Ei sunt restanţierii din Parlament
E cald. Salariul de deputat a ajuns mai mic decât al unui judecător. Leul se devalorizează şi puterea de cumpărare a unui deputat devine şi mai mică. Munca de parlamentar e grea. Uneori e atât de grea, încât e descrisă printr-un “B..ati!” de la tribuna centrală. Oficiile în clădirea nouă sunt încă insuficient amenajate. Vacanţele nu sunt atât de lungi cât ar fi nevoie, iar diurnele pentru deplasări în străinătate sunt destul de mici. Unde mai pui că nici apartamente nu se mai dau în ziua de azi deputaţilor ca pe timpuri. E greu, e tare greu să munceşti în Parlament în calitate de ales al poporului.
În curând, termenul de valabilitate al actualei legislaturi expiră. În toamnă vor fi alegeri şi alţi deputaţi vor fi aleşi. Dar pentru că viaţa de deputat e atât de grea, probabil că nimeni nu va mai vrea să vină în Parlament. Probabil că nimeni nu va mai vrea să se chinuie în aşa hal.
Totuşi, nu-i aşa că avem cu toţii un sentiment de deja vu, că presimţim că la toamnă spectacolul dragostei sfâşietoare faţă de popor se va declanşa acut de tot din partea tuturor partidelor politice? Că actualele partide parlamentare se vor bate la uşa parlamentului alături de câteva formaţiuni din lista actualelor extraparlamentare? Nu-i aşa că vor spune cât de sârguincios au muncit toţi anii trecuţi?
Eu zic să punem şi noi, alegătorii, odată piciorul în prag. Şi să-i întrebăm despre randamentul muncii lor pentru binele tuturor cetăţenilor, inclusiv al lor. Să-i întrebăm despre restanţele legislative.
În prezent, în birourile parlamentarilor se prăfuiesc un şir de legi, fără de care democraţia în R. Moldova nu poate funcţiona în mod adecvat. Şi aceste legi sunt dosite tot mai tainic, cu fiecare zi cu care ne apropiem de noile alegeri. Parca ar părea că deputaţii nu doresc votarea acestor legi, care ar schimba în bine unele realităţi politice şi sociale. Dar ştiind că aceşti deputaţi sunt tocmai cei care au ratificat Acordul de Asociere al R. Moldova cu UE, pare incredibil şi neverosimil faptul că ei s-ar ascunde de la votarea unor legi care sunt tocmai în concordanţă cu prevederile acestui acord.
În pagina 3 a ZdG avem azi două apeluri din partea societăţii civile şi din partea ex-preşedinţilor R. Moldova, care solicită votarea prevederilor cu privire la introducerea cotelor ce ar asigura egalitatea de gen în listele candidaţilor şi, respectiv, în viitorul Parlament. Parcă toate partidele parlamentare au câte câteva femei actualmente în fracţiuni, parcă au înţeles că femeile nu mănâncă deputaţi, nu muşcă, nu rănesc şi nu primesc salarii mai mari. Parcă e clar că au şi ele creier, mâini şi picioare. De ce, atunci, când se pune problema votării acestei iniţiative, toţi deputaţii se ascund sub mese? De ce toţi o amână, tocmai acum, când e cazul să avem alegeri mai libere şi mai corecte, primele alegeri de după semnarea Acordului de Asociere?
Al doilea document care este dosit sub mese este proiectul de lege privind finanţarea partidelor. Vine campania şi va fi mare jale la capitolul cine e cumpărat de cine şi care şi cum se vinde în lumea politică. Vor fi la concerte electorale cu diferiţi actori politici, încât nu se va mai înţelege unde e dirijorul şi care e solistul. Dacă s-ar vota această lege, partidele ar fi obligate să-şi declare veniturile şi cheltuielile, şi atunci ar fi clar cine dirijează şi cine plăteşte muzicanţii politici.
Şi, pe lângă toate, proiectul de lege privind controlul tutunului tot se prăfuieşte şi tare ne pune pe gânduri faptul că alegătorii nu vor alege cu narghileaua, ci cu intenţia unei vieţi mai bune, mai sănătoase. E greu la Parlament. Dar mai grea e pedeapsa alegătorului.
