„Vreau să-i telefonez lui Dumnezeu”
Ieri, Curtea de Apel Chișinău a dat definitiv cu piciorul în memoria lui Valeriu Boboc, tânărul omorât în bătăi de către polițiști în noaptea de 7 spre 8 aprilie 2009, dar și în aspirațiile altor sute de tineri protestatari care, în acele zile, au ieșit în centrul Chișinăului, pledând pentru Libertate.
Ieri, Curtea de Apel a menținut sentința de achitare, aplicată în dosarul lui Iacob Gumenița, fost vicecomisar de Chișinău, de către instanța de fond, acum trei ani și jumătate. Decizia de ieri a instanței de Apel a pus punct unui șir lung de dosare în care foști șefi din poliția națională erau acuzați de tortură și de depășirea atribuțiilor de serviciu, în perioada protestelor din aprilie 2009.
După ce, în dosarele în care figurau nume sonore din cadrul Ministerului de Interne, cum ar fi cele ale generalilor Gheorghe Papuc sau Vladimir Botnari, au fost pronunțate sentințe de achitare, iată că, la 15 iulie 2020, după 11 ani de la protestele din aprilie 2009, și Iacob Gumenița este liber și nevinovat.
Dintre cei mulți, cercetați pe parcursul ultimilor 11 ani, unii s-au dat cu puterea și o duc cum nu se poate mai bine. Mă refer aici la fostul șef al Direcției Ordine Publică din cadrul MAI, Petru Corduneanu, acum deputat pe listele PSRM. Și el, legislatorul de azi, a figurat într-un dosar penal, fiind acuzat că a aplicat forța în cazul unei parlamentare de atunci, Valentina Cuşnir. Ani la rând, victima acelor violențe a încercat să-și demonstreze dreptatea în instanță, cerând condamnarea făptașilor, dar -fără rost. Alți figuranți ai dosarelor „7 aprilie” s-au oploșit în „businessul” tenebru, figurând în calitate de agenți de pază ai unor structuri dubioase. Alții, precum fostul ministru de Interne, Gheorghe Papuc, își trăiește încă satisfacția de învingător într-un stat cu o justiție putredă. De altfel, cazul lui Papuc poate deveni unul crestomatic, dacă cineva, cumva, cândva ar vrea să studieze cum pot fi îndreptățiți de justiție niște infractori ordinari. Amintim aici că, la 19 ianuarie 2015, Gheorghe Papuc a fost condamnat de Curtea de Apel Chișinău la 4 ani de închisoare cu executare în dosarul „7 aprilie”, pentru neglijență în serviciu, soldată cu decesul lui Valeriu Boboc, și pentru abuz în serviciu, soldat cu urmări grave. Totuși, atunci acesta a fost lăsat să părăsească sala de judecată, ulterior fiind anunțat în căutare. Timp de jumătate de an, instituțiile statului au simulat că îl caută pe general. Revenirea acestuia s-a produs imediat după 30 iunie 2015, când Curtea Supremă de Justiție a emis o decizie prin care lui Gheorghe Papuc i-a fost schimbată pedeapsa cu închisoarea pe o amendă penală în sumă de 20 de mii de lei. Zeflemitor, generalul a declarat atunci că nu a fugit nicăieri, că nu s-a ascuns de justiție, ci a stat acasă, așteptând decizia instanței supreme (ca să înțelegem cum a fost căutat). A mai spus că, dacă cele întâmplate în aprilie 2009 s-ar repeta, el ar proceda „la fel”. Fără îndoială, anturajul acestuia, inclusiv fugarul Ion Perju, ar fi de aceeași părere. Pentru că amintisem despre Ion Perju… Acesta a fost singurul condamnat cu executare în dosarul omorului lui Valeriu Boboc. Și el a fugit imediat cum și-a auzit sentința. Acum e liber, iar după ce, ieri, Curtea de Apel i-a dat dreptate fostului său șef, Iacob Gumenița, se poate umplea de speranță într-un viitor lipsit de probleme.
Doar că toți cei vizați mai sus și alții, numele cărora nu au fost amintite aici, ar trebui să țină cont că, trecând cu demnitate pe lângă nesimțirea celor care l-au omorât pe Valeriu Boboc, Dragoș, copilul care crește fără tată, a împlinit 11 ani. Vor mai trece câțiva ani și el, matur deja, ar putea să ceară dreptate pentru tatăl său. Cui? Ieri, un copil de vârsta lui Dragoș, spunea că ar vrea să-I telefoneze lui Dumnezeu și să-I vorbească despre păcatele acestei lumi. Să fi rămas Dumnezeu singura instanță?
