Pilonii lui Dodon
Încă două săptămâni. Doar două până la alegeri, chiar dacă atmosfera electorală, perturbată în acest an de anti-recordurile epidemice ale R. Moldova (locul 9 în lume), se face resimțită mai puțin decât altă dată. Vor fi alegerile libere? Vor fi corecte? În interesele R. Moldova sau împotriva ei?
Nu va fi simplu pe 1 și după 1 noiembrie, dacă nu vom lua în serios amenințările acestui scrutin electoral pentru R. Moldova. Avem de înfruntat un război de agresiune politică nedeclarat, nevăzut și crucial pentru ziua de mâine a R. Moldova. Rusia insistă să se revanșeze. Putin nu se ogoiește, vrea refacerea Imperiului. Cu Dodon sau cu Usatîi (varianta de rezervă) Moscova caută să își restabilească influențele și controlul asupra R. Moldova, iar prin ea, și în regiune. Alegerile vor fi primul pas. Pasul doi (pe care liderul ultranaționalist rus, V. Jirinovski, nu a ezitat să-l declare într-un duel televizat cu ex-președintele georgian, Mihail Saakaşvili și pentru care optează și Ig. Dodon) va fi modificarea Constituției, schimbarea regimului constituțional din parlamentar în prezidențial, un parlament bicameral la Chișinău, atribuirea unor competențe politice exclusive Transnistriei și Găgăuziei pentru torpilarea cursului de politică externă și internă a Chișinăului… Cu alte cuvinte, se vrea neutralizarea statutului de Independență al R. Moldova și al R. Moldova ca stat. Suntem gata să înțelegem asta până la 1 noiembrie? Și dacă „da”, să avem un vot solidar împotriva lui Dodon?
În Belarus, la mai bine de două luni de la alegerile prezidențiale, apele rămân tulburi. La Minsk protestele continuă. Belarușii nu vor să se împace cu falsificarea scrutinului din 9 august, cer demisia președintelui Al. Lukașenko și alegeri libere repetate. Lukașenko se împotrivește, împotriva manifestanților sunt mobilizate Poliția și Securitatea. Situația rămâne complicată.
Lucrurile se complică și în Kârgâzstan, unde pe 5 octombrie lumea a ieșit în stradă, imputând puterii fraudarea alegerilor parlamentare (cumpărarea votului) de către partidele apropiate președintelui pro-rus Sooronbai Jeenbekov. Deși la Bişkek rezultatele scrutinului au fost invalidate, spiritele în țară nu s-au calmat. Kârgâzstanul și-a închis granițele, iar serviciile speciale au pornit persecuții în adresa opoziției care este acuzată de tentativă de lovitură de stat. Protestele continuă.
Pe 1 noiembrie, și în R. Moldova lumea este așteptată să iasă din case. Nu la proteste, ce-i drept. Deocamdată, la vot. Cum vor fi și cu ce se vor încheia aceste alegeri urmează să vedem, deși există lideri de opinie care nu exclud repetarea precedentului belarus sau kârgâz (deși noi avem precedentul nostru din 7 Aprilie 2009), în cazul în care Dodon își va permite fraudarea alegerilor. Tendințele, cel puțin, rămân.
Luni în R. Moldova a ajuns un grup de polit-tehnologi din Rusia (experți în materie de scenarii electorale). Au venit pentru Dodon. Iar „pentru Dodon” înseamnă să expertizeze situația și să asigure teren pentru fraudarea alegerilor în favoarea lui. Dodon, care în 4 ani de mandat nu a realizat nimic vizibil din programul său electoral (de ce credeți că fuge de confruntările electorale cu contracandidații săi și umblă cu povești de adormit broaștele prin sate?) înțelege că nu are cum ieși cu bine din această competiție electorală, decât prin fraudă. Altfel nu are nicio șansă, deși există voci în mediul analitic de la noi, care neagă că alegerile ar putea fi fraudate. Se pune mare miză pe observatorii internaționali. Teorie. Observatorii internaționali sunt musafiri la secțiile de votare, iar cei locali se sustrag ori sunt sustrași, de obicei, la o bere, o țigară sau, pur și simplu, la o gură de aer. O urnă de vot rămasă nesupravegheată doar două minute poate da peste cap tot efortul electoral al unui întreg partid (contează cine controlează politic primăria). Observatorii locali la secțiile de votare trebuie să fie ca santinelele, altfel degeaba sunt. În R. Moldova, de la desovietizare și până acum nu au existat alegeri care să nu fie fraudate. Cea mai masivă fraudare (s-au strâns voturi cu urnele mobile prin sate, ca la botez) au reușit-o agrarienii în 1994, după care au urmat în clasament comuniștii. Să ne amintim cazul 5 aprilie 2009, când grație renumărării voturilor, Voronin și comuniștii au pierdut votul de aur în Parlament (al 61-lea), după care au pierdut și Președinția, și Parlamentul, și Guvernul. Să ne închipuim, pentru un moment, cum se va lucra pentru Dodon în ziua alegerilor la cele 17 secții de votare din Rusia (nu știu cine și cum le va monitoriza) și la cele 42 de secții de votare pentru Transnistria, controlate de Rusia. Toate semnele de întrebare, apărute în acest sens, sunt voturi pentru Dodon.
Spre deosebire de 2016, Ig. Dodon s-a lansat în această campanie electorală pe, așa-zișii „7 piloni”, care, la modul serios, nu-l obligă la nimic. 1. „Grija pentru oameni. Politici sociale, educație, sănătate…”. Nu sunt problemele președintelui, sunt ale Guvernului și Parlamentului. 2. „Oraș confortabil și sate moderne. Drumuri, apă, canalizare, salubritate, iluminare…”. E treaba Guvernului și a administrației locale. 3. „Economie durabilă…” Iarăși – a Guvernului. 4. „Păstrarea valorilor tradiționale creștine…” – e treaba Bisericii. 5. „Apărarea și consolidarea statalității”. Aici, da, dar care statalitate, cu Krasnoselski președinte al Transnistriei? Cu armata rusă în teritoriu? Cu frontieră pe Nistru? 6. „Politica internă. Modificarea Constituției… Rusa limbă de comunicare interetnică”. Deci, o Constituție cenzurată pe placul Rusiei. Și 7. „Politică externă echilibrată… Nu vom fi prieteni cu cineva împotriva altcuiva”. Împotriva cui să mai fii, dacă în relațiile cu vecinii – România și Ucraina – e gheață?
Dodon trișează. Nu cei 7 sunt pilonii lui Dodon. În spatele celor 7 se ascund pilonii adevărați, pe care se ține Dodon: președintele Putin, Biserica Rusă, Transnistria și Găgăuzia.
Ajunsă la sapă de lemn, săracă și exterminată de corupție, R. Moldova are nevoie de o reabilitare generală, cu un președinte care să-i redea speranța la viață, nu cu un Dodon – „prșidinti”, care să se vândă, s-o vândă și s-o argățească Rusiei.
