Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Corupţia inevitabilă?

Corupţia inevitabilă?

În această săptămână, Transparency International a făcut public raportul său despre felul în care populaţia de pe glob percepe corupţia. Şi în ediţia din acest an, ţările din fostul spaţiu sovietic sunt devansate mult de state precum Danemarca, Suedia, Finlanda sau Olanda. Potrivit raportului, cetăţenii din R. Moldova, Ucraina, Armenia sau Rusia percep corupţia cam la acelaşi nivel, poziţionându-se în top departe de statele în care oamenii nu percep (pentru că nu au acceptat-o şi nu o acceptă) corupţia în viaţa lor. Aceeaşi cercetare demonstrează că Rusia se află printre cele mai corupte state din lume. Cel puţin asta percep cetăţenii acestui stat.
În chiar ziua lansării raportului elaborat de Transparency International, Ministerul rus al Justiţiei a venit cu o „ofertă specială” pentru oficialii acestui stat, care, în virtutea funcţiilor deţinute, ar trebui să combată, nu să genereze corupţie. Un proaspăt proiect de lege elaborat de justiţiabilii ruşi admite ca oficialii care iau mită sau sunt implicaţi în alte fapte de corupţie să nu mai fie pedepsiţi, dacă aceste cazuri se produc în „condiţii excepţionale”. Ministerul Justiţiei de la Moscova a preluat o iniţiativă a preşedintelui Vladimir Putin, propusă în cadrul unui plan de combatere a corupţiei.

Deci, Putin admite că funcţionarii nu vor fi cercetaţi pentru corupţie, dacă aceasta este una „motivată”. Justiţiarii de la Moscova au născocit chiar şi o noţiune despre care nu s-a mai auzit până acum – corupţia inevitabilă. Autorii proiectului de lege afirmă că, în Rusia, ar exista situaţii în care conflictele de interese sau mituirea sunt fenomene fireşti, care ar trebui acceptate şi de lege.

„Circumstanţe excepţionale”, potrivit legiuitorilor ruşi, ar fi munca funcţionarilor în localităţi izolate, cum ar fi unele din Extremul Orient, nişte „boli îndelungate şi grave” sau prezenţa unor conturi bancare peste hotare…

Dacă ar fi să aruncăm o privire spre felul în care Rusia combate corupţia, un exemplu elocvent ar fi cel legat de numele lui Dmitrii Zaharcenko, un înalt demnitar din cadrul instituţiilor fiscale şi de combatere a corupţiei din Federaţia Rusă. În septembrie 2016, poliţia rusă a găsit 122 de milioane USD şi câteva milioane de euro acasă la Zaharcenco. Ulterior, a descoperit că acesta deţinea zeci de imobile şi automobile scumpe. Oficialul a fost acuzat de abuz de putere, de obstrucţionarea justiţiei şi de luare de mită. Au trecut câţiva ani de atunci. Zaharcenko nu are încă o condamnare definitivă, iar statul prejudiciat de acesta prin acţiunile sale caută să elaboreze legi ce ar îndreptăţi corupţia.

Între timp, mai mulţi oficiali de la Chişinău, în special şeful statului, nu încetează să savureze experienţele ruseşti de gestionare a statului. Chiar acum, când scriu aceste rânduri, la Moscova, Igor Dodon are întrevederi cu Dmitrii Kozak, reprezentant special al preşedintelui Rusiei pentru dezvoltarea relaţiilor comercial-economice cu R. Moldova şi cu preşedintele consiliului de administrare al Companiei „Gazprom”, Alexei Miller. Cu ultimul, Dodon discută chestiuni legate de livrarea de gaze naturale din Federaţia Rusă în R. Moldova şi politica de formare a preţurilor. Nimic nou. Şi de această dată şeful statului acceptă căile obscure, care pun în dificultate simplul cetăţean al R. Moldova, îmbogăţindu-i, în schimb, pe cei care ţin puterea în mâini. Nu contează unde. La Moscova sau la Chişinău.