OAMENI „«Să nu dai cinstea pe rușine» – aceste cuvinte mi-au rămas întipărite în minte pentru tot restul vieții.” Istoria lui Viorel Glib în SUA, unde îmbină munca și pasiunea pentru muzica moștenită de la tatăl său

Stabilit de aproape 20 de ani în Chicago, SUA, Viorel Glib, fiul interpretului de muzică populară Nicolae Glib, îmbină în „țara tuturor posibilităților” activitatea profesională din domeniul transportului auto cu pasiunea pentru muzică. Născut în Republica Moldova, acesta a rămas cu țara natală în suflet, fiind implicat activ în viața comunității diasporei moldovenești din Statele Unite, unde promovează cântecul popular și tradițiile prin participarea la numeroase festivaluri și evenimente culturale.

„Indiferent unde m-am aflat, am purtat mereu Moldova în suflet. Am încercat să nu mă rup niciodată de rădăcini, iar prin muzică am continuat să duc mai departe tradițiile, limba și cultura noastră în diasporă. În afara scenei, sunt un om simplu, apropiat de familie și de valorile cu care am crescut. Cred că anume aceste lucruri mă ajută să rămân echilibrat și să merg înainte cu demnitate”, spune acesta.

„Prin cântec, retrăiesc amintirile copilăriei și legătura cu rădăcinile mele”

Viorel Glib locuiește în Chicago din 2008, iar primii ani de adaptare nu au fost deloc ușori, spune el. A trebuit să se obișnuiască cu un mod de viață diferit și cu distanța de casă.

„Îmi lipsesc oamenii dragi, atmosfera de acasă și acele lucruri simple pe care începi să le prețuiești și mai mult atunci când ești departe – satul, tradițiile, sărbătorile în familie și căldura oamenilor noștri.” A depus multă muncă, răbdare și efort pentru a se integra într-un mediu nou. „Ca mulți oameni din generația mea, am plecat cu dorința de a construi un viitor mai stabil pentru familie și pentru copiii mei. Nu a fost o decizie ușoară, pentru că atunci când pleci de acasă, lași în urmă părinți, rude, prieteni și locurile unde ai crescut”, povestește bărbatul. 

Lucrează în domeniul transportului auto și spune că viața în America are un ritm diferit, iar el încearcă să îmbine munca, familia și pasiunea pentru muzică. „Îmi este dor de Moldova nu doar ca loc, ci ca stare sufletească. Dorul acesta cred că se simte și în muzica pe care o cânt. De multe ori, prin cântec, retrăiesc amintirile copilăriei și legătura cu rădăcinile mele. Chiar dacă viața m-a dus peste ocean, sufletul meu a rămas mereu aproape de casă”, recunoaște Viorel Glib. Chiar și departe de Republica Moldova, spune că a încercat să păstreze limba, tradițiile și muzica populară, participând constant la evenimente ale diasporei moldovenești și românești din Statele Unite.

„Cu timpul, Chicago a devenit pentru mine nu doar locul unde trăiesc, ci și locul unde am continuat să promovez cultura și cântecul nostru popular prin evenimente, festivaluri și întâlniri cu oamenii noștri de aici. Cu toate responsabilitățile cotidiene, muzica a rămas mereu o parte importantă din viața mea. Chiar și atunci când programul este încărcat, găsesc timp pentru repetiții și pentru comunitatea noastră din diasporă.” 

A evoluat la toate cele 8 ediții ale festivalului „Inima Mea e Moldova”, fiind invitat și la cea de-a 9-a ediție. De asemenea, a participat la mai multe festivaluri: „Toamna de Aur” din Washington State, „Eu sunt Moldova” din Atlanta, „Moldova American Convention” – organizat în mai multe state, „Ziua comunității moldovenilor” din Arizona, „Phoenix”, precum și la numeroase alte evenimente culturale ale comunităților moldovenilor din America.

„Muzica nu este doar o profesie sau o pasiune – este parte din sufletul și identitatea mea. Prin muzică simt că rămân legat de rădăcinile mele, de copilărie, de părinți și de tot ceea ce înseamnă acasă. Cred că are o putere aparte: unește oamenii, păstrează tradițiile și transmite generațiilor tinere dragostea pentru limba și cultura noastră. Pentru mine, acesta este cel mai important lucru – să duc mai departe cântecul și spiritul moldovenesc oriunde m-aș afla.”

„Cred că noi, cei plecați peste hotare, avem datoria să nu uităm cine suntem și de unde am pornit”

Viorel Glib spune că tatăl său, interpretul Nicolae Glib, a avut cea mai mare influență asupra drumului său artistic. De la el a învățat nu doar să cânte, ci și valori precum respectul față de public, precum și ce înseamnă disciplina și modestia.

„Am crescut într-o familie unde muzica era parte din viața de zi cu zi, iar de mic am fost aproape de scenă, de oameni și de cântecul popular. Faptul că am avut ocazia să cresc lângă un artist atât de iubit de oameni m-a motivat să duc mai departe cântecul nostru popular și să reprezint cu demnitate cultura moldovenească oriunde mă aflu. Mereu îmi spunea: «Să nu dai cinstea pe rușine», iar aceste cuvinte mi-au rămas întipărite în minte pentru tot restul vieții”, povestește el.

Spune că are o relație foarte apropiată cu tatăl său și că vorbesc des, chiar de mai multe ori pe zi. Împreună caută și analizează cântece vechi, apoi aleg ce merită readus în fața publicului. „Tot ce descopăr și îmi place îi prezint și lui, iar apoi discutăm, analizăm și alegem ceea ce simțim că poate ajunge din nou la sufletul oamenilor. Deja avem câteva piese noi, care îmi sunt foarte dragi și sper să fie îndrăgite și de ascultători, precum «E frumos și bine», «Sârba lui Bodean», «Și-o venit lelea la joc», dar și multe alte cântece care sunt în pregătire și urmează să apară.”

Viorel Glib spune că R. Moldova va rămâne mereu acasă pentru el, indiferent unde-l va duce viața, ea fiind locul rădăcinilor, al familiei și al copilăriei. În viitor, își propune să continue să promoveze muzica și cultura populară, să participe la evenimente și să mențină legătura dintre diasporă și țara sa. „Cred că noi, cei plecați peste hotare, avem datoria să nu uităm cine suntem și de unde am pornit. Atât timp cât voi putea urca pe scenă și voi putea aduce oamenilor bucurie prin muzică, voi continua să fac acest lucru cu dragoste și respect pentru neamul nostru”, afirmă el. De asemenea, spune că încearcă să rămână mereu conectat cu tot ce se întâmplă în R. Moldova, însă preferă să nu vorbească despre politică, considerând că „muzica și politica sunt pe bănci diferite”. „În schimb, sunt mereu cu ochii pe cultură, pe muzica bună și de calitate”, zice Viorel Glib.