Paşapoartele sovietice la Curtea Constituţională
Marți, 29 ianuarie 2019, Curtea Constituţională (CC) a luat o decizie pe un subiect de mare interes public. Judecătorii CC au discutat dacă concetăţenii noştri din diasporă vor putea sau nu să voteze cu paşapoarte naţionale expirate. Decizia a fost fermă – diaspora nu va putea vota cu paşapoarte expirate.
Ce este un paşaport al R. Moldova? Este un act pentru călătorii externe, care costă scump şi durează puţin. Valabilitatea paşaportului actual durează 7 ani, dar cele anterioare aveau un termen de doar 5 ani. Preţul actual al unui paşaport este de la 850 de lei, pentru un act primit într-o lună, la 3000, de lei pentru acelaşi act primit într-o oră.
De ce au nevoie conaţionalii noştri din diasporă de paşapoarte moldoveneşti? După ce am dialogat cu mai mulţi exponenţi ai diasporei, am înţeles că, după instaurarea regimului liberalizat de vize cu UE, paşaportul moldovenesc te ajută doar să pleci fără dificultăţi de acasă. În rest, acest paşaport nu te mai ajută la nimic: nici să îţi găseşti locuri de muncă sau să te angajezi legal în statele dezvoltate, nici să obţii credite, sau să creezi întreprinderi. În statele UE, dar şi în SUA sau Canada, moldovenii pot să îşi soluţioneze problemele de viaţă cu alte acte: fie cu paşapoarte româneşti sau bulgăreşti, fie cu permise de şedere, fie cu Green Card sau alte acte eliberate de către aceste state migranţilor pentru a se acomoda şi a se simţi integraţi.
Dacă migranţii moldoveni nu se mai folosesc de paşapoartele moldoveneşti, de ce ar trebui ei să voteze? Din două motive esenţiale: pentru că R. Moldova este un stat foarte sărac şi foarte depopulat. Un stat sărac trebuie să facă orice ca să atragă diaspora să mai trimită bani acasă, iar un stat depopulat trebuie să facă orice, pentru ca oamenii să revină să populeze acest teren, inclusiv pentru a munci şi a plăti taxe, inclusiv pentru a întreţine Guvernul.
Din păcate, statul şi guvernul moldovenesc fac mulţi paşi cu spatele spre oamenii de care avem nevoie. Acum, această decizie a CC a fost nu un pas, ci un genunchi în spate dat diasporei.
Mai mult decât atât, statul R. Moldova ar putea cel puţin să le ofere celor din diasporă un tratament egal cu alte categorii de cetăţeni, care au primit permisiunea de vot, anterior, cu paşapoarte expirate. Şi aici e cazul să ne amintim de deţinătorii de paşapoarte sovietice.
Ţineţi minte, după 1991, R. Moldova s-a numit independentă, paşapoartele sovietice fiind schimbate pe acte noi de identitate. Iată că, chiar şi acum, la aproape 30 de ani de existenţă a Moldovei independente, mai sunt deţinători de paşapoarte sovietice, oameni care nu şi-au perfectat niciodată paşapoarte ale noului stat. Ca să înţelegem de ce nu şi-au făcut, trebuie să răspundem la întrebarea „La ce le-ar fi folosit?”. Aşa cum emigranţilor paşaportul moldovenesc le foloseşte doar pentru a pleca din Moldova, celor cu acte sovietice acestea le folosesc doar pentru a rămâne aici. În rest, se descurcă cum pot. Unii, poate, nu au avut 850 de lei să îşi perfecteze un paşaport, alţii nu au văzut necesitatea, alţii, poate, au aşteptat revenirea uniunii sovietice, văzând promisiuni periodice la televizor despre salamul de 2 ruble şi despre kolhozurile înfloritoare.
De ce deţinătorilor de paşapoarte sovietice li s-a permis să voteze cu ele timp de 22 (douăzeci şi doi de ani) după expirarea acestora, iar deţinătorilor de paşapoarte moldoveneşti expirate nu li se permite nici măcar 1—7 ani? Este această inechitate vizată în hotărârea membrilor CC? Sau trebuie cineva să le ofere un set de paşapoarte sovietice, pentru a le justifica comportamentul de justiţiari ai unui sistem totalitar.
