(In)justiţie pentru minori

Anual, sute de copii din R. Moldova ajung în contact cu justiţia după ce au fost supuşi sau au asistat la acte de violenţă. Copiii apelează la instituţiile de drept pentru a li se face dreptate, dar deseori ies din această luptă mai victimizaţi decât au intrat. În R. Moldova nu există justiţie specializată pentru copii şi nici un tratament adecvat pentru aceştia când ajung în contact cu organele de drept. De cele mai multe ori, copiii sunt trataţi de judecători, procurori sau poliţişti la fel ca maturii, deşi ţara noastră şi-a luat în mai multe rânduri angajamentul faţă de organizaţiile internaţionale să ofere minorilor o justiţie prietenoasă.

În septembrie 2006, Oleg Pavlov şi-a aruncat fiica minoră, în vârstă de doar şase ani, de la etajul cinci al blocului în care locuiau. Din fericire, fetiţa a scăpat cu viaţă, însă a suportat nu doar vătămări corporale, ci şi o traumă psihică severă. Deşi iniţial se spunea că bărbatul a recunoscut că a dorit să-şi arunce fiica, un an mai târziu, instanţa avea să-l declare pe Oleg Pavlov NEVINOVAT. Judecătorii au fost convinşi de inculpat şi de avocatul acestuia că, de fapt, copila de şase ani ar fi căzut singură. Părerea fetiţei nu a fost luată în considerare. Astfel, bărbatul, arestat imediat după incident, devenise LIBER.

Abuzator condamnat după mărturiile minorei

Procurorii au făcut apel la decizia primei instanţe, iar dosarul a ajuns pe masa judecătoarei Dina Rotarciuc, pe atunci la Curtea de Apel Chişinău. Avocatul minorei, angajat de Centrul Naţional de Prevenire a Abuzului faţă de Copii (CNPAC), a cerut instanţei să permită audierea minorei în condiţii speciale, în afara instanţei de judecată. Cum judecătoarea a acceptat, fata a fost audiată în camera specială pentru audierea minorilor de la CNPAC.

“S-a luat decizia ca în contact cu minora să intre doar Dina Rotarciuc, care a intrat în camera de audiere fără mantie. I-a spus că este tanti Dina, iar fetiţa a vorbit”, ne-a povestit Daniela Sîmboteanu, preşedinta CNPAC, care a asistat la audieri.

Minora a povestit cum tatăl său a aruncat-o de la etaj, inclusiv prin intermediul desenelor. Tatăl abuzator împreună cu celelalte persoane implicate în proces au stat într-o cameră separată şi îi puteau adresa fetei discret întrebările pe care le aveau prin intermediul judecătoarei.

“La finele audierii, nimeni nu-şi mai punea întrebarea dacă fetiţa a căzut singură sau a fost aruncată de tatăl său, fiind într-o stare de furie”, spune Sîmboteanu. “Eu sunt convins că, în cazul în care minora avea să fie adusă în faţa instanţei în mod obişnuit, categoric dânsa nu avea să dea declaraţii şi mai ales adevărate”, a remarcat şi Valentin Vdovâi, procurorul cazului.

Ca rezultat al acestor acţiuni, Oleg Pavlov a fost condamnat la 16 ani şi 9 luni de închisoare în penitenciar de tip închis. Anul trecut, după câteva modificări ale legislaţiei, prin decizia irevocabilă a Curţii Supreme de Justiţie (CSJ), tatăl care a vrut să-şi omoare copilul a fost condamnat la 15 ani de puşcărie.

“În practica mea, dar nu numai a mea, cred că şi în cea a Curţii de Apel, nu sunt multe cazuri în care s-a procedat aşa. Este o practică pozitivă şi urmează a fi folosită şi pe viitor”, a punctat procurorul Vdovâi. “Eu cred că, într-o sală de judecată, o victimă ca în cazul Pavlov nu ar fi intrat în contact cu noi. În primul rând, sălile noastre de judecată nu sunt dotate cu cele necesare pentru audierea unei victime minore”, a precizat şi Dina Rotarciuc.

Doar două camere speciale în toată ţara

Acest caz este însă unul izolat în sistemul din R. Moldova! De cele mai multe ori, persoanele care abuzează copiii scapă nepedepsite, pentru că majoritatea minorilor  sunt audiaţi în instanţa de judecată, în faţa inculpatului. De multe ori, copiii se tem de consecinţe şi ascund ce li s-a întâmplat cu adevărat.

“Realitatea noastră este cea care este. Acţiunile de urmărire penală pe cazurile cu participarea minorilor au loc în incinta organelor procuraturii, organelor de poliţie sau în instanţa de judecată, când cazurile merg spre examinare”, spune Iurie Perevoznic, procurorul-şef al Secţiei minori şi drepturile omului din cadrul Procuraturii Generale (PG).

Practica internaţională cere ca minorii să fie audiaţi în camere speciale, create în incinta organelor de drept. La noi însă această prevedere este dificil de aplicat. În R. Moldova există doar două camere speciale de audiere a copiilor! Una dintre ele se află la CNPAC, iar cealaltă la centrul “La Strada”. În cele două centre  sunt audiaţi doar o mică parte din minorii victime! La Centrul “Amicul”, din 2006 şi până în 2010 au fost audiaţi doar 95 de minori. Rezultatul este însă unul foarte bun. În 50 dintre cazurile finalizate până acum, abuzatorii au fost condamnaţi!

Ministerul vrea, dar nu are bani

“Este foarte important de creat aceste camere speciale, deoarece copiii acolo se simt mai bine, sunt siguri, camerele sunt dotate tehnic şi permit ca depoziţiile copilului să fie înregistrate, apoi transmise procurorului şi judecătorului”, spune Sorin Hanganu, coordonator de programe privind justiţia pentru copii al UNICEF Moldova.

La finele anului 2010, Ministerul Justiţiei şi-a luat angajamentul ca până la sfârşitul anului 2011 să extindă numărul de camere speciale de audiere a copilului. “Amenajarea unei astfel de săli necesită investiţii financiare pe care în momentul acesta nu le avem planificate”, a specificat Rodica Secrieru, consiliera ministrului Justiţiei, care crede că până la finele anului 2011 este greu de pus în practică acel angajament.

Victimele minore, în continuă creştere

Crearea unor condiţii speciale de audiere pentru copii este o necesitate clară a sistemului judiciar de la noi. An de an, numărul copiilor care vin în contact cu justiţia creşte. Totodată, numărul infractorilor condamnaţi pentru că abuzează minorii rămâne a fi unul foarte mic.

“Statisticile MAI-ului arată că în ultimii ani numărul copiilor victime a crescut. Dacă în 2008 cifra a fost de 508 copii, în 2010 victime ale infracţiunilor au devenit 653 de copii. În primele trei luni ale anului 2011, 179 de copii au fost abuzaţi”, ne-a spus Nelly Lelenco, inspector principal al Secţiei minori din cadrul Ministerului de Interne (MAI).

Justiţia juvenilă, doar în proiecte

În R. Moldova, pe lângă faptul că nu există oportunităţi necesare audierii copiilor în condiţii prietenoase, nu există nici specialişti care ar putea intra în contact cu aceştia fără a-i trauma. Ţara noastră nu dispune încă de o justiţie specializată pentru copii decât la nivel de proiecte.

Abia în 2010, printr-un ordin al procurorului general, 73 de procurori din ţară au început a fi specializaţi în domeniul justiţiei juvenile. Nici la capitolul judecători specializaţi nu stăm mai bine, în acest sens existând doar proiecte care urmează a fi puse în aplicare, dar şi o lacună legislativă. Deşi se doreşte specializarea unor judecători la care să ajungă dosarele cu minori, o lege obligă ca dosarele să fie repartizate aleatoriu.

“Cel mai oportun ar fi specializarea unor judecători şi complete de judecători la Curtea de Apel. Dacă am ajunge la o asemenea specializare, cred că programul care repartizează dosarele aleatoriu ar putea să facă ca să le repartizeze anume acelor judecători specializaţi”, crede Dina Rotarciuc, membră a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM).

Lipsa psihologilor, o problemă naţională

O altă problemă a justiţiei juvenile din ţara noastră este lipsa psihologilor. Deşi legea impune audierea minorilor doar în prezenţa unor psihologi, realitatea este cu totul alta.

“Pe lângă instanţa de judecată nu avem psihologi şi, ori de câte ori este un minor în instanţă, judecătorul este obligat să cheme un psiholog sau un pedagog. Aceştia  adesea nu se prezintă, iar dacă o fac, o fac cu întârziere sau nu sunt instruiţi cu privire la funcţia lor în judecată, şi asta creează mari probleme. Menirea unui psiholog în instanţa de judecată este de a-l ajuta pe judecător să audieze minorul, dar acest ajutor el nu-l primeşte”, concluzionează Dina Rotarciuc.

Pe lângă lipsa specialiştilor în domeniu, atunci când ajung în faţa justiţiei minorii se confruntă şi cu o altă problemă majoră. Sunt nevoiţi să povestească de zeci de ori drama prin care au trecut, existând astfel posibilitatea să fie traumatizaţi încă o dată.

“Evident că la momentul de faţă se impune necesitatea de a audia minorii de mai multe ori pentru a clarifica anumite detalii. Anume în acest scop, camera de audiere pentru minori este o soluţie care favorizează persoana, victima minoră sau martorul minor, pentru că permite înregistrarea discuţiei”, conchide Iurie Perevoznic.

Fără justiţie, adio UE

“Justiţia specializată pentru copii nu înseamnă doar tribunale cu inscripţia pentru copii, ci un pachet întreg de servicii, de probaţiune, de mediere, asistenţa psihologului, clădiri prielnice”, ne atenţionează Victor Zaharia, directorul Institutului de Reforme Penale (IRP).

“Uniunea Europeană a anunţat recent un plan de acţiuni care îndeamnă statele să ia măsuri pentru îmbunătăţirea justiţiei pentru copii, şi foarte multe măsuri privesc copiii victime şi martori. Respectiv, nu vom putea adera la UE atâta timp cât există aceste lacune”, a punctat Sorin Hanganu.


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *