R. Moldova, de trei ani fără președinte

Dodon nu este președintele R. Moldova. Dodon este președintele lui Vladimir Putin pentru R. Moldova, iar vizitele sale „oficiale” în Rusia nu sunt decât o simplă formalitate protocolară, pentru a crea publicului iluzia că Putin și Dodon sunt președinții a două state diferite.

Pe 23 decembrie, avem trei ani de la intrarea oficială în mandat a lui Igor Dodon. Pe banii cui a ajuns președinte – știm. Pe banii Rusiei. Știm și cine au fost complicii înscăunării sale – Vlad Plahotniuc și PDM. Și cu a cui blagoslovire, de asemenea cunoaștem – a Bisericii Ortodoxe Ruse din Moldova. Nu cred că s-a uitat și cine au fost votanții – mercenarii electorali din Transnistria și sărmanii cumpărați sau mințiți, de dincoace de Nistru, cărora li s-a spus că, dacă vor vota pentru Maia Sandu și nu pentru Ig. Dodon, Moldova va fi inundată de sirieni, de homosexuali și lesbiene, vor fi distruse temeliile familiei tradiționale, bărbații vor avea libertatea de a se căsători cu bărbați, femeile cu femei, în R. Moldova se vor naște tot mai puțini copii, satele vor rămâne în paragină și în pustietate, bisericile se vor închide, NATO va trece Prutul și R. Moldova va dispare ca stat. Ce s-a întâmplat, până la urmă, cu acele alegeri – cunoaștem. Dodon a fost dat „câștigător”. Doi ani și jumătate mai târziu, după alegerile parlamentare din 24 februarie, curent, Maia Sandu ajunge șefă de guvern, a unui guvern pe care l-a controlat în proporție de 80%. Câți sirieni au intrat în R. Moldova, în bază de decizie de guvern? Sau unde-s proiectele de legi cu privire la familiile netradiționale, care ar legifera mariajul între persoanele de același sex? Câte biserici au fost închise, unde-i NATO sau…

La ceremonia inaugurală din 23 decembrie, Igor Dodon jura să-și dăruiască „toată puterea şi priceperea propășirii R. Moldova, să respect Constituția şi legile ţării, să apăr drepturile şi libertățile fundamentale ale omului, suveranitatea, independența, unitatea şi integritatea teritorială a Moldovei”. Trecem fugitiv cu vederea și peste principalele angajamente electorale ale lui Dodon. Nu de alta, dar intrăm degrabă într-un nou an electoral și Dodon va pretinde un al doilea mandat prezidențial. Ce promitea Dodon? Anularea Acordului de Asociere R. Moldova – UE și aderarea la Uniunea Euro-Asiatică, excluderea colaborărilor cu NATO și restabilirea parteneriatului strategic cu Rusia, revenirea „în termeni restrânși a producției moldovenești pe piața rusă”, „reunificarea țării…”, „returnarea miliardului furat și tragerea la răspundere a tuturor celor vinovați de „furtul secolului”… Nu voi admite ca datoriile de pe urma furtului să fie puse pe umerii cetățenilor”, – promitea Dodon, alături de „interzicerea unionismului”, eliminarea Istoriei Românilor și a Limbii Române din educație, interzicerea dublei cetățenii, lansarea Programului Național „Sat confortabil” și, evident, angajamentul-cheie, care, cu timpul, a devenit un crez politic pentru Dodon: „prima mea vizită în calitate de președinte va avea drept punct de destinație Moscova”. Și a fost, pe 17 ianuarie 2017. Prima și multe altele. Ceea ce nu i-a reușit lui Dodon să facă, din câte a promis, e că nu a putut rupe R. Moldova de la relațiile cu UE și NATO, nici a o înstrăina de România și de Românism. Nici de propășit nu a propășit Moldova sub Dodon. În schimb, i-a reușit să extindă influențele ruse în Moldova. După alegerile parlamentare din 24 februarie, în rezultatul alianței parlamentare a socialiștilor cu PAS și PPDA, Dodon a pus mâna pe toate funcțiile și instituțiile-cheie în stat, cu excepția Guvernului Maiei Sandu, iar după demiterea acestuia – și pe guvern. Azi, Igor Dodon deține tot controlul în stat, exact așa cum a fost și pe timpul lui Plahotniuc sau chiar mai mult. Și ce e mai rău sau rău de tot e că acest control a trecut, prin Dodon, pe mâna Rusiei, iar din angajamentele sale electorale au mai rămas valabile doar cele ce țin de relațiile cu Rusia și de interesele Rusiei în R. Moldova. În rest – teatru.

\Igor Dodon pleacă pe 20 decembrie, cu trei zile înainte de împlinirea a trei ani de mandat, într-o nouă și ultima, probabil, din acest an, vizită oficială în Rusia. Este invitat la ședința Consiliului Suprem al Uniunii Economice Eurasiatice și la Summit-ul informal al CSI. Asta e versiunea oficială a vizitei. Care e cea neoficială, greu de spus, pentru că vizitele lui Dodon în Rusia au avut întotdeauna două agende, una oficială și alta neoficială.

Pentru a câta oară ese chemat Ig.Dodon în vizită în Rusia, de când e președinte, nici el, probabil, nu mai știe, dar, cu siguranță, dacă ar fi existat un top al vizitelor interstatale la nivel de CSI, Igor Dodon ar fi primul în top. Până și Lukașenko al Belarusiei i-ar ceda la scor. Nu, însă, și la rezultativitatea acestor vizite. Vulcanicul de Lukașenko și umilul de Dodon sunt ape diferite. Oricât de des ar merge Igor Dodon la Moscova ori la Sankt-Petersburg, rezultatele pentru R.Moldova ar fi aceleași. Vizitele lui Dodon în Rusia nu sunt vizite în care Dodon să apere interesele R. Moldova, așa precum face Lukașenko, sau după cum a făcut-o la vremea sa Nazarbaev al Kazahstanului sau liderii baltici. Dodon pleacă în Rusia chemat, la ordin, ca să facă, nici mai mult, nici mai puțin, act de prezență în cadrul unor „cine de taină” bilaterale (cu Putin) sau multilaterale (cu Putin, Lavrov, Kozak și Kirill) la care mesenii discută cu Dodon despre interesele Rusiei în R. Moldova exact în maniera în care discuta el, în ajun de 8 iunie, cu Vlad Plahotniuc, despre noul proiect rusesc de federalizare a R. Moldova – un al doilea Pact Molotov-Ribbentrop. Asta în cazul în care la Moscova se și mai discută cu Dodon – un sclav, înglodat în datorii până de asupra capului față de Putin, pentru că l-a făcut președinte. Pentru R. Moldova orice vizită nouă a lui Dodon la Moscova e un nou act de trădare, deoarece se știe că, în timpul acestor vizite, Dodon nu apără nici ordinea constituțională din R. Moldova (așa cum este), nici integritatea ei teritorială, nici suveranitatea, independența, securitatea sau orice alt interes, precum a jurat. Și asta, pentru că Igor Dodon nu este președintele R. Moldova. Dodon este președintele lui Vladimir Putin pentru R. Moldova, iar vizitele sale „oficiale” în Rusia nu sunt decât o simplă formalitate protocolară, pentru a crea publicului iluzia că Putin și Dodon sunt președinți ai două state diferite. E o gravă eroare. În cei trei ani de mandat, Igor Dodon ne-a convins de atâtea ori că este un ordinar slugoi de tip sovietic, gata să accepte orice compromis și să consimtă orice cedare față de Rusia, pentru a se menține la vedere și la putere.