Președintele din Constituție
Ultima săptămână electorală a scos la iveală mai multe probleme. Una dintre ele este neprezidenţiabilitatea acestei campanii. Aproape că nu a existat spaţiu public pentru dezbateri privind atribuţiile, abilităţile, cunoştinţele şi capacităţile candidaţilor la preşedinţie, pentru că spaţiul a fost cotropit de creatorii de falsuri, distribuitorii de manipulări, multiplicatorii şi comentatorii de minciuni.
Să începem de la Constituţie. Articolul 78, intitulat ”Alegerea preşedintelui”, spune că ”poate fi ales preşedinte al R.Moldova cetăţeanul cu drept de vot care are 40 de ani împliniţi, a locuit sau locuieşte permanent pe teritoriul Republicii Moldova nu mai puţin de 10 ani şi posedă limba de stat”. Deci, un candidat trebuie să întrunească doar aceste 3 criterii: să aibă vârsta corespunzătoare, să cunoască limba română şi să fi locuit în Moldova cel puţin un deceniu. Atât. Restul, cum ar fi sexul, genul, forma capului, mărimea pantofilor, culoarea unghiilor, lungimea nasului, lăţimea intestinelor candidatului, nu contează. Cel puţin nu a contat la momentul scrierii şi aprobării Constituţiei în 1994. Timp de 22 de ani aceste criterii au fost acceptate, acum, însă, s-a început o mare vrăjeală pentru deturnarea Constituţiei. Practic, vârsta, limba şi cetăţenia candidaţilor nu a mai contat, criteriile constituţionale au fost aruncate la gunoi, căci, în schimb, exponenţii unor forţe politicie, în special cei ai socialiştilor, dar şi cei ai democraţilor, susţinuţi de preoţime, au început a inocula o altă listă de criterii, care nu are nimic în comun cu cea constituţională: candidatul să nu fie femeie, să fi alăptat, să fie o persoană bisericoasă, să fi iubit un bărbat, mai mulţi bărbaţi.
Dacă privim sondajele de opinie, oricare din ultimii 10 ani, cea mai mare îngrijorare a cetăţenilor din Moldova este corupţia şi sărăcia cauzată de aceasta. Deci un preşedinte este necesar să supravegheze procesele din Moldova astfel, încât să fie lansată o aprigă luptă cu corupţia şi o purificare a sistemului public, care ar duce la creştere economică şi la bunăstare.
Deci un preşedinte care ar putea lupta cu corupţia trebuie, pe lângă cele 3 criterii ce ţin de vârstă, limbă şi cetăţenie, să fie integru şi curajos. Şi cei doi candidaţi asta ar fi urmat să demonstreze, dacă dezbaterea publică nu era să fie deturnată, de fiecare dată în mod deliberat, către migranţi sirieni care ar asalta cel mai sărac stat din Europa, către biserici gata să fie închise cu forţa, sau către misiunea biblică a femeii, care nu are nimic cu misiunea femeii într-un stat laic.
Fiecare familie din Moldova are cel puţin un om în străinătate, unii au jumătate de familie plecată, sau şi mai mult. Fiecare dintre aceste persoane a plecat pentru oportunităţi mai bune, în state care au fost construite de alţii. Atunci când au plecat de acasă, în ţări mai dezvoltate şi mai sigure, cei circa un milion de migranţi moldoveni au lăsat acasă goluri. Golurile se înmulţesc cu o viteză ameţitoare în fiecare zi, şi deocamdată nimeni nu reuşeşte să le completeze. Căci Moldova rămâne cel mai sărac stat din Europa şi migranţii sirieni, nepalezi, marţieni, neptunezi, dacă tot au fugit de sărăcia lor, nu aleg o altă sărăcie, ci mai degrabă o democraţie şi o stabilitate economică. Acum, la locurile goale din Moldova nu se năpusteşte nimeni, dar un loc gol înseamnă şi un gol bugetar, şi un gol economic. Iar candidaţii la preşedinţie ar fi trebuit să aibă spaţiu pentru a explica cum vor umple acest gol, nu să facă uz de sperietori.
Potrivit Hotărârii Guvernului din 17 noiembrie 1993, ”Biserica Ortodoxă din Moldova, fiind subordonată canonic Patriarhiei Moscovei, este independentă în problemele bisericeşti” şi nu are nimic în comun cu procesele democratice, cum ar fi alegerile. Deci o persoană care candidează la preşedinţie nu trebuie să facă paradă din credinţa sa, dar să respecte şi să asigure drepturile, inclusiv la religie, pentru toţi cetăţenii din R.Moldova. Un preşedinte nu are dreptul să urască cetăţenii, nici pentru religie, nici pentru cultura etnică, nici pentru culoare sau sex. Un preşedinte trebuie să fie garant al drepturilor tuturor, scrie în Constituţie. Cât mai există Constituţia.
