OPINIE De ce să urcăm pe tancuri când putem sta la masă?
S-a întâmplat… S-a întâmplat ceea de ce s-a temut lumea cel mai mult, la ce s-a așteptat cel mai puțin și se credea că e imposibil să se întâmple: între Rusia și Ucraina e război.
Acum o săptămână, Rusia pornea război împotriva Ucrainei – un război nedeclarat și, prin asta, riscant nu doar pentru Ucraina, ci pentru mai multă lume. Lavrov, în pofida experienței sale politice și diplomatice, s-a dovedit a fi un sfetnic neinspirat pentru Putin, dacă nu l-a putut convinge sau, cel puțin, descuraja să schimbe pacea pe război în relația cu vecinii într-o Europă trecută prin două războaie mondiale infernale, în care Rusia a avut de suferit cel mai mult (numai morți – 30 de milioane).
Unde s-a ajuns? Ucraina e în bombardamente zilnice, iar ucrainenii – purtați pe drumuri, căutând să se ferească din calea războiului, care i-a dat afară din case. Rusia? De la o zi la alta într-o tot mai mare izolare internațională, încolțită de peste tot și evitată de toți. Putin? Cu ratingul la pământ, disprețuit, huiduit și înjurat la tot pasul. Aveau nevoie de asta Rusia și rușii?
Problema acestui război e că nimeni, inclusiv Rusia și rușii, care l-au glorificat pe Putin mai bine de 20 de ani, nu pot înțelege rostul deciziei sale. La ce le-ar folosi acest război, ce are de câştigat Rusia din asta, rușii, națiunea? E pură ambiție? Goană după lauri? Într-o săptămână de război, mii de oameni, militari și civili, au murit, iar alte câteva sute de mii au apucat calea pribegiei. Și războiul e abia la început. Să nu existe și să nu fi găsit Kremlinul o altă soluție pentru clarificarea relațiilor cu Kievul? Să nu fi găsit Kievul o altă modalitate de a-și ordona discordiile cu Moscova? Trupele ruse stau la granița cu Ucraina de aproape un an de zile. A fost clar că e semn de război. Ce au făcut instituțiile diplomatice ale Ucrainei și Rusiei? Războiul de azi e „meritul” lor.
Rusia, deși a negat mereu că va ataca Ucraina, a atacat-o. Deși a promis că nu va porni război împotriva Ucrainei, l-a pornit… Pe 21 februarie, Vladimir Putin, contrar acordurilor de prietenie și frățietate cu Ucraina și contrar dreptului internațional, recunoaște independența statală a celor două entități separatiste din estul Ucrainei – Donețk și Luhansk și cere armatei să intre în Donbas ca să „asigure pacea”, iar trei zile mai târziu, „încărcat” pe tancuri, războiul intra în Ucraina. În dimineața de 24 februarie, Putin anunța începerea unei „operațiuni speciale” în Ucraina, dar, de fapt (opinia experților), a unei „invazii pe scară largă împotriva Ucrainei – terestră, aeriană şi navală – cel mai mare atac al unui stat împotriva altui stat în Europa de după cel de-al Doilea Război Mondial”. Prin această operațiune-fulger, Kremlinul își dorea repetarea precedentului Crimeii din 2014, când în două zile, „omuleții verzi” ai lui Putin au invadat peninsula, au deturnat armata și flota ucraineană din Marea Neagră, au dezarmat și arestat tot ce era de dezarmat și de arestat, au pregătit terenul pentru trecerea Crimeii la Rusia și și-au încheiat militărește misiunea.
Planurile erau similare și pentru 24 februarie: invadarea rapidă a Kievului, dezarmarea armatei ucrainene, schimbarea guvernului și preluarea controlului asupra întregii Ucraine. Kievul și Sevastopolul s-au dovedit a fi, însă, lucruri incomparabile. Operațiunea a eșuat din prima. Și după 7 zile de război, Ucraina rămâne în picioare. Nici unul dintre orașele mari nu au fost cucerite, deși „au fost și rămân supuse atacurilor cu rachete și bombe. Coloanele de tancuri și raidurile aeriene sunt cât se poate de asemănătoare cu ceea ce a văzut Europa cu multă vreme în urmă – în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Dar aici este! Din nou. În 2022. La 76 de ani de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial…”.
Este situația de război în Ucraina, prezentată de către președintele Zelensky liderilor europeni și occidentali, cărora le cere sprijinul și ajutorul. „Avem nevoie de ajutor internațional să ne apărăm libertatea și țara! Avem nevoie de o coaliție anti-război”, declară Zelensky, făcând apel nu doar la solidaritate politică, ci și umană: „Oamenii de rând din toată lumea, ieșiți în piețele orașelor voastre și cereți pace pentru Europa, pace pentru Ucraina, încheierea acestui război. Ieșiți, veniți în piețe și cereți sfârșitul războiului. Este dreptul vostru. Împreună vom putea pune Rusia la masa negocierilor”. Apelurile lui Zelensky la mobilizare generală au generat o rezistență și spirit de solidaritate fără precedent în Ucraina și cu Ucraina. Sute de mii de oameni protestează în capitalele Europei, inclusiv în marile orașe din Rusia. Și poate că nu expres pentru Ucraina, cât împotriva unui război absurd, lipsit de orice logică și sens, care amenință nu doar Ucraina.
La sfârșitul săptămânii trecute, Kievul și Moscova au reluat negocierile la Gomel (Belarus), la granița cu Ucraina. După 5 ore de negocieri, delegațiile au mers să raporteze situația la Moscova și Kiev, iar ieri negocierile au fost reluate. Potrivit purtătorului de cuvânt al Kremlinului, D. Peskov, președintele Putin a fost informat cu privire la negocieri, însă este „prea devreme pentru a prezenta o evaluare”.
După 7 zile de război, situația rămâne incertă. Războiul continuă. Marți, ambasada Chinei la Kiev a început evacuarea cetățenilor săi din Ucraina. Miercuri, a fost bombardată și Odesa. Potrivit Pentagonului, V. Putin va insista să spargă rezistența ucraineană și să captureze Kievul. El vrea să scoată Ucraina din orice fel de relații cu lumea occidentală.
În situația care s-a creat, poate nu Kievul trebuie să se așeze la masa de negocieri cu Moscova, ci Washingtonul? Să se revină la înțelegerile dintre Gorbaciov și Busch din 1989 de la Malta, legate de încetarea Războiului Rece și stabilirea unei noi ordini de securitate și pace în Europa, că de acolo pornesc toate pretențiile Moscovei. Au trecut 32 de ani, s-ar putea ca anumite înțelegeri să nu mai funcționeze… De ce să urcăm pe tancuri, când putem sta la masă?
