Guvernul din 2037
Astă-noapte, 31 ianuarie 2018, pe cer s-a desfăşurat un spectacol astronomic rarisim, de care nu a mai văzut omenirea, intitulat „luna albastră, însângerată”. E vorba de un act ceresc în care luna, aflându-se în cel mai apropiat punct de pământ, deci fiind mai mare şi mai vizibilă, intră şi într-o eclipsă totală.
Da, aşa fenomen este destul de rar, dar nu unic, căci între Lună şi Pământ au mai fost apropieri şi umbre mai multe decât a urmărit omenirea. Ultima dată când oamenii de pe Terra au înregistrat o eclipsă cu lună albastră ar fi fost cu 150 de ani în urmă, pe vremea împăratului chinez Xianfeng şi a celui francez Napoleon, în anul în care Marea Britanie luase decizia să nu mai deporteze deţinuţii în Australia, iar la Bucureşti, renumita Casă Capşa şi-a deschis cofetăria care a dus mai apoi la un boom al industriei dulciurilor în România.
De la o eclipsă la alta, 150 de ani au însemnat foarte multe pentru omenire. Puşcăriaşii britanici deportaţi în Australia şi-au construit pe continentul sudic o ţară de toată frumuseţea, în care şi-ar dori să fie deportată măcar şi azi jumătate din populaţia Moldovei, nepuşcăriaşi, cu studii superioare şi abilităţi performante în multe domenii. Nici Anglia, rămasă atunci cu mai puţini puşcăriaşi, nu s-a pierdut, în acelaşi an şi-a instalat la Londra primul semafor cunoscut de civilizaţie – un pilon cu două lămpi cu gaz de două culori, care, peste 50 de ani, a devenit protagonistul primului semafor electric. Casa Capşa de la Bucureşti, o clădire construită cu cap, cu proiect şi cu sens pe Bulevardul Victoriei, este şi azi. Împăratul Xianfeng nu este, dar civilizaţia chineză şi-a păstrat bine patrimoniul. Iar Parisul, o metropolă modernă, are mii de siteuri păstrate de pe vremea acelei eclipse.
S-au uitat pământenii anului 1868 la luna însângerată de eclipsă? Nu existau laboratoarele NASA, care să ne arate pe viu, măşcat, luna în ecrane, pe telefoane mobile, în dormitor sau în beci. Dar, astronomia era o ştiinţă afirmată deja şi oamenii priveau ştiinţific la corpurile cereşti. Fizicianul Leon Foucault a văzut-o. Pentru că era fascinat de tot ce se rotea în jurul pământului, inclusiv Luna. Pentru că el a descoperit că pământul se roteşte în jurul axei sale, pentru că el a creat Pendulul, care îi poartă numele şi care este o piesă de valoare în toate instituţiile de cercetări astronomice. Foucault a văzut eclipsa şi a murit peste 2 săptămâni la nici 50 de ani împliniţi, ocupându-şi un loc veşnic sub stele la cimitirul parizian Montmartre. La Paris, alături de Foucault, eclipsa o fi văzut-o şi Napoleon Bonaparte, împăratul de glorie al Franţei, dar şi tânărul, prea tânărul Georgel Enescu, care în acel an şi-a susţinut primul concert în calitate de compozitor, prezentându-şi Poema română la Paris, Poemă vie şi minunată şi azi.
Sub cerul acelei eclipse, la Sankt Petersburg, apărea un tabel, care a devenit o icoană sacră la care se închină şi azi fiecare chimist. La doar 34 de ani, Dmitri Ivanovici Mendeleev a lansat tabelul tuturor elementelor chimice, un tabel atât de vizionar, care a inclus şi elementele descoperite decenii mai târziu. Lumea rusă a fost bulversată de-a binelea în anul acelei eclipse, căci, pe lângă ordinea perfectă în chimia mondială a tuturor timpurilor, adusă de Mendeleev, Fiodor Dostoievski publica romanul ”Idiotul”, şocând mai marii şi mai micii zilei cu schizofrenia unei realităţi actuale peste 150 de ani.
E 31 ianuarie 2018, e timpul unei eclipse de lună, replicată la 150 de ani distanţă. Privesc în jur, să înţeleg ce vor pescui din amalgamul vieţii de azi generaţiile următoarelor eclipse. Deschid pagina web a Guvernului şi descopăr 5 (cinci) comunicate de presă despre vizita premierului Pavel Filip în Emiratele Arabe Unite. În imagini, Filip pare eclipsat total de şeici şi miniştri arabi, la fel de eclipsată părând promisiunea europeană a acestui Guvern. Dar poate aşa s-au aranjat stelele?
Viaţa guvernelor e cât o eclipsă. Napoleonii, Ludovicii şi Carolii se pare că se nasc mai rar decât o dată la 150 de ani. Ce bine că de la vechea eclipsă ne-au rămas Tabelul lui Mendeleev, Pendulul lui Foucault, Poema română a lui Enescu, semafoarele şi… Idiotul, tirajat-răstirajat. Toate acestea vor ajunge şi la următoarea lună albastră sângerie, căci următorul eveniment astrologic de acest fel va avea loc în 2037, la 19 ani de la alegerile moldoveneşti din 2018.
A doua zi după eclipsa din 1868 s-a născut Ştefan Luchian, o stea enormă a picturii româneşti. A murit într-o sărăcie demoralizantă, la doar 48 de ani, având pensula legată de mână, cu peisajele nemuririi româneşti în faţă. Oare cine se naşte mâine? Oare cum ne va privi la următoarea eclipsă?
