Raiderii nu dorm niciodată
Acum câteva zile, regizorii din umbră ai scenariului „contracarării” crizei din sistemul bancar au pus la cale mimarea extinderii anchetei, prin investigarea implicării în celebrul furt de milioane a mai multor instituţii de stat: Agenţia Proprietăţii Publice, Banca Naţională a Moldovei, Comisia Naţională a Pieţei Financiare, Comitetul Naţional pentru Stabilitate Financiară, precum şi factori de decizie din cadrul Guvernului, Parlamentului, Ministerului Finanţelor şi Ministerului Economiei. Decizia de extindere a anchetei a fost comunicată, acum câteva zile, de către procurorul general, Corneliu Gurin, care lasă impresia că el, personal, până în acea zi, s-ar fi aflat pe altă planetă, în altă lume, o lume în care problema băncilor falimentare din R. Moldova era absentă. De câteva zile, procurorul general „a revenit” cu picioarele pe pământ şi a decis să se intereseze cu mult elan de „marele jaf”. Acest interes exaltat poate demonstra că, în realitate, nu se va întâmpla nimic. Absolut nimic. Există suficiente exemple în care instituţiile serioase de anchetă promiteau mari dezvăluiri, incitau spiritele în societate, simulau activităţi aproape „extraterestre”, după care ne lăsau să ne răcorim şi să credem că s-a făcut tot ce s-a putut. De mai mult nu a mai fost loc. Între timp, societatea se conecta la alte probleme, după ce alte scandaluri erau montate de regizorii acestei lumi.
Vă amintiţi de vânătoarea din „Pădurea Domnească”? Cum s-a încheiat tragedia în acest caz, şi nu mă refer aici doar la omorul lui Sorin Paciu, ci şi la complicitatea unui impunător grup de oameni ai legii la acea crimă? Cu ce s-a ales societatea, atât de bulversată după omorul lui Paciu? Cu un fel de condamnare blândă a unui judecător despre care se spune că nu el o fi fost autorul crimei, ci cu totul altcineva, protejat de regizorii acestei lumi. Se mai zice că a fost o tranzacţie, pusă la cale la mai mult timp după acea vânătoare, şi acceptată de judecătorul condamnat în schimbul facilitării şi prosperării carierei fiului său.
Şi spectaculosul dosar al heroinei s-a încheiat în cel mai stupid mod, cu un şofer condamnat şi cu 200 kg de heroină, despre care nimeni, niciodată, nu ne-a spus clar ce s-a făcut cu ele… Au fost lichidate? Să vedem cum. Au fost vândute în continuare? Să ni se spună exact. Se mai păstrează în depozite speciale? Să o vedem şi pe asta.
Ieri, în urma declaraţiilor procurorului general, cei de la anticorupţie au descins la Parlament şi la Banca de Economii, efectuând percheziţii şi ridicând documente importante. Să fi găsit probe? Aşa cum scandalul milioanelor furate de la BEM continuă de mai multe luni, iar procurorii au considerat că, abia la sfârşit de mai, s-ar cuveni de efectuat nişte percheziţii pe la BEM, Parlament etc., greu de crezut că pe unde au trecut ieri, ar mai putea exista vreo probă… Ce ar mai putea găsi acum anchetatorii, dacă făptaşii, abili de felul lor, au lichidat demult orice probă care le-ar putea prejudicia libertatea.
„Ancheta va viza tot cercul de persoane implicate, acum suntem la etapa de analiză a documentelor”, declara, ieri, procurorul Anticorupţie Eduard Harunjen. Procurorul Anticorupţie spunea aceste lucruri de parcă organele de anchetă s-ar afla acum abia la începutul investigaţiilor.
De altfel, credeţi că cineva are nevoie de aceste investigaţii, după ce atât şeful Parlamentului, cât şi şeful Guvernului s-au pronunţat, la unison, că cele trei bănci ar trebui lichidate, deoarece „salvarea” lor ar costa statul mult mai mult decât lichidarea. Pe de altă parte, şeful Legislativului a recunoscut, la un post TV, că nu crede „în prosperitatea bancară condusă de stat. Statul este un manager foarte prost, un administrator prost”, a declarat Andrian Candu. Să fie o aluzie deschisă la oportunitatea „privatizării” BEM? Să urmeze un altfel de atac raider, mai inteligent, unul care ar fi tratat ca o salvare de la o mare nevoie? De fapt, e lucru ştiut: raiderii nu dorm niciodată.
