Politicieni-traficanți în Parlament și în PMAN

Statul R. Moldova se pare că a murit. Sau e într-o letargie atât de adâncă, încât nimeni nu mai observă că e viu.

O dovadă clinică a morţii a fost ziua în care a fost votat şi învestit Guvernul. După ce Guvernul a fost votat în Parlament cu încălcarea tuturor normelor transparenţei, oamenii s-au adunat în jurul Legislativului la proteste. Să admitem că printre protestatari au fost provocatori, sau chiar, printr-un absurd, să ne imaginăm că toţi erau provocatori. Ce au făcut atunci structurile oficiale ale statului? Ore în şir, cetăţeni sau provocatori (care sunt de asemenea cetăţeni) au încercat să rupă uşa Parlamentului, dar şeful statului, preşedintele Parlamentului şi cei doi premieri – unul încă neînvestit, altul – încă interimar, nu au comis nicio acţiune publică, nu au făcut nicio declaraţie la nicio televiziune, nicio încercare de a explica situaţia şi de a calma lumea. Mai mult chiar, s-a creat impresia că oamenii au fost lăsaţi în mod special să rupă uşa Parlamentului (doar cea din spate), să intre în tindă (mai departe n-au prea ajuns), să fie filmaţi, după care – să fie întocmite procese penale şi liste cu distrugeri. În prima zi – pierderile erau calificate la câteva zeci de mii de lei (au fost stricate scanerul şi două uşi), a doua zi – la câteva sute de mii. Marţi, televiziunile lui Vlad Plahotniuc au anunţat că distrugerile cauzate clădirii Parlamentului ar costa un milion de lei. Dar cine a evaluat cât au costat orele de lipsă a puterilor din stat în acea zi?

Zilele trecute, am văzut cum în acest stat semi-mort funcţionează activ structuri subterane. Fiecare lider politic are în gestiune o parte din stat: poliţişti, judecători, primari, cetăţeni pe care îi administrează, îi plăteşte, îi înjură şi îi forţează să facă acţiuni în interes politic.

După halucinanta schemă pe care a developat-o Tolea de la Pereni, Rezina, care a ajutat, indirect, să aflăm că asistenta socială din sat, supusă autorităţilor raionale politice, a adunat oamenii care primesc ajutoare sociale şi i-a dus la Chişinău să strige „Vrem pe Plahotniuc!”, la fel cum bolnavii cu deficienţe mentale de la Bădiceni, prin verticala sistemului medical, au fost duşi la acelaşi miting să strige că vor tot pe Plahotniuc, am aflat recent, cu ajutorul lui Dima, de la Basarabeasca, cum funcţionează „protestatarismul” la ceilalţi lideri politici.

Dima de la Basarabeasca spune că i s-au promis bani ca să vină la Chişinău, la miting, şi în timpul mitingului, fiind acostat în mod organizat de televiziune, să spună un text învăţat din timp. Dima spune că reporterii care au făcut acel reportaj pentru Publika nu s-au legitimat şi erau secondaţi mereu de poliţişti de la Chişinău şi de la Basarabeasca.

Oamenii lui Renato Usatîi îl găsesc pe acest om, îl duc într-un cort din centru şi îl interoghează minimum o oră, îl forţează să dea numere de telefon, să vorbească cu preşedintele raionului contrar voinţei proprii, să denunţe şi pe alţi cetăţeni din Basarabeasca, să le spună numele şi numerele de telefon.

Preşedintele raionului Basarabeasca, a doua zi, lansează în presă un document (nu ştim dacă e autentic), în care sunt publicate date personale despre Dima care nu trebuie niciodată să devină publice.

În toată această schemă halucinantă cu mită, poliţişti corupţi, sechestrare de oameni, corturi instalate în faţa Parlamentului în care se împart bani nedeclaraţi, se fură salam, băuturi şi curent electric, cu preşedinţi de partide şi de raion care comit ilegalităţi, a lipsit cu desăvârşire statul Republica Moldova: Procuratura, Poliţia, Ministerul Sănătăţii, SIS, Parlamentul cu tot cu comisii, Guvernul au atribuţii directe şi obligaţii să elucideze asemenea cazuri.

Citesc comunicatele plasate pe paginile web ale tuturor acestor instituţii şi găsesc doar texte despre acţiuni lăudabile, nu şi autoevaluări şi critici pentru inacţiune în cazul lui Dima, Tolea, Igor, Renato, Vlad, Costea, Petru şi mulţi alţii. Cetăţenii R. Moldova sunt luaţi, duşi, cumpăraţi, plătiţi, minţiţi, exploataţi.

Apoi citesc Codul Penal, art. 210 (Traficul de persoane), şi descopăr că este aplicabil tuturor, inclusiv lui Dima, Tolea, Igor, Renato, Vlad, Costea, Petru. „Recrutarea, prin constrângere, inducere în eroare sau abuz de autoritate, profitând de starea de vădită vulnerabilitate (sărăcie, dizabilitate mentală, n.r.), prin oferirea de bani ori de foloase în schimbul consimţământului persoanei, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani. Traficul de persoane săvârşit de un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 12 ani. Consimţământul persoanei victime – nu constituie cauză justificativă.