Celula nr. 9
În ziua când a fost reţinut de poliţişti, Andrei Braguţa a aflat că nu este om. Cei care l-au reţinut, după o goană îndelungată, i-au spus fără a ezita: „Tu nu eşti om şi asta se vede pe tine”. Tot ei, poliţiştii, au filmat momentul reţinerii, dar şi primul dialog al lor cu cel pe care îl vânaseră pe o autostradă încărcată cu vehicule.
Ce a făcut Andrei Brăguţa după ce oameni de stat i-au spus că, fără îndoială, el nu este om? Mai întâi s-a enervat foarte tare, după care şi-o fi zis că, nefiind om, se poate comporta neomeneşte. Din imaginile captate de poliţişti, care, între timp, au ajuns publice, se vede că Andrei era supărat, agresiv, că era nemulţumit de situaţia în care se pomenise. Oricum, acesta rămânea convins că dimineaţă va fi în libertate. Este adevărat, în acele secvenţe vedem mai puţin reacţiile poliţiştilor, felul în care aceştia îl tratau pe tânărul reţinut iniţial pentru depăşirea vitezei.
Într-un moment, Andrei le zice sfidător poliţiştilor: „Vrei un notebook? Chiar acum… Vrei un Mers (Automobil Mercedes, n.r.)? Vrei 30 de mii?” De ce i-o fi venit în cap să facă toate aceste oferte? Pentru că, ştia probabil, în poliţie, la fel ca şi oriunde în R. Moldova, mita rezolvă totul: viteza excesivă, starea de ebrietate la volan, furturile, inclusiv bancare, violenţa sau chiar omorul. Cele surprinse de camerele de luat vederi în prima zi a reţinerii lui Andrei Braguţa demonstrează clar că niciunul dintre poliţiştii implicaţi în reţinerea acestuia nu a acţionat cu bună credinţă. Se pare că chiar l-au provocat, i-au dat apă la moară, astfel încât Andrei să-şi demonstreze neputinţa prin strigăte şi vulgarităţi. Într-un moment devine clar că tânărul are nevoie de asistenţă medicală, dar nimeni nu intervine pentru a-l salva. Mai mult. Se ia decizia de a-l teroriza în continuare, de a-l lăsa pe seama unor barbari, închişi pentru alte crime, de a-l face una cu pământul, lăsându-l să moară în Celula nr. 9.
Acum câteva zile, procurorii au anunţat că au finalizat urmărirea penală în dosarul morţii lui Andrei Braguţa şi au expediat în judecată dosarul de învinuire a şapte persoane, trei inspectori ai izolatorului de detenţie provizorie al Direcţiei de Poliţie a municipiului Chişinău şi patru deţinuţi care s-au aflat în aceeaşi celulă cu Braguţă. Ne-au arătat şi nişte secvenţe video, din care se vede clar cum este omorât Andrei. Chiar dacă măcelul este evident, unul dintre suspecţi afirma ulterior, la camerele de luat vederi, că ei toţi, deţinuţii din acea celulă, au acţionat aşa „apărându-se” de Andrei. 4:1? Cei patru deţinuţi cercetaţi penal cum se aflau în închisoare, aşa au şi rămas, urmând ca ulterior să se pronunţe instanţa de judecată. Inspectorii izolatorului de detenţie provizorie, însă, cei care l-au aruncat pe Andrei în celula morţii, distrându-se şi refuzând să intervină când auzeau ce se întâmplă în acea celulă, sunt cercetaţi în arest la domiciliu, deşi figurează într-un dosar penal ce vizează comiterea unor infracţiuni extrem de grave.
Ieri, procurorii au ieşit iarăşi într-o conferinţă de presă. De data asta, anunţând rezultatele cercetării în alt dosar, cel de pregătire a asasinării lui Vlad Plahotniuc. Procurorii au făcut publice nişte scheme în baza cărora, zic ei, au acţionat şapte membri ai unei grupări criminale, angajaţi să-l lichideze pe liderul PDM.
Deci, avem în faţă două dosare: unul de omor (cazul Braguţa) şi unul de tentativă de omor (cazul Plahotniuc). O fi fiind mai multe diferenţe între aceste două dosare, la una, însă, aş vrea să mă opresc în mod special. Cei implicaţi în omorul lui Braguţa sunt cercetaşi în arest la domiciliu, pe când un grup de şapte persoane, care figurează în cel de-al doilea dosar, sunt cercetaţi în arest preventiv, deşi, potrivit procurorilor, au cooperat cu ancheta. Omorul unui om şi o tentativă de omor (fără victime) sunt tratate total diferit de sistemul judiciar de la noi.
Se tot vorbeşte despre reforma justiţiei, care, chipurile, întârzie, care e ineficientă, dar nimeni nu spune că nu prea e ceva de reformat în lipsa ca atare a Justiţiei. Zi de zi, tot mai simţită senzaţia că riscăm să ajungem cu toţii în Celula nr. 9.
