Vacanța sovietică a lui Dodon și vaccinul electoral
Luna august pentru oamenii din statele post-sovietice e cea mai dură. E luna în care au sperat cel mai mult, în 1991. August după august, oamenii revin la durerile vechi cu semne noi de întrebare: A meritat lupta? Ce s-a schimbat? Cât mai trebuie să luptăm? Când vom trăi cu adevărat o viață împlinită într-un stat independent?
În luna august, de regulă, se marchează puciul din 19-21 august 1991, apoi ieșirea, rând pe rând, a statelor din componența fostei Uniuni Sovietice: la 23 august s-au desprins Estonia, Letonia și Lituania, la 24 – Ucraina, la 25 august – Belarus, la 27 – Moldova. În august s-au dat lupte grele, s-au câștigat libertăți importante și s-au născut speranțe mari.
N-ar trebui oare ca augustul să fie o sărbătoare continuă? O lună în care să ne bucurăm că am fost puternici în lupte, că am obținut drepturi ferme, că am pornit pe o altă cale și drum înapoi nu există?
Da, e greu de imaginat pentru generațiile ulterioare câte libertăți au fost re-dobândite în august 1989 – august 1991: libertatea identitară, dreptul de a vorbi și a scrie în propria limbă, de a purta nume românești sau de orice altă origine, dreptul la cultură proprie, dreptul la opoziție, la proteste, la mișcări politice, dreptul de a te exprima liber, de a deține mijloace de exprimare liberă, dreptul de a munci sau de a nu munci, dreptul de a pleca și de a reveni, de a emigra chiar, dreptul de a crea entități, de a deține proprietăți, de a face afaceri. Wow, acestea și multe alte drepturi nu erau posibile în URSS și au devenit posibile practic peste noapte și oamenii sunt triști?
August 2020 i-a găsit pe oameni într-o stare mai proastă ca oricând. O secetă istovitoare pentru agricultori, o depresie națională pentru lucrătorii medicali, o nebuloasă cât Andromeda pentru învățători și educatori, un țarc de fier pentru emigranți, o izolare letargică pentru pensionari, o închisoare pentru micile afaceri. Este cineva care i-ar putea încuraja? Este cineva care ar putea aduce un spirit de sărbătoare și mândrie, și unitate națională în această stare de depresie colectivă?
Este evident că Guvernul e depășit și nu face față, de vreme ce medicii se sufocă, învățătorii sunt pierduți, iar agricultorii au urcat pe tractoare și, în loc să meargă în câmpuri, au pornit spre Chișinău. Este evident că Guvernul nu dispune de bani, abilități și timp să transforme viața oamenilor într-o sărbătoare. Dar ce face președintele? R.Moldova are un președinte, care nu are prea multe obligații administrative, dar e tocmai cel mai în drept să se ocupe de festivitățile legate de sărbătorile naționale.
Președintele Dodon e în vacanță. Da, în luna august, când tuturor le e cel mai greu, el și-a trimis familia în Turcia, apoi a declarat că își ia vacanță, pe care o va petrece la Moscova. Da, în ziua de 19 august, când e marcat puciul, când se vorbește atât de mult de cele trei zile care au marcat ultima zvâcnire de abuz sovietic, care a dus la eliberarea popoarelor din închisoarea Moscovei, în această zi președintele statului suveran și independent R.Moldova spune că se odihnește la Moscova.
Să facem un exercițiu de imaginație, să ne închipuim că liderii Statelor Baltice și-ar petrece vacanța de august la Moscova, și mai ales într-un august când oamenilor nu le arde de vacanță. Sau să ne imaginăm că președintele Ucrainei se duce în vacanță la Moscova. Chiar și Lukașenko ar pleca în acest august la Moscova doar pentru o ultimă vacanță sau pentru un nou angajament. În timp ce omenirea caută cu febrilitate un vaccin împotriva coronavirusului, se pare că e nevoie de încă un vaccin împotriva virusului gândirii sovietice. Dar laboratoarele de la Moscova nu-l pot elabora. Îl pot elabora cetățenii care vor un stat independent și prosper. De aceea în august au vacanță la Moscova doar liderii care trebuie vaccinați. Ne place să fim independenți. Rămânem de Gardă.
