma arendează un oficiu. Nu am bani de acolo. Doar pe hârtie sunt fondatoare. Angajaţii primesc salariu. Eu nu primesc niciun bănuţ. Şi nu-i niciun conflict de interese”, susţine ea. Precizăm că, în R. Moldova, activează şi alte laboratoare şi organisme de certificare, inclusiv private. Totodată, în subordinea MAIA există şi alte întreprinderi de stat care certifică anumite produse. Deşi, de-a lungul timpului, s-a vorbit despre fuziunea lor, acest fapt nu s-a mai produs. În 2014, Nadejda Ulianovschi a raportat un salariu lunar de aproximati 18 mii de lei (215 mii pe an) din administrarea întreprinderii de stat, în timp ce întreprinderea avea venituri, la 1 ianuarie 2015, de 144 mii de lei.

561-Confercai„Scheletele” din curtea Ministerului Transporturilor

Despre ÎS de construcţii a Căii Ferate „Confercăi”, reprezentanţii Căilor Ferate (CFM) ne-au cerut timp pentru căutări. Au revenit şi ne-au redirecţionat către Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor (MTID), fondatorul întreprinderii. De la minister, unii oficiali ne-au spus că întreprinderea ar fi lichidată, iar alţii au cerut timp pentru verificări. Într-un final, Igor Pânzaru, şeful Serviciului de Presă al MTID, a precizat că pentru a afla detalii despre această întreprindere ar trebui să trimitem o scrisoare oficială pe adresa ministerului. Conform datelor publicate de Agenţia Proprietăţii Publice (APP), la 1 ianuarie 2015, întreprinderea avea un capital social de 81 mii de lei şi bunuri proprii în valoare de 2,6 milioane de lei. Tot la acea dată, întreprinderea raporta pierderi de 2 mii de lei. Datele de la Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de asemenea, prezintă Întreprinderea drept una „activă”, administratorul ei fiind Igor Lipceanu, un om de afaceri, partener cu actualul viceministru al Economiei, Valeriu Triboi, despre care ZdG a scris în 2015. Datele de la CÎS arată că ÎS „Confercăi” nu este lichidată, ea având un capital social de 10,4 milioane de lei, mult peste cel indicat în raportul APP.

În gestiunea MTID există şi o altă întreprindere „fantomă”, „Calcprodconex”, specializată, conform datelor de la CÎS, în activităţi juridice şi construcţii. Aceleaşi date arată că întreprinderea are un capital social de 689 mii de lei şi pe Anatolie Anghel în calitate de administrator, şi deşi nu are astăzi niciun fel de activităţi, continuă să figureze în informaţiile publice ale CÎS sau APP.

561-INMEX-2Şef la stat cu salariu de invidiat

Ministerul Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor (MDRC) are în subordinea sa 10 întreprinderi de stat. În timp ce unele dintre aceste întreprinderi aduc profit statului, altele înregistrează anual pierderi de sute de mii de lei, însă activează în continuare.

Una din întreprinderile mai puţin cunoscute fondate de MDRC, dar care înregistrează profit, este ÎS specializată în executarea lucrărilor de explozie „INMEX”. Pe site-ul MDRC nu sunt afişate detalii despre „INMEX”, fiind indicat doar cine este administratorul şi inginerul-şef al întreprinderii, iar site-ul întreprinderii, inmex.md, nu este funcţional.

Am încercat să aflăm detalii despre activitatea întreprinderii de la administratorul „INMEX”, Andrei Brunchi, însă acesta nu s-a arătat deschis spre dialog, motivând că „suntem o întreprindere specifică, de aceea nu prea dăm nici interviuri, nici… fiindcă suntem legaţi cu material explozibil”. Brunchi a precizat, totuşi, că întreprinderea condusă de el are ca unic domeniu de activitate efectuarea „lucrărilor de împuşcare în mine”. „Cum o să lucreze carierele în R. Moldova dacă nu s-ar face lucrări de împuşcare care să le dea lor materie primă?”, ne-a întrebat Brunchi, după care ne-a îndemnat să revenim mai târziu şi a pus punct discuţiei, motivând că are o şedinţă. Mai târziu, însă, nu ne-a mai răspuns la telefon.

Andrei Brunchi este administratorul ÎS „INMEX” din octombrie 2012 şi, potrivit ultimei declaraţii disponibile cu privire la venituri şi proprietăţi, a încasat de la întreprindere un salariu anual de 543 mii de lei, ceea ce înseamnă aproximativ 45 mii de lei pe lună. Brunchi a mai declarat un teren, două apartamente şi un automobil Toyota. El mai deţinea două conturi bancare de 5000 USD şi, respectiv, 3500 de euro.

„Stăm pe muchie de cuţit”

O altă întreprindere de stat mai puţin cunoscută din subordinea MDRC este ÎS Centrul de instruire „Inmacom-Didactic”. Fondată în 1969 de Ministerul Industriei Materialelor de Construcţie al RSS Moldovenesti, în prezent întreprinderea este instituţie de învătământ de instruire profesională a adulţilor. Ion Gorceag, administratorul „Inmacom-Didactic”, spune că instituţia o duce tot mai greu în ultimii ani din cauza reducerii numărului de cursanţi. „În ultimul timp e tare greu. Am trecut la grupe mici, de 3-4 oameni, pe care-i instruim la solicitarea întreprinderilor. Dacă cursanţi sunt puţini, şi financiar stăm rău. Cel mai rău e de vreo 2-4 ani. Avem elevi, avem venituri şi avem instructori. N-avem elevi, n-avem venituri şi n-avem instructori. Angajăm instructori după numărul de elevi”, spune Gorceac, precizând că, deşi întreprinderea e scoasă la privatizare de vreo doi ani, încearcă să găsească soluţii pentru a depăşi situaţia dificilă. „Sperăm că va fi mai bine. Să vină investiţii care să învioreze economia. Noi suntem rezultatul activităţii economice, ne ocupăm cu instruirea muncitorilor în construcţii, industrie la solicitarea celor care vor să se angajeze sau a angajatorilor. Dacă finanţe nu-s, investiţii sunt puţine, şi nevoia de a pregăti muncitori e mai mică”, afirmă administratorul întreprinderii care, la 1 ianuarie 2015, raporta un profit de 7100 lei. „Avem un mic profit ca să nu intrăm în pierdere, dar stăm aşa, pe muchie de cuţit”, spune administratorul.

În ciuda perioadei dificile prin care trece întreprinderea administrată de Ion Gorceac încă din anul 1988, acesta a ridicat, în 2014, un salariu de 181 mii de lei (peste 15 mii de lei lunar), alţi 2790 de lei obţinând din salariul de profesor la aceeaşi instituţie, pe care o şi administrează. Ion Gorceac beneficiază şi de o pensie de 55 de mii de lei anual şi, potrivit declaraţiei cu privire la venituri şi proprietate pe anul 2014, deţine o vilă, două apartamente şi un garaj. De asemenea, Gorceac este proprietarul unui automobil Mitsubishi şi deţine mai multe conturi bancare, în care sunt depozitaţi, cu o dobândă între 5,5 şi 8%, aproape 8 mii de dolari şi peste 200 de mii de lei.

ÎS „Veselia” – Centrul de cultură al constructorilor

Pe lângă întreprinderile cu activităţi economice, în subordinea MDRC este şi ÎS Centrul de Cultură Populară „Veselia”, administrat de Cristina Pandazi. De la ea am aflat că întreprinderea pe care o conduce are un ansamblu de dansuri populare, cu acelaşi nume, dar şi o orchestră populară. Principalele surse de venit ale ÎS „Veselia”, spune Pandazi, sunt din darea în locaţiune a unor încăperi, dar şi din „prestarea serviciilor concertistice”.

Întrebată ce pot avea în comun un minister al construcţiilor cu un centru de cultură populară, Pandazi ne-a explicat că întreprinderea „Veselia” este o moştenire rămasă încă din perioada sovietică. „Înainte era „Klub stroiteli”, toţi constructorii din Moldova veneau acolo şi se ocupau cu dansurile. După destrămarea URSS, a devenit Centrul de Cultură „Veselia”, spune administratoarea. Pandazi a mai explicat că, în funcţie de sezon, întreprinderea are până la 10 angajaţi. „Orchestra se angajează înainte de concerte, nu lucrează zilnic”. Cât despre salarizarea angajaţilor, administratoarea ne-a spus că e „ca peste tot”.

Menţionăm că, la 1 ianuarie 2015, ÎS Centrul de Cultură Populară „Veselia” raporta pierderi financiare de 44600 de lei. Alte două întreprinderi fondate de MDRC, care conform datelor din Registrul Patrimoniului Public la data de 1 ianuarie 2015 înregistrau pierderi, sunt ÎS „Mina de piatră din Mileştii Mici” (-1319100 lei) şi ÎS „Serviciul Asistenţă Beneficiari la Obiectele Sociale” (-488500 lei), în timp ce cea mai profitabilă era ÎS „Serviciul de Stat pentru Verificarea şi Expertizarea Proiectelor şi Construcţiilor”, cu un profit de 3,6 milioane de lei.

Falimentari cu depozite pline

Ministerul Economiei este şi el fondatorul a 18 întreprinderi de stat. Unele dintre ele sunt în procedură de lichidare de mai mulţi ani. Doar câteva înregistrează profit, celelalte înregistrând pierderi considerabile.

Fondată în 1958, uzina „Vibropribor” a fost transformată ulterior în întreprindere de stat în subordinea Ministerului Economiei (ME). Astăzi întreprinderea o duce de pe o zi pe alta, producând, doar la comandă, articole din metal. „De trei ani, de când am venit aici, am schimbat lucrurile. Dacă este comanda concretă, ne avansează 50% şi noi lucrăm. Şi aşa avem multă marfă produsă anterior, sunt pline depozitele şi avem probleme cu păstrarea, le trecem dintr-o parte în alta”, spune Petru Rusu, administratorul ÎS „Vibropribor”. Potrivit acestuia, în prezent uzina „Vibropribor” se află pe lista companiilor de stat scoase la vânzare, doar că nimeni nu o cumpără. „Se publică în Monitorul Oficial. Vin persoane, se interesează, se uită. Pe majoritatea îi interesează teritoriul”, afirmă administratorul. Acesta ne-a mai comunicat că, în prezent, la „Vibropribor” lucrează aproximativ 100 de oameni, care au un salariu mediu de 3500 de lei. „Ne menţinem, chiar dacă şi mai întârziem cu 10 zile sau o jumătate de lună cu salariile”, afirmă Petru Rusu. Conform declaraţiei pe venit pentru anul 2014, Petru Rusu a încasat de la „Vibropribor” un salariu de peste 12 mii de lei lunar. El deţine, împreună cu soţia, două case şi două conturi bancare cu depozite de peste 47 mii de euro. Este, de asemenea, fondator la „Combiz” SRL.

Ion Tornea, expert economic, IDIS Viitorul
Statul ar trebui să se ocupe cu ceea ce este propriu unui stat, adică cu reglementarea activităţii antreprenoriale, şi nu să facă business. Statul, în primul rând, nu poate face business, iar în al doilea rând, prin faptul că se implică direct ca proprietar de afaceri, el distorsionează piaţa. El este într-o situaţie mai avantajată faţă de alţi concurenţi. În lume există astfel de practici în care statul este proprietar al întreprinderilor, dar este vorba de anumite sectoare sau domenii strategice. Şi la noi ar trebui să fie la fel. Acolo unde nu este vorba de interes strategic al statului, toate întreprinderile ar trebui să fie date în proprietate privată şi atunci ar dispărea o mulţime de întreprinderi cu care ne confruntăm. Aceeaşi Bancă de Economii, dacă era privatizată, nu ajungeam astăzi să vorbim despre miliardul furat. În sectoarele unde sunt întreprinderi private nu are rost ca statul să se implice. Statul, prin aceleaşi Moldtelecom sau Metalferos, distorsionează pur şi simplu piaţa şi creează situaţii de concurenţă neloială.
Eu cred că nu există voinţă din partea autorităţilor de a privatiza anumite întreprinderi. Să dea din mână nişte fluxuri băneşti din care se finanţează probabil şi alegeri, şi alte chestiuni mai puţin ortodoxe este evident că nu vor. Acolo unde sunt întreprinderi neprofitabile, probabil ar trebui să le vândă şi la un preţ simbolic, doar ca să scape de ele, pentru că generează pierderi. În cazurile în care, după numeroase tentative, ele nu sunt vândute, pur şi simplu să le închidă. Da, vor suferi 100 sau 200 de angajaţi care vor fi disponibilizaţi, dar pe lângă ăştia suferă toată ţara, pentru că gestionarea ineficientă şi aceste pierderi se pun, până la urmă, pe umerii populaţiei. Măsura este dureroasă, dar şi mai dureros e să vezi cum se iroseşte banul public.

Întreprinderile din sectorul energetic, o povară pentru stat

ÎS de Pază paramilitară a obiectelor energetice „Scutul Energetic” e o altă întreprindere din subordinea ME. Misiunea de bază a întreprinderii, spune Gheorghe Adam, administratorul ÎS, este paza obiectelor energetice ce aparţin Centralelor Termo-Electrice (CET), Reţelelor Electrice de Distribuţie (RED) sau întreprinderii „Moldelectrica”. Potrivit lui Adam, cei mai mari clienţi ai întreprinderii sunt CET Nord, Moldelectrica, RED Nord. „Avem şi câteva obiecte particulare pe care le păzim. Adică avem dreptul, dar ştiţi cum… concurenţa-i mare”, spune Adam. Potrivit acestuia, întreprinderea pe care o conduce avea în trecut peste 350 de angajaţi, dar în prezent a rămas doar cu 170. Potrivit Registrului Patrimoniului Public, la 1 ianuarie 2015, ÎS „Scutul Energetic” avea pierderi de 217 mii de lei.

ÎS pentru reparaţia utilajului energetic „Energoreparaţii” este o altă întreprindere a ME care aduce pierderi statului. La 1 ianuarie 2015, aceasta avea un deficit de 1,7 milioane de lei. Am încercat să aflăm detalii despre situaţia financiară şi activitatea din prezent a ÎS „Energoreparaţii” de la administratorul întreprinderii, Alexandr Tcaci. Pentru că nu vorbeşte româna, Tcaci ne-a dat numărul de telefon al adjunctului său, Constantin, care, însă, nu ne-a răspuns pe tot parcursul zilei de miercuri. În 2014, fiind administratorul ÎS „Energoreparaţii”, Alexandr Tcaci a primit un salariu de 147 mii de lei.

Cele mai neprofitabile întreprinderi de stat fondate de ME sunt ÎS „Moldelectrica”, care la 1 ianuarie 2015 înregistra pierderi de peste 185 milioane de lei, şi ÎS „Moldtranselectro”, cu pierderi de peste 90 milioane de lei. Şi ÎS „Vestmoldtransgaz”, fondată în 2014 pentru a asigura transportul gazelor naturale prin gazoductul Iaşi-Ungheni pe teritoriul R. Moldova, înregistra, la 1 ianurie 2015, pierderi de 756 mii de lei.


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

2 comentarii

  1. Artur Cenusa

    Vibropribor dă în arendă cu bani buni clădirile sale…..și dacă de constatat că același lucru îl fac ceilalți??!?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *