Românii din jurul României: un holocaust continuu

Excepţional. Trei apariţii editoriale plus două expoziţii foto – toate în cadrul aceluiaşi eveniment (mai mult decât cultural), consacrat românilor din jurul României şi găzduit de Biblioteca Municipală «B. P. Hasdeu».

E vorba de lansarea volumelor «Departe-aproape: 100 de poezii româneşti din Kazahstan» (autor Simion Plămădeală, Karaganda), care sunt o lecţie de dor pentru Basarabia, «Românii din Bugeac pe cale de dispariţie» (autori George Damian – Cătălin Vărzaru, Bucureşti) şi «Hagi Curda, un sat românesc din sudul Basarabiei» (autor Tudor Iordăchescu, Ismail) – ambele un strigăt la cer al celor din Bugeac… «Vă strig de-aici, vă strig din Sud/Vă strig cu glasu-mi de granit/Vă strig, căci nu sunt auzit/Vă strig şi vreau să vă aud» – este un apel, o chemare, o rugă, dacă vreţi, către Neam şi Ţară a unei lumi obosite de străinătate. Cele două expoziţii sunt şi ele din aceeaşi arie tematică, cu locuri şi oameni de mai aproape sau de mai departe de Ţară, dar, oricum, despre aceiaşi «Români din jurul României». Deşi, mai exact ar fi să zicem «din zonele de sacrificiu» pentru românii de dincolo de România – Kazahstanul şi Ucraina. Cei din Kazahstan, sacrificaţi după 28 iunie 1940 prin deportări sau prin «romantismul» ţelinar, cei din Bugeacul Istoric (Ucraina de azi) – sacrificaţi, on-line, în mai multe rânduri, după 1812. «Românii din Bugeac…» şi «Hagi Curda» sunt mai mult decât cărţi de lectură, mai degrabă sunt nişte dosare de presă, care definesc o stare de fapt, diabolică şi criminală, în care exilul românesc pentru Sud nu mai este Siberia şi nici Kazahstanul, ci chiar Basarabia. De aici, probabil, şi remarca făcută la eveniment de scriitorul şi publicistul Vlad Pohilă că «sudul Basarabiei, ca şi nordul Bucovinei, sunt un holocaust continuu pentru românii de aici».

Evenimentul a fost unul de excepţie, cu o sală arhiplină la «B. P. Hasdeu», cu invitaţi de la Bucureşti, Karaganda, Ismail, Reni, Sarata, Chilia – dovadă că subiectul este unul extrem de sensibil şi, totodată, nevalorificat şi străin autorităţilor de la Chişinău, care-şi amintesc de comunităţile externe doar cu ocazia Congresului Moldovenilor şi doar o dată la doi ani.

“Românii din Bugeac pe cale de dispariţie”

Cartea este o radiografie a situaţiei tragice în care s-au pomenit românii din Bugeac, sub ocupaţie ucraineană.
«…Imediat, lângă graniţa Uniunii Europene…, între strălucitorul oraş Odesa şi graniţa UE, 124.000 de români sunt supuşi zilnic unui proces agresiv de asimilare. Aceşti oameni au fost lipsiţi de libertatea religioasă, libertatea cuvântului, dreptul fundamental la educaţie în limba maternă, participarea politică la deciziile care îi privesc», reţinem din cuvântul introductiv al lucrării. «Tratatele internaţionale, legislaţia internă, aspiraţiile europene ale Ucrainei nu au nici o valoare când vine vorba de românii din regiunea Odesa… Satele sunt sărace, intrate într-un proces de depopulare. Afirmarea identităţii româneşti în public este un act de mare curaj, vecin cu nebunia. Autorităţile ucrainene desfăşoară un amplu proces de deznaţionalizare, pe care nu îl credeam posibil în imediata vecinătate a graniţei Uniunii Europene…, este un tablou trist, menit să tragă un semnal de alarmă pentru toţi acei care susţin că protejează drepturile fundamentale ale omului în secolul al XXI-lea», remarcă autorii cărţii, subliniind că aceasta poate fi accesată şi pe internet: www.sudulbasarabiei.ro.

“Departe-aproape. 100 de poezii româneşti din Kazahstan”

Poetul Simion Plămădeală este descoperirea «călătorului prin românime» Vasile Şoimaru. «Acolo, în Kazahstan, citim în prefaţa volumului, am reuşit să întâlnesc mai mulţi români de înaltă probă, dar mare mi-a fost mirarea să întâlnsc în această imensă ţară, de circa 3 mln km pătraţi, un nebănuit poet român basarabean, ajuns la vârsta de 75 de ani, să-i trec pragul locuinţei sale modeste de la periferia oraşului minier Karaganda, să-i admir bogata sa bibliotecă de circa 3000 de volume, majoritatea româneşti, el fiind, poate, cel mai reprezentativ român din Kazahstan». Născut în 1935 la Grinăuţi, absolvent al Facultăţii de Litere de la Universitatea «Ion Creangă» (1959), coleg de generaţie cu Grigore Vieru, Gheorghe Vodă, Petru Dudnic, Liviu Deleanu, Victor Teleucă, Mircea Druc, Anatol Ciocanu, Spiridon Vangheli, fire de poet-rebel, Plămădeală, în pereche cu Dudnic, părăsesc Moldova şi pleacă la ţelină. /«Am plecat, credeam, pe-o zi, pe două,/ Cel mai mult pe doi sau pe trei ani…». Au trecut 52. Dintre ei, 30 la minele din Karaganda. A scris poezie în toţi aceşti ani, s-a publicat în presa periodică din Kazahstan şi în străinătate, dar este în premieră când îşi vede poezia adunată într-o carte. Cu atât mai mult, în română. De limbă nu s-a despărţit niciodată, dar înstrăinarea de Ţară l-a marcat şi i-a marcat poezia. «Ca să poţi tu înţelege/Cât am suferit de mult/Cântă, frate,-n limba noastră/Că eu plâng. Şi te ascult…». Sau: «Cade-o frunză de pe pom/Precum sufletul din om/Cu tristeţe, de pământ/Se lipeşte – ca s-o cânt/ Frunză roşă, ce suspini?/Ca o viaţă prin străini?” Şi încă: «Va năvăli şi el, sfârşitul vieţii/Ca un vârtej prin hăul subteran/Şi nimeni nu va şti pe plaiul nostru/Că s-a mai stins un om în Kazahstan…». Cartea este o reflecţie asupra vieţii şi chiar o lecţie de viaţă.

“Hagi Curda, un sat românesc din Basarabia istorică”

«Volumul este o carte a satului… O particularitate a lucrării constă în împletirea istoriei satului cu istoria poporului din care fac parte şi hagicurdenii, lipsiţi de multe drepturi în sudul actual al Basarabiei (reg. Odesa)… Cele mai multe pagini  de istorie au în vedere sudul Basarabiei. Citind manuscrisul cărţii, mereu m-a urmărit gândul că aş citi o rugăciune, o rugă… Abia spre sfârşit am dat de tulburătoarele texte, intitulate Rugăciune pentru românii sud-basarabeni şi Rugăciune pentru Domnul Nostru Iisus Hristos, acestea întărindu-mi şi mai mult senzaţia de rugă, ce răzbate dintre copertele cărţii. Ca un bun creştin, T.  Iordăchescu se roagă pentru ca satul şi tot neamul său să nu cadă, să nu se prăpădească… Ruga aceasta este către Cel de Sus, dar, nu mai puţin, şi către unii sus-puşi: de la Odesa, de la Kiev, de la Bucureşti, de la Chişinău. La fel, îşi îndreaptă autorul ruga şi către consăteni, către alţi conaţionali din sudul Basarabiei», notează, în prefaţa la volum, redactorul ediţiei, Vlad Pohilă. «Nu se poate, zice el, ca măcar cineva să nu audă aceste rugi!»

P.S. Autorul şi coordonatorul acestui proiect editorial este scriitorul Vasile Şoimaru, «călătorul prin românime», după cum preferă să se autoidentifice.

Toate cele 3 volume au intrat în fondurile de carte ale Bibliotecii Municipale «B. P. Hasdeu».

P.G.


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *