Iepuri, urși sau… labubu. Cine orchestrează protestele din Chișinău
Ceea ce se petrece astăzi pe străzile Chișinăului reprezintă un test de stres pentru democrație: proteste „spontane” anunțate pe canale apropiate oligarhului fugar Ilan Șor, promisiuni de „3000 de dolari pe lună” pentru „activism”, corturi ridicate și demontate, reținerea de către organele de drept a zeci de persoane, dar și iepuri, urși sau… labubu. Nu, nu este vorba despre animale reale și evident că nu a fost reținută jucăria chineză, ci așa-numiții protestatari costumați în aceste personaje.
ZdG a documentat explicit apelurile la proteste plătite și avertismentele autorităților privind ilegalitatea participării la ele contra cost.
La 16 august, poliția a anunțat că aproape 70 de persoane au fost conduse la inspectorat după încercările repetate, în aceeași zi, de a instala un protest neautorizat în centrul capitalei – acțiuni atribuite „grupării criminale Șor”. Drept rezultat, corturile au fost ridicate, iar oficialii au vorbit despre riscuri de destabilizare. Astfel, potrivit informațiilor publicate de Inspectoratul General al Poliției, „persoanele prezente la protest, de mai multe ori, au încercat să blocheze benzile de circulație, au consumat alcool, au adus mascote (iepuri, urși, labubu, pokemoni, n.r.) care să distragă atenția de la alte ilegalități, au provocat șoferii parcați în adiacent prin simularea de accidente rutiere, au implicat minori, au distrus cu piatra geamul uneia dintre mașinile oamenilor legii, au adus obiecte și materiale electorale fără acte de proveniență, dar și alte acțiuni”.
Drept rezultat, au fost întocmite circa 150 de procese-verbale, marea lor majoritate vizând coruperea participanților la proteste.
Pentru a înțelege dinamica acestor activități, ar trebui să prezentăm tabloul complet. Pe 22 iulie 2025, patru partide pro-ruse – PSRM, PCRM, „Inima Moldovei” și „Viitorul Moldovei” – au anunțat formarea unui bloc electoral pentru a participa la alegerile parlamentare din 28 septembrie curent, cu mesajul explicit al „restabilirii legăturilor strategice cu Rusia” și respingerii NATO.
Între timp, dosarele penale care fac trimitere la finanțarea rusească oferă un indiciu despre infrastructura din spatele mobilizărilor (atât a partidelor, cât și a protestatarilor… cumpărați). La 5 august 2025, lidera pro-Kremlin din Găgăuzia, Evghenia Guțul, a fost condamnată la 7 ani de închisoare în dosarul privind finanțarea ilegală a fostului partid „Șor”, declarat neconstituțional în iunie 2023. Kremlinul a denunțat verdictul drept „motivat politic”. Totuși, faptul că în sistemul politic au intrat bani nedeclarați explică și aspirațiile spre „activismul” remunerat, pentru că, știm bine, când banii intră în joc, strada se transformă într-o campanie de marketing politic.
Miza însă nu este doar să creezi cadre TV care prezintă nemulțumiri sociale reale (prețuri, servicii, salarii), ci să știrbești încrederea în instituții, să provoci reacții ferme ale forțelor de ordine (ușor de prezentat drept „represiune”) și să ocupi agenda media cu informații false.
Pe de altă parte, ZdG a surprins unele fisuri în nucleul organizatoric: un fost apropiat al lui Șor, care a condus anterior aceste „proteste”, a cerut public oamenilor „să nu se lase atrași de bani”, invocând riscul „vărsărilor de sânge”. E posibil oare ca până și unii coordonatori să fie de părere că tacticile au ajuns prea departe?
Anterior, pe 30 iulie, președinta R. Moldova, Maia Sandu, a avertizat că cele mai mari riscuri pentru scrutinul din septembrie sunt „coruperea electorală și finanțarea ilegală din Rusia”. Șefa statului a declarat că „aproximativ 100 de milioane de euro ar urma să fie transferați prin intermediul criptomonedelor”. Fondurile ar fi destinate candidaților afiliați Kremlinului, unii dintre ei independenți și cu viziuni declarate pro-europene, cumpărării voturilor, organizării protestelor și acțiunilor de destabilizare, inclusiv prin recrutarea unor persoane violente care să vandalizeze instituțiile statului, și campaniilor de manipulare informațională. O parte dintre aceste acțiuni le-am urmărit chiar la protestul de sâmbătă, 16 august.
Deși Kremlinul neagă faptul că ar pregăti „o imixtiune fără precedent” în alegerile parlamentare, în ultimii doi ani, acțiunile și declarațiile publice au demonstrat interferențe hibride, de la dezinformare la rețele de plăți pentru proteste. Cu scena pregătită de un bloc pro-rus și cu un precedent judiciar (cazul Guțul) care arată cum circulă banii rusești în politică, presiunea străzii se transformă într-o pârghie strategică a Moscovei.
Aici, intervine dilema: cum protejezi dreptul la protest fără să legitimezi „protestul contra cost”? Da, într-o țară democratică, oamenii trebuie să aibă dreptul să se pronunțe, să protesteze, doar că… nu contra bani. Orice activitate politică, la fel ca și orice protest, trebuie să fie absolut transparentă: finanțatori, logistică, canale de mobilizare. Iar atunci când autoritățile avertizează că participarea contra cost este o infracțiune, iar imaginile arată liste de plată, recrutare pe Telegram și corturi montate „pe ascuns”, nu mai poate fi vorba despre principii sau viziuni ideologice.
În acest caz, devine funcțională următoarea ecuație: bani opaci + propagandă + presiune stradală = pârghii de influență externă.
Da, R. Moldova are nevoie de proteste, dar de proteste reale, născute în comunități, organizate transparent. Nu are nevoie de mercenari ai „lumii ruse”. Înaintea unui scrutin care poate decide cursul geopolitic al țării, diferența dintre vocea cetățeanului și ecoul Kremlinului se măsoară în surse de finanțare, legalitate și adevăr.
