Opinie Multă liniște după o zi de scandal: cine răspunde pentru starea fetei de 15 ani, drogată cu opioide?
Ați mai citit ceva despre evoluțiile cazului adolescentei de 15 ani, care dispăruse pe 17 aprilie și care, ulterior, când a revenit acasă, fiind testată medical, s-a constatat că ar fi fost intoxicată cu Tramadol?
Curiozitatea publică despre tragedia acestei adolescente a ajuns pentru o singură zi, după care interesul s-a stins ușor. Singura informație sumară despre caz e cea că, peste câteva zile de la internarea la spital, adolescenta a fost externată și că ar fi asistată de un psiholog. Deși foarte grav, cazul nu mai incită spirite și nu mai interesează nici chiar pe cei care făcuseră mare zarvă în legătură cu dispariția copilei.
Și poliția pare să nu mai fie interesată de caz, după ce a anunțat că adolescenta s-ar fi aflat de bună voie și nesilită de nimeni în societatea „prietenului” său. Conform unei simple logici, după ce au devenit cunoscute rezultatele expertizei medicale, confirmându-se intoxicarea fetei cu Tramadol, problema principală la care ar fi trebuit să răspundă poliția este de unde, ce cantitate, în ce condiții i-a fost prelevat acest preparat, utilizat cub control medical strict, doar în cazul unor pacienți gravi, care suferă dureri insuportabile? Da, poliția ar fi trebuit să alerteze societatea, spunându-le clar părinților, profesorilor, funcționarilor publici că, în R. Moldova, adolescenții, alteori chiar copiii, au acces sau sunt supuși unor riscuri iminente de intoxicare cu substanțe opioide periculoase. Poliția ar fi trebuit să constate de unde a ajuns acest medicament la îndemâna celor care i l-au administrat fetei. Din farmacie, cu rețetă falsificată? Din spitale, pe căi ilegale? Din familie? Prin contrabandă? De la dealeri? Prin aplicații online? Ce s-a descoperit concret în cazul fetei de 15 ani, care timp de o zi a fost sub influența opioidelor?
Și nu ar fi fost vorba despre deconspirarea detaliilor anchetei, argument ce acoperă, de obicei, camuflarea unor informații vitale, ci despre o alertă de care, în condițiile unei dinamici îngrijorătoare a consumului de droguri în rândul adolescenților, este extrem de importantă.
„Secretele” anchetelor nu doar camuflează informațiile de ochii publicului, dar, deseori, protejează făptașii, mai ales când aceștia sunt din sistem. Cazul polițiștilor de la IP Botanica, implicați în afaceri cu droguri și reținuți acum câteva zile, după ce anterior fuseseră cercetați în dosare similare, fiind achitați, demonstrează cât de putredă e, în R. Moldova, lupta cu traficul de droguri. De cel puțin 20 de ani se tot scrie că reprezentanți ai structurilor de forță protejează traficanții de droguri, a fost și cazul celor 200 kg de heroină, care „tranzitau” R. Moldova sub protecția poliției naționale, dar nimic nu a perturbat bunăstarea traficanților și a celor care le asigură protecție. Spun că bunăstarea acestora nu a fost perturbată, deoarece statisticile oficiale arată creșteri ale consumului, creșteri ale numărului de consumatori. Mai mult, consumul de droguri în rândul adolescenților a crescut cu 18%, debutul consumatorilor întinerind, producându-se la vârste de 13-14 ani sau și mai devreme. Circa 40 de decese înregistrate anual. E mult? E puțin? Ceva mai mult de un om în fiecare din cele 32 de raioane, iar dacă ne imaginăm că cei 40 reprezintă o clasă de copii, tragedia devine mult mai vizibilă, mai înspăimântătoare. Cert e și faptul că numărul ar putea fi mult mai mare, deoarece, deseori, cauzele adevărate ale morții consumatorilor de droguri nu sunt oficializate. Da, în numărul celor 40 de tragedii nu sunt incluse tentativele de suicid, comele toxicologice, intoxicațiile severe, impactul asupra sănătății mentale.Dinamica consumului de droguri în rândul adolescenților din R. Moldova necesită intervenții urgente. În lipsa acestora, riscul ca tot mai mulți tineri să devină victime ale drogurilor va crește. Ce fel de acțiuni ar fi necesare, dar și accesibile? Experții spun că ar fi eficiente producțiile video despre riscul consumului de droguri, „liniile fierbinți” care ar funcționa real, nu formal, unde copiii ar putea raporta cazuri și situații. Discuții în școli cu foști consumatori. Vizite ale doctorilor narcologi în instituțiile de învățământ. Instruiri pentru părinți. Și consumatorii, și traficanții, și cei care sunt manipulați de traficanți ar trebui să știe că riscurile sunt alături pentru ei, alături de copiii lor.
