Alegeri cu „nebuni”

Vin alegerile. Nu vor fi nici obişnuite, nici simple şi nici prea clare, după cum nimic nu e simplu şi clar în R. Moldova… Marea luptă pentru parlamentarele 2019 nu se va da între PD şi PSRM, ci intre PD si ACUM. Concomitent cu lupta pentru graţiile occidentalilor…

De luni avem sezonul la „vânătoarea de vrăjitoare” deschis. Oficial deschis, pentru că ceea ce şi-a permis până acum PD, inclusiv atacurile la adresa partidelor neafiliate puterii şi tentativele de compromitere a lor, a fost mai mult o chestie de braconaj politic. 10 decembrie a dat start oficial campaniei electorale pentru parlamentarele 2019, deşi nu există încă şi acum „dezlegare” la toate. Potrivit CEC, actele pentru înscrierea în cursă a candidaţilor vor putea fi depuse de pe 26 decembrie, iar agitaţia electorală va fi permisă din data de 25 ianuarie şi până pe 24 februarie, inclusiv, deşi Igor Dodon, de doi ani, de când a fost pus preşedinte, nu face altceva decât propagandă electorală în favoarea socialiştilor, iar PD, ca să îşi etaleze „puternicia” şi „exclusivitatea” în raport cu lumea şi cu legea, s-a lansat, public, în alegeri încă pe 21 octombrie, prin Adunarea Naţională din PMAN, la Chişinău – lucru pe care şi l-au permis, trei săptămâni mai târziu, printr-un marş roşietic, tot la Chişinău, şi socialiştii lui Dodon (Greceanâi). Deşi în zile diferite, şi unii, şi alţii au declarat din tribună că sunt cei mai buni şi că nimeni, în afară de ei, nu s-a „trudit” şi nu a făcut mai mult pentru Moldova şi pentru moldoveni. Într-adevăr, nimeni nu a furat R. Moldova în halul în care au furat-o ei, nimeni nu şi-a bătut joc şi nu a minţit-o în halul în care îşi permit şi şi-au permis-o ei şi niciodată, de după război şi foamete (!), disperarea şi lipsa speranţei de viaţă nu a fost mai mare la est de Prut, decât cu Dodon şi cu Plahotniuc la putere. Circa 60% din populaţie nu îşi vede viitorul copiilor lor în R. Moldova. Mai vreţi ceva? – ca să nu mai amintim şi de exod, natalitate, mortalitate, pierderea genofondului, sate pustiite, disconfort psihic, banditism de stat, corupţie, injustiţie, spălări de bani, guvernare „la telefon”, dizgraţii pe relaţia cu vecinii şi partenerii strategici. Actualii „tuji” de la putere, cu toată lauda şi laurii pe care se spetesc să şi-i pună pe cap (Dodon la preşedinţie şi Plahotniuc peste tot) s-au compromis, în câţiva ani de guvernare, mai mult decât toate guvernările R. Moldova, de la 1991 încoace luate la un loc. Analizaţi şi dumneavoastră: cât e de serios să guvernezi un stat din birou, pe Facebook şi pe Odnoklassniki sau, cât e de serios, ca un şef de stat să iasă în public şi să declare, în pragul unor noi alegeri în care se vrea câştigător, că în toate zilele, din cei doi ani de când e preşedinte, s-a culcat şi s-a trezit cu gândul cum să facă mai bună viaţa oamenilor. S-a gândit! Doi ani la rând! Fără să schimbe ceva! Chin, efort, trudă, nu? Sau bătaie de joc. Şi cei din PD au transpirat, la fel. Au guvernat pentru ei. După ce s-au compromis fatal (şi pe interior, şi pe exterior) cu furtul miliardului şi cu alte mari hoţii şi jafuri, se dau cei mai mari, cei mai tari, cei mai moldoveni şi mai mari patrioţi ai Moldovei lui Ştefan cel Mare, poate chiar mai mari decât Ştefan. Nu sunt primii. Şi agrarienii, ca şi democraţii (D. Diacov parcă nu din această „mamă politică” se trage?) au fost Pro-Moldova şi mari moldovenişti, şi „lucinschi”-şti de asemenea, şi comuniştii lui Voronin la fel, şi socialiştii lui Dodon. Toţi au iubit Moldova, însă doar electoral şi doar în măsura în care le-a convenit intereselor şi buzunarului lor şi a patronilor lor. În 2001, după venirea comuniştilor la putere, Stepaniuc, ca şi Plahotniuc, era plin de iluzia că ei sunt buricul pământului, că toată lumea e a lor şi că R. Moldova a intrat sub ei „pe foarte multă vreme, poate pe totdeauna” – declara triumfalist presei ideologul PCRM de atunci, Victor Stepaniuc. Şi Sangheli a fost la fel. Şi toţi „sangheli”-ştii de după el. Vorbeau din scenă, de la microfoane, ca şi actualii şi nu se auzeau. Aveai impresia că sunt nebuni, pentru că numai un om nebun poate vorbi de bine un partid şi o guvernare care face rău sau nu face nimic. Exact ceea ce avem şi azi. Numai că „nebunii” noştri de azi sunt altfel de „nebuni” decât cei de la începutul anilor 1990 sau 2000. Aceştia sunt „nebuni” cu spete şi cu relaţii, speculanţi antrenaţi, cu interese şi bani mulţi, implicaţi în jocuri mari, nu doar politice, ci şi geostrategice.

Vin alegerile. Nu vor fi nici obişnuite, nici simple şi nici prea clare, după cum nimic nu e simplu şi clar în R. Moldova. În primul rând, pentru că avem de testat un nou sistem electoral, convenit, frăţeşte, între cei doi, în aparenţă, adversari: Plahotniuc şi Dodon. Doi: pentru că implicaţiile Rusiei în alegeri vor fi enorme, lucru semnalat acum două zile şi de Ambasadorul SUA la Chişinău, Derek J. Hogan. Trei: pentru că potenţialul administrativ (prezidenţial) este şi va fi folosit în continuare la maximum de Dodon şi de socialişti, iar cel parlamentar şi guvernamental – de Plahotniuc şi de democraţi. Patru: capacităţile de monitorizare a procesului electoral din partea opoziţiei – Blocul electoral ACUM, sunt infime în raport cu cele două partide de la putere, PD şi PSRM. Cinci: PD şi PSRM se vor afla într-o alianţă nedeclarată împotriva ACUM, care nu convine nici unuia dintre ei. Şi şase. Şi cel mai important: Plahotniuc şi Dodon (indiferent dacă e proiectul serviciilor speciale ruse sau nu) au reuşit să împartă, politic şi geopolitic, R. Moldova între ei – Dodon la Est, Plahotniuc la Vest şi vor căuta să exploateze această partajare vectorială în alegeri, PD, acuzându-i pe socialişti de pro-rusism (ceea ce este adevărat şi îi convine lui Dodon), iar Dodon acuzând PD de pro-europenism şi pro-NATO (ceea ce e mai puţin adevărat, dar îl aranjează pe Plahotniuc). Pe „câmpul de luptă” PD şi PSRM vor face-o pe adversarii, dar, de fapt, vor fi complici unul altuia şi vor lucra împotriva ACUM, ca să-i fure, cel puţin să-i strice imaginea de forţă pro-occidentală. Din vizita de săptămâna trecuta în SUA a spicherului Andrian Candu devine evident faptul că PD vrea nişa electorală a Blocului ACUM.

Marea luptă pentru parlamentarele 2019 se va da nu între PD şi PSRM, ci intre PD si ACUM. Concomitent cu lupta pentru graţiile occidentalilor. Şi nu pentru că democraţii ar fi mari pro-occidentali, sau ar vrea de acolo bani ori sprijin militar. Nu. Plahotniuc vrea să se asigure că occidentalii vor accepta ca ei să îşi facă jocul cu „votul mixt” până la capăt.


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *