Alina Radu: Comsomolul pe Clopotniţă
Am decis să mă alătur unei cauze comsomoliste, şi aleg acest mod public de a-mi explica opţiunea. Zilele trecute un grup de comsomolişti s-a adunat cu muzică şi lumânări pe strada Grigore Vieru. Ei au cântat „Katiuşa” şi alte cântece sovietice. Nici numele lui Grigore Vieru, nici versurile lui nu au fost pomenite măcar în cadrul întrunirii. Acei tineri se adunaseră, de fapt, la monumentul Eroilor comsomolului leninist din Moldova ca să militeze pentru respectarea adevărului istoric privind monumentele din Chişinău.
M-am prins că şi eu militez foarte mult pentru respectarea aceluiaşi principiu. Nu am putut să mă aliez acelei adunări din câteva motive, în special pentru că oamenii adunaţi acolo arătau clar că nu înţeleg ce spun vorbitorii de română (unii chiar nu puteau citi ce e scris pe monumentul în cauză în grafie latină), şi mai clar arătau că nu vor să audă vorbitorii de limbă română, de aceea cântau de răsuna şi memoria lui Grigore Vieru „Vââhaaadiiila na bereg Katiuşaaa”.
Eu, totuşi, am decis să mă alătur acestei cauze, măcar şi prin corespondenţă. Ţin mult la monumentele apolitice ale Chişinăului, cred că monumentele unor partide politice nu trebuie expuse oriunde, şi sunt categoric împotriva demolării unor monumente apolitice pentru plasarea unor statui propagandistice. Asta, în înţelegerea mea, înseamnă a milita pentru adevărul adevărat.
Monumentul Comsomolului din Chişinău este o statuie care îi reprezintă doar pe membrii acestei organizaţii politice de tineret, nu şi tineretul liberal, liberal-democrat, MAE, AMN, etc. Dar nu cred că alături de soclul comsomoliştilor trebuie să apară monumente ale acestor organizaţii politice. Cred doar că poziţia acestui soclu trebuie, totuşi, revăzută.
Acest bulevard a apărut în Chişinău în anii 50. A fost croit din voinţa liderilor comunişti de atunci, şi s-a numit Bulivar Maladeoji, fiind situat aici şi Monumentul Eroilor Comsomolişti (1959). Însă, ceea ce nu li s-a spus comsomoliştilor niciodată e că, pentru construcţia celor 2 km de bulevard, „au dispărut Piaţa Veche, Piaţa şi Biserica Sf. Ilie, Catedrala Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil, prima reşedinţă a mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni, care a fost şi sediul primului muzeu al religiei din Chişinău, susţine istoricul Iurie Colesnic.
Este oare drept să fie demolate 2 biserici şi un muzeu pentru un monument dedicat unui grup politic? Este oare în conformitate cu normele justiţiei demolarea a şase monumente istorice pentru edificarea unui soclu comunist? Şi-ar fi dorit oare cu adevărat eroii comsomolului şi ai leninismului să fie căţăraţi pe un soclu care apasă în pământ pietrele unor clopotniţe bisericeşti? Îşi doresc oare comsomoliştii de azi să militeze doar pentru jumătate de adevăr, doar pentru adevărul lor propriu, doar pentru gaşca lor politică? Îşi doresc ei oare ca numele bisericilor dărâmate să fie legat mereu de anateme anticomuniste şi anticomsomoliste?
Nu cunosc răspunsul la aceste întrebări, pentru că cei care cântă „Vâhadila, pesniu zavadila” pe clopotniţa dărâmată a unor biserici nu aud clopotele Basarabiei, ci doar cântecul lansatorului sovietic de rachete „Katiuşa”.
Alina Radu, alinaradu.zdg@gmail.com
