Revenirea migranţilor poate crea un colaps social

Un interviu cu Valeriu Prohniţchi, director „Expert-Grup”

— Lumea a început deja să-şi retragă banii din bănci şi deja sunt semnale că în unele bănci nu li se oferă imediat sumele solicitate de pe cont. Crezi că este o cauză a crizei sau un moment psihologic?

— Eu n-am auzit de semnale că băncile ar sista întoarcerea depozitelor. Dar, portivit legii, băncile nu sunt în drept să le refuze clienţilor retragerea banilor de pe cont. Sunt contracte de depozite şi băncile sunt obligate să întoarcă banii, fie cu dobândă, fie fără, dacă se ia depozitul înainte de timp. Or, toate băncile au suficiente lichidităţi.

— Dacă ai avea bani, ce ai face acuma, în ce valută i-ai păstra şi unde?

— Din cauza incertitudinii şi în situaţia în care şi dolarul şi euro sunt la fel de afectate, nu trebuie de mizat pe nimic. Nici pe creşterea dolarului, nici pe cea a euro pentru că nimeni, nici un economist serios, nu se va apuca să prognozeze cursul acestor valute. Iar cei care au economii, ar putea să le păstreze în valuta în care sunt acum. Poate o parte de bani să-i păstreze acasă, o parte la bancă. De asemenea, lumea pate să încerce să apeleze la aşa numitele valute de refugiu, cum ar fi francul elveţian sau lira britanică, care sunt afectate mai puţin de criză, dar din nou, în situaţia crizei globale, nimic nu mai este sigur.

— Ce se întâmplă în prezent cu leul, în relaţie cu moneda euro şi dolarul SUA?

— Au ajuns şi până aici influenţele internaţionale. Este vorba de aprecierea puternică a dolarului faţă de yena japoneză, care a fost provocată de căderea burselor. La rândul său, asta a determinat aprecierea dolarului faţă de euro. Şi evident că asta se reflcetă şi pe piaţa internă din Moldova.

— Dar totuşi fluctuaţia monedei euro în România şi în Ucraina este foarte diferită de ceea ce se întâmplă în Moldova. Ce influenţă au aici implicaţiile locale?

— Şi politicile monetare în cele trei ţări sunt destul de diferite. Aş spune că situaţia de la noi este una intermediară între România şi Ucraina, având în vedere implicarea autorităţilor locale pe piaţa monetară. România fluctuează liber, iar la noi este un regim de fluctuaţie parţial cntrolat, în timp ce în Ucraina, bursele sunt controlate în mare parte de Banca Naţională a Ucrainei. Şi oricum astăzi euro cade pe toate pieţele, indiferent de nivelul implicării băncilor naţionale. Acolo unde se încearcă cntrolul pieţei monetare, pur şi simplu apar pieţe negre. Spre exemplu, la Kiev, săptămâna trecută la cursul afişat oficial nimeni nu vroia să facă nici o tranzacţie.

— Cât este de normal din punct de vedere economic ca piaţa să reflecte voinţa autorităţilor şi cât de sănătoasă este această voinţă în Moldova?

— Evident, pieţele, nu ar trebui să fie influențate de autorităţi, dar această criză financiară ne arată că şi Guvernul poate fi, parţial, un liber arbitru. Şi atunci când autorităţile intervin pe piaţă financiară având interesul de a influenţa mersul lucrurilor pentru a favoriza actori de stat, bănci de stat, atunci apar distorsiuni şi pieţele nu mai pot să funcţioneze aşa cum ar trebui. Dar o atitudine utraliberală în care statul nu are nici un rol, tot va duce la o distorsiune. În fond, această criză financiară internaţională îşi are originea în trei factori – lăcomia universală a oamenilor, faptul că au apărut conflicte de interese între bănci şi unele agenţii care au fost imparţiale şi faptul că statul nu a garantat suficient activităţile financiare.

— Moldova, în această criză, face faţă problemei?

— La momentul dat, pentru că criza este financiară şi sistemul nostru financiar este mai puţin dependent de ceea ce se întâmplă în Statele Unite, în Uniunea Europeană, pentru că băncile noastre nu sunt atât de împrumutate în exterior, băncile noastre nu au investit în aşa numitele active toxice, active riscante care până la urmă s-au prăbuşit.

Dar asta nu înseamnă că noi nu vom fi deloc afectaţi de criză. Dacă la moment acest fenomen de criză ajunge tot mai mult, după SUA şi Europa, şi în Rusia, dacă această criză va face să scadă Produsul Intern Brut, consumatorii vor dori să consume mai puţin. La această etapă va fi afectată şi Moldova prin trei canale. În primul rând va va surveni o scădere a cererii pentru exporturile moldoveneşti, mă refer aici la vinuri. Al doilea factor rezidă în reducerea locurilor de muncă în sfera construcţiilor, în sfera serviciilor unde sunt angajaţi o sumedenie de cetăţeni ai R.Moldova. Asta va cauza scăderea remitenţelor. Şi aici apare al treilea factor, căci scăderea remitenţelor ar putea să ducă la scăderea cererii de consum pentru bunurile de import în republica Moldova, iar aceasta va duce la scăderea încasărilor bugetare. TVA-ul, anume la bunurile de import depăşeşte 65% din totalul venitului bugetar. Pe termen lung ar putea fi vorba de cel puţin un an, dacă această criză financiară nu se absoarbe între timp şi se va transforma în una economică atunci şi bugetu nostru va fi afectat. Şi probabil că nu actualul Guvern, dar următorul va fi cel care va trage ponoasele.

— Cât poate dura această criză la nivel global şi implicit în Moldova?

— Criza financiară în lume azi înseamnă scumpirea creditelor suprapus cu o anumită doză de psihoză. Adică dacă cineva ia un credit acuma, îl va lua la un procent mai mare. Multe bănci occidentale deja nu mai dau credite. Şi asta iar ar putea să ne afecteze şi pe noi. De exemplu, guvernul de la Chişinău a semnat un acord cu FMI, de privatizare a Băncii de Economii. Acuma bănuiesc că această bancă are o valoare mică, iar în condiţii de criză financiară cred că este mai bine de amânat privatizarea, dacă nu se oferă un preţ bun. Dacă se va găsi un cumpărător bun, gata să ofere un preţ corespunzător valorii activelor şi nu valorii pieţei, atunci această bancă ar fi bine să fie privatizată. Dar în general, cred că investiţiile străine vor scădea acum şi în Moldova. Aşa că efectele acestei crize ar putea să fie simţite în noi şi noi valuri.

— În cazul privatizării, ce se întâmplă cu depunerile clienţilor?

— Nu se întâmplă nimic. Un nou proprietar îşi va asuma aceleaşi obligaţii pe care le avea statul. Aşa spune legea. Privatizarea este necesară pentru a elimina acele neajunsuri care sunt astăzi în managementu băncii.

— În condiţiile nivelului corupţiei care exuistă în R.Moldova, ce siguranţă avem noi că banca nu va fi vândută pe nimic sub declaraţia că s-a vândut avantajos?

— Evident, gradul nostru de încredere este un rezultat al acţiunilor de privatizare anterioare. Croupţia este un factor sistemic. Dar cred că ar fi bine să credem Guvernul că are bune intenţii şi dacă apar semnale de aranjamente coruptive, să le developăm şi să le scoatem la suprafaţă.

— Ar trebui amânate procedurile de privatizarepentru perioada acestei crize?

— Întreprinderile programate pot fi scoase la privatizare cel puţin pentru a testa intenţiile investitorilor şi pentru a analiza ofertele. Într-un anume sens, Moldova, este avantajată în acest context. Băncile sunt capitalizate la un nivel destul de înalt. Nu există active speculative. Şi asta sporeşte imaginea investiţională a Moldovei.

Înţeleg că sistemul bancar din Moldova este mai puţin afectat, dar cei mai afectaţi cetăţeni vor fi cei care muncesc în străinătate.

— Dacă va scădea volumul remitenţeler, există şi efecte pozitive pentru Moldova?

— Dacă vor scădea remitenţele, atunci, consumu celor care au rămas acasă va scădea şi el. Atunci, poate opoziţia dacă va putea într-un fel să escaladaze situaţia.

— Asta înseamnă că Guvernul ar putea fi forţat să îşi asume mai multe responsabilităţi, şi va trebui să aibă grijă de toată lumea?

— La modul normal, Guvernul ar trebui să aibă grijă de toată lumea, dar nu cred că o va face pentru că nu deţine instrumentele necesare. Şi aici ar putea să se împlinească spusa proverbului indian „Ai grijă ce-ţi doreşti că s-ar putea să se întâmple”. Guvernul, care îşi dorea atât de mult să revină toţi migranţii de peste hotare s-ar putea să fie aproape de această realizare. Dar, odată cu reîntoarcerea migranţilor din şomajul străin în şomajul de la noi, se pot crea condiţii de colaps social în Modova. Şomerii care se vor întoarce vor căuta un loc de muncă care să fie bine plătit şi dacă nu îl vor găsi, asta îi va determina să iasă în stradă. Primii cred că vor reveni angajaţii şantierelor din Rusia.

— Dacă ei revin acasă cu ceva bani şi abilităţi în domeniul construcţiei, poate organizaţiile de construcţii din R.Moldova ar putea să-i folosească?

— Da, ar putea dacă vor fi lansate proiectele astea mari de infrastructură despre care se vorbeşte. Construcţie de drumuri, spitale. Acuma statul nu are această capacitate de atragere a forţei de muncă, dar există ofertă din partea donatorilor internaţionali. S-ar putea ca în următorii ani Moldova să aibă muţi bani pentru infrastructură din exterior. Acuma dacă aceşti bani vor fi utilizaţi şi vor fi create locuri d emuncă ar fi bine. Dacă nu – efectele crizei se vor face şi mai sesizabile.

— Investitorii străini în aceste condiţii de criză ar putea să vină încoace, la o piaţă de muncă mai ieftină?

— Iarăşi suntem pe un teren nesigur. Investiţiile anul acesta au crescut foarte mult, mai mult decât oricând în istoria Moldovei. Vreau să vedem şi datele pentru trimestrul trei al anului curent. Dacă nivelul investiţiilor se menţine, atunci posibil că locurile de muncă care vor fi deschise vor absorbi şi o parte din emigranţi. Dar mute din aceste investiţii vin în sectoare destul de avansate, cum ar fi sectoru comercial, care nu absoarbe multă forţă de muncă.

— Dacă priveşti activitatea Guvernului Greceanîi, care sunt succesele şi insuccesele economice?

— Nu pot deocamdată să mă pronunţ, aşi vrea să văd mai întâi cum va fi încheiat exerciţiul bugetar pe anul acesta. Mă aşteptam ca Guvernul să continue procesul de privatizare şi să lanseze privatizarea Băncii de Economii şi a Moldtelecomului şi parcă văd că au fost făcute. Pe de altă parte sunt şi eşecuri. De exemplu, aceeaşi reformă a administraţiei publice centrale nu mai are capăt. Relaţiile dintre guvernul central şi administraţiile locale sunt la fel de proaste ca şi ale guvernului precedent.

Am aşteptat şi mai mută transparenţă în eliberarea licenţelor, a permiselor de construcţie, s-au promis salarii mai mari, computere mai multe şi poate mai puţin personal birocratic.

— Cum apreciezi sistemul de impozite şi povara asigurărilor sociale pentru întreprinderile mici?

— Povara fiscală oficială în Moldova nu este mare comparativ cu alte ţări. Dar cota de asigurări sociale este o problemă relativ mare. Cred că de aici vine şi dorinţa firmelor de a activa din umbră, căci nu se descurcă cu achitarea volumului total de impoyite pentru asigurarea socială a angajaţilor. Nu aşi zice că Guvernul are doar intenţii de împovărare fiscală iar firmele private sunt nişte îngeri, care îşi scot profiturile din contabilităţile negre sau duble. Dar şi politicile oficiale nu încurajează prea mult firmele să iasă din umbră, or reducerile făcute pentru cotele de asigurări sociale au fost atât de mici încât nu au încurajat companiile cu contabilitate duzblă să selegalizeze. Aşi mai menţiona aici că a fost anulat impozitul pentru profitul reinvestit, ceea ce în principiu se pare a avut un efect benefic asupra deciziilor investiţionale străine. Dar aceasta este doar o estimare. Nu putem spune cum a evoluat situaţia, pentru că a fost anularea a fost aprobată abia în ianuarie 2008.

— Şi aceste impozite penrtu asigurarea socială crezi că sunt justificate? Primeşte omul în schimb un pachet de servicii cociale care încurajează să-şi plătească impozitele?

— Majorarea acestor servicii solicită o majorare şi mai mare a cotelor.

— Ce efecte crezi că a avut amnistiere fiscală care a fost anunţată în anul trecut?

— A fost cea mai proastă decizie care putea fi luată vreodată în Repubica Moldova. Eu , în linii mari, susţin introducerea cotei zero la impozitare, dar pur şi simplu cota zero fără reforme serioase în anumite sectoare nu pate să aducă mari beneficii. Iar amnista fiscală creează şi mai multe contradicţii morale. Or, companiile care şi-au plătit în mod onorabil impozitele au fost puse la egalitate cu cele care s-au eschivat de la plata impozitelor care au acumulat datorii, poate chiar mari datorii. În plus, de iertarea datoriilor de stat au beneficiat mai multe întreprinderi de stat şi nu private, ceea ce din nou creează o distorsiune în înţelegerea concurenţei oneste pe piaţă.

— Crezi că se va repeta o asemenea amnistiere?

— Odată începute, amnistiile fiscale sunt greu de oprit. Asta a fost demonstrat prin exemplul altor ţări care nu s-au oprit la o singură amnistie fiscală, căci sunt în lume sunt cunoscute peste 120 de episoade de amnistie fiscală. Şi trebuie să ne amintim că asemenea cazuri au mai fost şi în Moldova. Se iertau datoriile în agricultură, sau în anumite domenii.

— De curând, Inspectoratul Fiscal a lansat un apel care invită agenţii economici să îşi legalizeze veniturile. Pentru cine este această campanie?

— Acest pas face parte din aceeaşi iniţiativă de liberalizare economică, în categoria căreia intră şi amnisitierea fiscală din anul trecut. Legalizarea capitalului presupune iertarea tuturor celor care şi-au ascuns activele (pentru o cotă de 5% din valoarea acestora). Este o încercare a guvernului de a scoate într-un fel din umbră aceste active financiare, care se presupune că sunt deţinute în străinătate.

— Deci, asta înseamnă că în Moldova există sume enorme de bani care nu sunt investite legal?

— Se presupune că ar fi în cantităţi mari, deşi eu nu prea cred în această presupunere. Eu nu cred că până la sfârşitul acestui an vom avea un aflux de capital repatriat pentru legalizare în Moldova.

— Deci, asta înseamnă că acest capital a plecat cândva din Moldova?

— Evident. Balanţele de plăţi ale Republicii Moldova din ultimii zece ani nu au arătat nici urmă de capital plecat. Ca să readuci capitalul în ţară, asta înseamnă că el trebuia să fi plecat din ţară înainte de asta. Poate că a plecat în buzunar sau în pungă, dar asta înseamnă că originea acestor bani este atât de dubioasă încât este greu de sperat că aceste sume vor reveni pentru a fi legalizate Modova, pentru a fi depuse în bănci şi pentru a fi reintroduse în circuitul oficial.

— Există exemple în alte state, prin care se demonstrează că acest truc a fost eficient?

— Da, au existat şi istorii pozitive. De exemplu, şi Kazahstanul a făcut o asemenea campanie în 2006, la condiţii mult mai atractive, dar nu a reuşit sa leagalizeze nici a 10-a parte din ce anticipaseră oficialii. În alte ţări, ca Irlanda însă, legalizarea a dus la efectele scontate, acumulându-se chiar sume mai mari decât cele prognozate. Este vorba de credibilitatea sistemului, care a fost mare în Irlanda, şi are valori mai minore în Moldova. Aici oamenii nu au prea multă încredere în ziua de mâine, şi nici în sistemul în care practic un singur om poate decide diverse schimbări în fiecare zi.

— Această decizie de legalizare a capitalului poate încuraja un aflux financiar din Transnistria?

— E bună întrebarea, dar nu cred ca pot răspunde. În general, existau ipoteze că pentru asta ar şi fost creată campania cu legalizarea afacerilor, adică pentru integrarea businesului din Transnistria în economia Moldovei. Probabil că în puţin timp vom afla dacă această ipoteză s-a adeverit.

— Sunt condiţiile economice de aici atractive pentru oamenii de afaceri din stânga Nistrului?

— Pentru localnicii din Transnistria – cred ca da. Adică pentru cei care sunt originari de acolo şi care vin la Chişinău să în scopuri de consum. Ei au trecut deja prin etapa de acujmulare, iar acum doresc sa traiasaca omeneşte în condiţii previzibile. În Transnistria ei înţeleg că mai devreme sau mai târziu va trebui să fie acceptată o soluţie civilizată a acestui conflict, de aceea e bine să fie legalizaţi. În schimb, pentru străinii care doar investesc în Transitria, fără să fie stabiliţi acolo, asta se pare că nu îi priveşte, adică nici nu îi sperie, nici nu îi încurajează.

— Deci ei rămân să facă bani în Transinistria, fără a sta prea mult la dubii cu privire la legalitatea banilor proveniţi de acolo?

— Probabil că aceştia fac parte din categoria care va face bani mari şi se va înţelege bine cu oirice sistem care va mai veni acolo.

— Ce s-a întâmplat cu puterea de cumpărare a cetăţenilor R.Moldova în ultimii ani?

— Puterea de cumpărare arată relaţia dintre veniturilor şi preţuri. Dacă e să ne uităm la datele statistice şi să le credem, reiese că din 2001 salariul a crescut mai mult ca preţurile, deci a crescut puterea de coumpărare a oamenilor, inclusiv datorită armatei de emigranti care lucrează în străinătate. O alternativă acestor date statistice nu avem. În străinătate asemenea date sunt colectate în paralel şi de către instituţii independente, la noi însă asemenea măsurări csunt foarte costisitoare, de aceea avem date statistice dintr-o singură sursă.

Deci, dacă e să credem datelor statistice, puterea de cumpărare a oamenilor a crescut. Concluzia dată contravine părerii general exprimate, care spune că puterea de cumpărare a scăzut. Pe de o parte oamenii zis că au sărăcit, asta apare şi în presă, pe de alta – se văd în Moldova tot mai multe maşini luxoase, tot mai multe apartamente noi construite, tot mai mulţi copii bine asiguraţi.

— Şi puterea de cumpărare a bugetarilor a crecsut, potrivit statisticelor?

— Puterea bugetarilor s-a diminuat în această perioadă, dacă o comparăm cu datele din sectorul privat.

— Cât de corect este modelul moldovenesc de pensii pentru două categorii sociale: funcţionari de stat şi oameni de rând?

E o injustiţie socială. Pensiile trebuie să fie primite în aceleaşi condiţii pentru agricultori sau deputaţi. Altefl, sistemul de pesnii nu va fi durabli din punct de vedere financiar, iar oamenii vor trăi un sentiment profund de injustiţie socială.

Oricum, pensiile pe care le primesc acum agricultorii sunt insuficiente şi arată o situaţie rezultată de 50 de ani de dominaţie sovietică. Economia nu s-a dezvoltat într-un sistem nornal. Nu s-a urbaniazt economia, acum avem mult mai mulţi locuitori la sate decât ar fi într-un stat european normal.

Pentru conformitate, Alina RADU