Hârtia de WC
Văd într-un magazin, pe raftul cu şerveţele de hârtie, suluri de hârtie igienică cu termen de garanţie. Pe etichetă sunt scrise cu acurateţe numele producătorului, adresa şi telefonul acestuia, numele importatorului şi… „Termen de garanţie – 2 ani”. La prima vedere impresionează această corectitudine maximă a producătorului, care are grijă să nu aducă vreo atingere igienei noastre personale, dacă vom folosi acest vălătuc de hârtie peste doi ani. Dar, după ce am înconjurat cu ochii ruloul de vreo 7 ori, de ştiam pe de rost adresa, telefonul şi codul de bare, stabilesc cu stupoare că nu există nici o înscriere despre data producerii. Pe hârtia altor producători scrie clar „Termen de garanţie – nelimitat”, dar de ce totuşi acesta a scris „2 ani” fără să ne spună dacă au trecut deja sau abia încep?
Las raftul cu pricina în plata domnilor consumatori şi dau cu ochii de alte hârtii pe birou, care iar mă duc cu gândul la problema termenului de garanţie. Iată de exemplu, un document datat cu 15 iulie 2009, întitulat „Declaraţia preşedintelui PCRM Vladimir Voronin din care citez. „Partidul Comuniştilor nu intenţionează să agraveze, după alegeri, starea de scindare socială, care a apărut nu din vina noastră. Dimpotrivă, noi sîntem convinşi că anume partidului nostru îi va reveni iniţiativa în dialogul privind un eventual nou consens parlamentar. Indiferent de faptul cîte mandate va obţine partidul nostru în scrutinul din 29 iulie, iar noi sperăm să obţinem majoritatea absolută, numai PCRM va fi capabil să facă faţă misiunii de a consolida întreaga noastră societate.” Regret că declaraţiile politice nu au o mică înscriere la final cu privire la termenul de valabilitate. Or, această decalarţie a fost făcută de un politician cu experienţă de zeci de ani, dar a fost atât de alterabilă, încât se pare că şi-a pierdut valabilitatea deja la 30 iulie 2009. Mai mult, Vladimir Voronin e şi businessman cu experienţă, oare se poate să fi produs o declaraţie atât de uşor alterabilă şi să se obosească să o prezinte din propria gură la ecranele TV? Promisiunile electorale sunt, deseori, la fel fel de necesare ca şi hârtia igienică înainte de folosinţă, şi devin la fel de inutile ca acest produs după ce a fost folosit la şteregerea degetelor de moare a precupeţilor care vând varză murată la piaţă. Adică, treaba s-a făcut, curechiul a fost vândut, hârtia – aruncată. Nu are sens să acordăm aici spaţiu declaraţiilor cu privire la „inutilitatea anticipatelor” făcute din aprilie până în iulie, de către toţi mastodonţii PCRM. Nici despre declaraţiile acestora din anticipatele pentru postul de primar al Chişinăului, la care participase însăşi Zinaida Grecianâi în 2005.
Acum se scriu noi suluri de declaraţii pentru igienizarea electoratului din Moldova. Hârtia, cu format dictat de Moscova, spune că anticipatele fac din nou bine. Termenul de prescripţie al acestor declaraţii nu se anunţă, dar rămâne data la care au fost produse. Măcar o diferenţă între acestea şi vălătucurile descrise în primul alineat.
Alina Radu alinaradu.zdg@gmail.com
